A călătorit în toată lumea și chiar a scris o carte despre viața sa. Nu pare nimic neobișnuit în descrierea existenței unui om. Ce se află însă în spatele vieții lui Paul Alexander, bărbatul care de aproape șapte decenii trăiește într-un plămân de metal uriaș pare desprins din filme.   ”Dumnezeu m-a învățat faptul că împreună cu El pot face orice visez, și am făcut… Așa că, în loc să las poliomielita să mă doboare, am luptat din greu cu ea”, mărturisește omul pe care suferința nu l-a îngenunchiat.  Povestea lui Paul Alexander este o importantă lecție de viață și de supraviețuire care readuce  în atenție o întrebare: merită curmată o viață atunci când părinții află că fătul purtat de mamă în pântece suferă de o dizabilitate?

Povestea lui Paul Alexander este prezentată pe site-ul cristianstoian.ro și o redăm mai jos:

La prima vedere numele de Paul Alexander nu ne spune nimic. Însă o simplă căutare pe internet a acestuia ne dezvăluie o lecție de viață extrem de impresionantă și importantă.

Era anul 1952, în perioada celei mai mari epidemii de poliomielită din America, când micuțul Alexander, în vârstă de doar șase ani, se îmbolnăvește brusc, iar cumplita boală îl lasă paralizat de la gât în jos. Singura soluție pentru ca el să rămână în viață a fost utilizarea unui „plămân de fier”. Astăzi, la aproape 70 de ani de la acel moment, el este unul dintre acei oameni care ne dovedește faptul că oricine merită șansa la viață indiferent de dizabilitățile pe care le are.

„Eram un copil ca toți ceilalți”, spune Alexander  într-un interviu. „Am început să mă simt puțin bolnav. Când mama mi-a văzut fața a știut imediat ce am pățit așa că m-a întins imediat în pat. În următoarele cinci zile mi-am pierdut total capacitatea de a mă mișca sau de a merge. Și în final, am început să nu mai pot respira. Mușchiul diafragm era complet paralizat, distrus… Toți mușchii mei erau distruși. Astfel viața mea a devenit dependentă de acest aparat.”

Primele zile petrecute în interiorul „plămânului de fier” au fost confuze pentru micuțul Alexander. A petrecut 18 luni în spital, iar pe măsură ce timpul trecea realiza că trebuie să facă o alegere.

„Prima parte a noii mele vieți a fost extrem de înfricoșătoare, dar până la urmă eu eram Alexander. Părinții mei mă învățaseră să mă respect pe mine însumi și să fiu mândru de tot ceea ce realizez. În plus, Dumnezeu m-a învățat faptul că împreună cu El pot face orice visez, și am făcut… Așa că, în loc să las poliomielita să mă doboare, am luptat din greu cu ea. Pe măsură ce ea se înverșuna mai tare împotriva mea, cu atât eu deveneam mai hotărât să lupt. Probabil asta m-a și ținut în viață.”

În 1971, la vârsta de 25 de ani, Alexander decide să se înscrie la facultate.  Părinții săi l-au pregătit cu grijă pentru drum și astfel el ajunge la Universitatea din Texas în Austin. Acolo, studentul care trebuia să îl îngrijească nu apare să îl preia. Astfel, Alexander petrece trei zile singur, fără a se putea mișca sau îngriji.

„Pur și simplu zăceam acolo, și era foarte greu. Plecasem de lângă mama, care făcea cea mai bună mâncare din lume și mă îngrijea perfect și ajunsesem acolo singur, fără nimic.”

Ulterior, Dumnezeu a trimis în viața sa o asistentă medicală deosebită care l-a îngrijit și sprijinit. Astfel, Alexander a reușit să obțină trei diplome și să devină în final un avocat de succes, fără ca „plămânul de fier” în care trăiește să fie un impediment în a-și practica meseria.

„Am mii de clienți care nu își fac nicio problemă în legătură cu plâmânul meu de fier. Inițial, intră în birou și mă întreabă „Ce este acesta?” După ce le explic ce este acesta, exclamă încântați: „Dacă acest om poate să trăiască așa și a ajuns până aici, înseamnă că este și un avocat pe cinste.

Alexander a călătorit astfel în toată lumea și chiar a scris o carte despre viața sa, folosindu-și gura. Mai mult decât atât, a reușit să învețe tehnici de respirație care îi permit să petreacă un timp limitat în afara plămânului de fier.  „Este un lucru care necesită multă multă energie. Dar am fost suficient de determinat să fac asta și astfel, într-un an am ajuns să rezist trei minute în afara plămânului de fier”, mărturisește Alexander pentru Catholic Online.