ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


În stilul său sarcastic, Patrick André de Hillerin desființează textul lui Gabriel Liiceanu despre Ilie Bolojan, pe care îl consideră un nou exemplu de pupincurism intelectual.

„Gabriel Liiceanu are 83 de ani (împliniți pe 23 mai anul acesta) și flexibilitatea unei gimnaste minore.

 
În deja celebrul text publicat pe 6 septembrie pe Contributors și devenit celebru azi, după week-end, Gabriel Liiceanu nu doar că-l compară pe Bolojan cu Moise, dar reușește, printr-o contorsionare excepțională dată fiind vârsta, să-și dea singur niște limbi, băgându-se în aceeași comparație. Un Moise este și domnia sa, ce mama Dracului? Să lăsăm modestia la o parte, că mai mult ne încurcă.

"Și spun asta, coborând de la nivelul Vechiului Testament la cel umil al unui om care, la vârsta de 48 de ani, a acceptat să preia timp de 35 de ani administrarea unei firme și să audă, în mai multe rânduri ale haosului economic al „tranziției”, cum îi șuieră glonțul pe la ureche. Și cum, de fiecare dată, din iminența căderii în prăpastia falimentului, l-au scos deopotrivă cifrele și alte câteva proprietăți omenești pe care se cuvine să le aibă leaderul oricărei firme". – Gabriel Liiceanu, "Oare poate fi clonat Bolojan?", Contributors, 06.09.2025

Egolatria asta, care-l face pe Gabriel Liicenau să saliveze în fața propriilor "proprietăți omenești" de "leader" de firmă, îl împiedică pe același domn Liiceanu să observe ceea ce a constatat deja cam toată lumea: toți politicienii pe care i-a susținut în alegeri și după, în ultimele trei decenii și jumătate, au fost niște dezamăgiri crunte, care s-au bălăngănit inestetic și dăunător între incompetență și ticăloșie. Dacă Humaintas ar fi ales autorii pe care-i publică după aceleași criterii pe care le folosește Gabriel Liiceanu ca să aleagă politicienii pe care-i pupă în cur, editura n-ar fi rezistat pe piață mai mult de un cincinal. Deși, la câte subvenții a primit de la mai multe guverne, poate că ar fi rezistat mai mult, cum, de altfel, a și făcut-o.

Dacă ar fi fost selecționerul unei echipe de fotbal, cu. alegerile făcute domnul Liiceanu ar fi retrogadat din orice ligă, chair și din cele inferioare. Dacă ar fi fost parior, domnul Liiceanu ar fi trebuit să-l vândă pe Siegfried (celebrul BMW seria 5), pe Marcello (mai puțin celebra Alfa romeo 147) și electrica Josephine de câteva zeci de ori ca să-și acopere datoriile. Dacă ar fi fost ghicitoare, Gabriel "AdevăratulUrmașAlLuiNoica" Liiceanu ar fi fost sălat de multă vreme de mascați pentru înșelăciune. 

Și, totuși, domnul Liiceanu insistă să ridice în slăvi politicieni.

Nu doar cu Moise îl compară filosoful pe Ilie Bolojan, ci și cu Mihail Kogălniceanu, Ion C. Brătianu, Regele Carol I, Regina Maria, Iuliu Maniu și Corneliu Coposu. 

Deja e prea mult.

Să-l compari pe Ilie Bolojan cu Mihail Kogălniceanu este dovada unei slugărnicii care frizează senilitatea. 
 
Nu mă prea interesează Moise, dar Mihail Kogălniceanu a fost, din punctul meu de vedere, cel mai mare politician român al tuturor vremurilor. Viziunea lui a modelat România pentru câteva decenii. Să-l compari pe acest făuritor de țară cu un frustrat frigid, considerându-i cel puțin egali, este inimaginabil.

Domnule Liiceanu, făceți-vă un bine și renunțați la odele astea penibile și degradante. V-ați câștigat deja locul în galeria marilor lingăi de dreapta, nu mai insistați. Națiunea nu prea are de ce să vă fie recunoscătoare pe partea asta. Pe parte de editură și librărie, da, vă putem mulțumi.
 
Pe partea de pupincurism, însă...”, a scris PAH.