ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Ministerul japonez al Sănătății adoptă o strategie rezonabilă și etică în ceea ce privește vaccinurile Covid. Acesta a etichetat recent fiolele de vaccin cu un avertisment privind miocardita și alte riscuri. De asemenea, și-a reafirmat angajamentul de a raporta evenimentele adverse în vederea documentării potențialelor efecte secundare, scrie Aaron Kheriaty într-un articol de opinie la The Epoch Times. 

Ministerul japonez al Sănătății declară: „Deși încurajăm toți cetățenii să facă vaccinul COVID-19, acesta nu este obligatoriu. Vaccinarea se va face numai cu acordul persoanei care urmează să fie vaccinată, în urma informațiilor furnizate”.
 
În plus, acesta afirmă: „Vă rugăm să vă vaccinați prin decizie proprie, înțelegând atât eficiența în prevenirea bolilor infecțioase, cât și riscul unor efecte secundare. Niciun vaccin nu va fi administrat fără consimțământ.”
 
În final, ministerul atrage atenția: „Vă rugăm să nu obligați pe nimeni de la locul de muncă sau din jurul dumneavoastră să se vaccineze și să nu îi discriminați pe cei care nu s-au vaccinat.”
 
Se oferă chiar și un link spre un site cu „Sfaturi privind drepturile omului”, care include instrucțiuni pentru soluționarea oricăror plângeri în cazul în care cineva se confruntă cu o discriminare pe criterii de vaccinare la locul de muncă.
 
Alte națiuni ar face bine să urmeze exemplul Japoniei și să adopte aceeași abordare echilibrată și etică.
 
Prin această strategie, responsabilitatea pentru o astfel de decizie legată de sănătate îi revine persoanei respective sau familiei acesteia.
 
Putem contrasta această abordare cu strategia impunerii obligativității vaccinării, care s-a adoptat în multe țări occidentale. Statele Unite reprezintă un studiu de caz în anatomia coerciției medicale exercitate de o rețea birocratică fără chip.
 
O birocrație este o instituție care exercită o putere enormă asupra ta, dar fără să-și asume nicio răspundere. De aici rezultă acea frustrare familiară, întâlnită frecvent, la scară mică, la biroul local pentru permise de conducere, legată de faptul că te învârți în cercuri birocratice încercând să rezolvi probleme sau să remediezi anumite practici incorecte. Nicio persoană reală nu pare a fi capabilă să te ajute să rezolvi problema - nici măcar atunci când câte o persoană bine intenționată dorește sincer să te ajute.
 
Iată cum se manifestă această dinamică în cazul măsurilor coercitive de vaccinare din Statele Unite: CDC face recomandări de vaccinare. Dar distincția fundamentală din punct de vedere etic dintre o recomandare și un ordin se năruie imediat atunci când instituțiile (de exemplu, o agenție guvernamentală, o companie, un angajator, o universitate sau o școală) vă cer să vă vaccinați în baza recomandării CDC.
 
Încercați să contestați logica acestor ordine, de exemplu, într-o instanță federală, și veți vedea că instituția care le emite nu va face decât să invoce recomandarea CDC ca pe un temei rațional pentru aceste măsuri. De obicei, instanța îi va da dreptate, recunoscând autoritatea CDC în materie de sănătate publică. Astfel, școala, întreprinderea etc. își declină responsabilitatea pentru decizia de a impune vaccinarea: „Până la urmă, nu facem decât să urmăm recomandările CDC. Ce putem face?”

Dar CDC își declină, la rândul său, răspunderea: „Noi nu facem politică; în fond, noi doar oferim recomandări”.
 
În tot acest timp, producătorul de vaccinuri este imun și exonerat de orice răspundere sau prejudiciu, conform legislației federale. Nu are rost să vă adresați acestuia dacă produsul său - un produs pe care nu ați decis de bună voie să îl acceptați - vă face rău.
 
Sunteți acum amețit de atâta învârtit în cerc, în încercarea de a identifica adevăratul factor de decizie: este imposibil să găsiți autoritatea competentă. Știți că se exercită o putere enormă asupra corpului și sănătății dumneavoastră, dar fără ca cineva să fie responsabil de decizie și să răspundă de consecințe.
 
Rămâneți astfel cu consecințele unei decizii pe care nu și-o asumă nimeni. Singura certitudine este că nu dumneavoastră ați luat decizia și nu vi s-a oferit posibilitatea de a alege.

Politica Japoniei evită majoritatea acestor probleme, lăsând pur și simplu responsabilitatea deciziei în seama persoanei care urmează să fie supusă intervenției, sau a părintelui, în cazul unui copil care nu are vârsta necesară pentru a-și da consimțământul.

De altfel, acest accent pus pe alegere și libertate s-a reflectat în toate măsurile luate de Japonia în timpul pandemiei, ele fiind mai puțin stricte decât cele adoptate de majoritatea țărilor, inclusiv în Statele Unite.