Avocatul Piperea publică un text interesant pe site-ul Lumea Juridică (juri.ro) care se axează pe consecințele Brexitului și implicațiile pentru România. 

Printre efectele părăsirii Uniunii Europene de către Marea Britanie Piperea consideră "re-apariția sau re-consolidarea legislației prietenoase, inclusiv pe plan fiscal, pentru corporații, holdinguri, bănci, traderi, sportivi și artiști celebri și, în genere, mari deținători de averi. După ieșirea din UE, care o încorseta în tot felul de reguli anti-business (unele dintre ele absurde, de-a dreptul; un exemplu ar fi directivele relative la TVA care par a fi făcute pentru a nu fi înțelese de nimeni) și anti-optimizare fiscală (cele mai multe dintre ele anemice), Marea Britanie va reveni la statutul său anterior, de stat cu o legislație business friendly. Trebuie să o facă, întrucât nu va putea ține pasul cu competiția USA, China sau a Germaniei și a Franței. Foarte probabil, vor fi operate modificări de esență în partea de legislație privind munca și securitatea socială. Mari companii multinaționale au anunțat deja că vor rămâne în City-ul londonez doar dacă va avea astfel de facilități. Un exemplu notabil este Vodafone. Probabil că și în politica agrară britanică vor fi schimbări, unele de natură a schimbă lumea, la propriu (dar nu neapărat în sens pozitiv). Spre exemplu, alimentele modificate genetic, permise și chiar promovate în SUA și în America Latină, dar interzise în Europa, vor începe să fie utilizate pe scară largă în UK. Iar ideea se va putea instala rapid și în țări ale UE ca România, unde nu doar că propaganda unor corporații că Monsanto a făcut ca populația să accepte deja ideea alimentelor din plante modificate genetic, dar doi foști miniștri români ai Agriculturii sunt foști sau actuali manageri la Monsanto România. 

Un al doilea aspect sublliniat de Piperea este libertatea de circulație. "Trebuie spus: libertatea de circulație, de a munci și de a se stabili pe teritoriul UK va fi drastic limitată. Se reintroduc vize pentru Marea Britanie. Mi-aduc aminte că, în 2005, când am călătorit pentru prima dată la Londra, nu mi-a fost prea plăcută experiența birocratică a obținerii vizei pentru UK. Pe termen scurt nu vor fi re-introduse prea multe restricții de circulație, dar cu siguranță vor fi forțați la repatriere mulți imigranți români. Asta pentru că, din păcate, mulți britanici îi consideră vinovați pentru locurile lor de muncă pierdute pe români și polonezi și primii care vor fi concediați sau determinați să își ia lumea în cap pentru a evita persecuțiile vor fi chiar aceștia, românii și polonezii. Nu imigranții din Siria, Arabia Saudită sau din nordul Africii, nici imigranții din China, Pakistan, Bangladesh sau India, ci românii și polonezii. Asta e consecința campaniei pro-Brexit din tabloidele britanice – toată vina aruncată pe țapii ispășitori perfecți (românii și polonezii care fac muncile pe care le cam evitau britanicii, pe bani puțini, fără contracte de muncă și fără asigurări sociale, și fără intenția malefică de a arunca vreun autobuz sau vreo stație de metrou în aer). Curentul birtanic va fi rapid preluat în țări ca Olanda (aici deja scrie pe afișe publice că, decât să fi permis Brexit-ul, europenii mai bine ar fi exclus România din UE), Franța, Italia, Spania și, desigur, Germania. Așa că trebuie să ne așteptăm la un val de repatrieri. Este oare Statul român pregătit? Sunt locuri de muncă pe care să le fi creat sau măcar pregătit pentru o astfel de ipoteză? Face față unei asemenea ipoteze sistemul nostru de protecție socială (șomaj, indeminzatii pentru părinți, pensii)? Cel mai probabil, nu”.

În al treilea rând, conceptul de democrație va fi repus în discuție. "Conceptul de democrație, pus la grea încercare în ultimii ani de o elită birocratică europeană care a părut să disprețuiască procedurile de vot în organismele politice ale statelor membre, plebiscituri și, uneori, hotărâri judecătorești, este din nou în atenția publică, mai energică decât a fost vreodată în ultimii 26 de ani, de la căderea regimurilor comuniste anti-democratice din Europa de Est și fosta URSS. În poziții diametral opuse sunt cei care au susținut (cu succes) că democrația trebuie să prevaleze chiar și cu prețul unei istorii de peste 40 de ani comună UE și UK și cei care, paradoxal, consideră că gloata nu trebuie implicată în chestiuni prea importante, pe care nu le poate înțelege. Oricât ni s-ar părea de șocant nouă, celor care am trăit în regimurile anti-democrație comuniste de dinaninte de 1989, un președinte de Parlament European, dl. Martin Schulz, a putut spune o asemenea enormitate. Filosofia de tip "elite vs. mulțime” a fost, pe față (în cazul naziștilor) sau în mod insidios (în cazul comuniștilor), elementul primordial și cel mai pregnant al oricărui sistem politic autoritar”.

În final, conceptul Europei cu două viteze poate prinde din ce în ce mai clar contur. "Se vorbește din ce în ce mai intens în grupul restrâns al celor 6 țări fondatoare ale UE de un hiper-stat format din ceea ce sunt acum Germania, Franța, Benelux și (mai puțin probabil) Italia, care să se afle în primul inel de putere, și de o serie de state concentrice, periferice, reprezentând membri "de rând” ai UE. Nu vrem o astfel de Europa cu două viteze în care, desigur, am avea statutul de stat de la periferie. Asta s-ar asemăna cu organizarea statală din romanul distopic Jocurile foamei – un capitoliu hiper-bogat, atotputernic, pentru care ar lucra cele 21 de state – districte periferice. Vrem o Europa a națiunilor, policentrică și multi-culturală. Vrem un Parlament European cu reală putere legislativă, partajată cu Parlamentele naționale. În prezent, puterea legislativă e la Comisia Europeană, care ar trebui să fie un guvern, un executiv european cu puteri limitate de principiul subsidiarității, și nu o hiper-instituție cu puteri executive, legislative și judiciare, pentru care lucrează un număr de peste 54 de mii de birocrați. (..). Și tot apropos de birocrație, observ că este posibilă (sau chiar obligatorie) o adevărată revoluție culturală. Engleza va deveni, din limba oficială a UE, o limba colocvială, de conversație de facto. La nivel oficial, se va vorbi în germană și în franceză. Corporatiștii și birocrații vor fi nevoiți să se adapteze” încheie Piperea.