Despre deznădejde, neputință și speranță, dar și despre transformarea suferinței prin pocăință și ajutorul pe care trebuie să-l dăm celor căzuți, în fiecare zi, a vorbit Patriarhul României, duminică, în omilia rostită la Mănăstirea Țigănești. Aducând ca exemplu minunea vindecării de către Mântuitorul Iisus Hristos a slăbănogului de la scăldătoarea Vitezda, Patriarhul României a îndemnat astfel: „să ne pocăim pentru păcate, să transformăm suferința în speranță prin pocăință și să fim mâinile care ajută pe alții”, scrie basilica.ro.

„Să nu fim egoiști ca cei care la scăldătoarea Vitezda se ocupau de cineva din familia lor și să îi ajutăm și pe alții pe care nu îi cunoaștem, care nu sunt rude cu noi, dar au nevoie de ajutor. În felul acesta noi devenim mâinile iubirii milostive a lui Hristos”, a spus Patriarhul României în Duminica Slăbănogului de la Vitezda. 

Conducătorul Bisericii Ortodoxe Române a mai arătat că slăbănogul, deși era înconjurat de o mulțime de oameni, „se simțea ca într-un pustiu fiindcă era neajutorat”.

 

„El nu a judecat pe cei din jur care nu l-au ajutat, nu i-a blestemat, nu i-a vorbit de rău, dar nici nu a căzut în deznădejde. De atâtea sute și mii de ori a încercat să intre în apă și nu a putut, dar nu și-a pierdut speranța”, a evidențiat Patriarhul României.

De ce mulțimea de oameni a devenit ca un pustiu, a întrebat retoric Patriarhul României:

„Fiindcă sufletul oamenilor egoiști care se interesau doar de propriul lor bolnav s-a pustiit prin egoism și nepăsare, prin neajutorarea altora decât a celor care erau din familia lor.

 

De asemenea, Părintele Patriarh a făcut referire la cei care cârteau pentru vindecarea săvârșită în zi de sărbătoare, precizând că „și-au camuflat invidia lor cu respectul pentru ziua sâmbetei în care nu se lucrează”.

Patriarhul Daniel a subliniat că, potrivit exemplului arătat de Hristos, „în orice zi putem ajuta un om suferind pentru că iubirea milostivă față de cei suferinzi este mai tare decât orice sărbătoare”, iar  „fapta bună a iubirii milostive îl arată pe Dumnezeu lucrător în omul care ajută pe cei suferinzi”.

Totodată, referindu-se la textul evanghelic duminical, Patriarhul României a explicat că acesta sintetizează trei mari adevăruri:

Iubirea milostivă și smerită a lui Iisus față de oamenii bolnavi și neajutorați,

Credința bolnavului este întărită prin suferință și pocăință,

Recunoștința bolnavului paralizat care a fost vindecat este întărită de mărturisirea puterii dumnezeiești vindecătoare a lui Iisus Hristos.