ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Președinta Tribunalului Timiș, judecătoarea Adriana Stoicescu, a intrat în colimatorul celor care consideră mesajele postate de ea mai mult decât deranjante și în care a acuzat, nu de puține ori, derapajele sistemului politic și celui judiciar.  După ce a îndrăznit să posteze un mesaj de Ziua Justiției, în care condamna faptul că judecătorii și procurorii  au „aplaudat discret defilarea cătușelor, pentru a fi în acord cu vremurile” și au acceptat să fie băgate sub preș toate mizeriile, președinta Tribunalului Timiș spune că i s-a transmis că ar fi mai bine să tacă.
 
 
„Astăzi, pentru prima dată, am fost somată să tac. Cred că domnul care mi-a trimis mesajul este magistrat.
Mi se spune că fac rău sistemului și magistraților onești care sunt mulți.
Iar reacțiile pe care le provoc includ toți magistrații în aceeași oală.
Înțeleg că există temeri că voi candida pentru viitorul CSM sau ca îmi doresc o altă funcție. Liniștiți-vă. Nu îmi doresc funcții și nici onoruri.
Dar, dacă un coleg apreciază că prin postările mele fac rău sistemului judiciar, este timpul să mă retrag.
Vă las vouă posibilitatea să vorbiți despre justiție. În rest, să auzim de bine!”, a scris Adriana Stoicescu pe Facebook. 

Cel mai probabil, textul care a picat greu oamenilor din justiție a fost cel postat cu o zi în urmă de Adriana Stoicescu, cu ocazia Zilei Justiției.

„La mulți ani de Ziua Justiției!

Cândva Zeiță venerată și respectată, privită cu admirație.
Cu ochii legați, semnul suprem al imparțialității
Azi, hulită și renegată, vinovatul de serviciu pentru tot ce merge prost în țara asta.
Cu gura astupată de un pumn invizibil, dar atât de hotărât, pentru a nu deranja.

O mare parte din vină ne revine.
Am privit indiferenți cum ne sunt furate idealurile, cum e confiscată ideea de dreptate.
Am acceptat să ascundem sub preș toate mizeriile, pentru că înțelegem greșit obligația de rezervă; am ignorat strigătele disperate ale oamenilor, pentru că am crezut că nu e treaba noastră; am aplaudat discret defilarea cătușelor, pentru a fi în acord cu vremurile.
Sărim când e vorba de drepturile noastre, dar uităm că primul nostru gând trebuie să fie apărarea drepturilor celor mulți.
Am obosit parcă să căutăm adevărul, uitând că acesta e singurul nostru rol: acela de a-l aduce la lumină.

O masă tăcută, aste se dorește să devenim.
O masă disciplinată, care e atenționată cum trebuie să pronunțe hotărâri, pentru a fi pe placul mai marilor zilei.
De-ar fi ca fiecare dintre noi să pășească într-o sală de judecată, alta decât cea în care stăm așezați pe cea mai înaltă poziție, am înțelege, poate, că ducem pe umerii noștri povara fiecărui om care vine înaintea noastră, cu speranță.
Și că suntem responsabili pentru destinele ce se află, vremelnic, în mâinile noastre.

Nu putem să înțelegem ce e în sufletul unui om nedreptățit decât atunci când suntem în locul lui.
Nu vă doresc asta…
Vă doresc să credeți că, mai presus de noi, e o altă Judecată, la care nu poate interveni nimeni în favoarea noastră.
Că doar faptele și deciziile drepte ne salvează.
Și că, mai presus de orice, rolul nostru este să apărăm Adevărul și să aplicăm Legea.
Chiar dacă, uneori, noi pierdem”.