Sâmbătă, 19 septembrie, începând cu orele 16.00, are loc în Piața Universității un protest organizat de grupul de acțiune civică Starea de Libertate, constituit în timpul Stării de Urgență, al cărui lider s-a impus a fi Dl. Pompiliu Diplan, un intelectual tradiționalist, absolvent de filosofie și cu aproape două decenii de activitate, paradoxal, în IT, în Statele Unite. Am stat de vorbă cu Dl. Diplan, nepot al cunoscutului actor Constantin Diplan și fiul unei ziariste de calibru, din generația celor care au schimbat fața presei române după 1990, Dna Rodica Oltean, fostă șefă a Agenției spaniole EFE în România, între multe altele. Totodată, Pompiliu Diplan este și primul student anticomunist care a intrat în greva foamei după 1989, în ianuarie 1990, protestând astfel, în Piața Universității, față de regimul FSN și solicitând prin actul său extrem o Televiziune liberă. Iată de ce reîntoarcerea sa în Piața Universității după 30 e ani - tot pentru a protesta față de unele măsuri dictatoriale, de data aceasta ale regimului actual cât și în apărarea copiilor României sufocați de măștile incompetenților de la guvernare – este cât se poate de firească. Evident, la acest protest realizat într-un loc simbolic al României, sfințit prin sânge, unde au avut loc manifestațiilor anticomuniste din decembrie 1989 și până în iunie 1990, nu este așteptat să calce nici un picior de FSN-ist sau urmaș de-al sistemului sovietic mascat în democrat după lovitura de stat din decembrie 1989 și întins ca o moluscă deasupra României, până azi.

În apărarea copiiilor României, cobai ai unui experiment impus de dezaxați

Domnule Pompiliu Diplan, pentru ce manifestați sâmbătă, la ora 16.00, în Piața Universității și cine sunt colegii Dvs.  de protest?

În primul rând pentru abolirea Stării de alertă - vrem să trăim într-o legitimă libertate și ne vrem drepturile înapoi. E simplu. În al doilea rând pentru ieșirea României din caruselul mascaradei Covid19. Faptul că minciună e globală și noi suntem în "lockstep" (în cadență) cu restul omenirii nu e un temei pentru a menține această cadență a nonsensului. Noi vrem să trăim normal. Atenție, nu în Noul Normal - ce folosește o gripă și niște teste practic aleatorii pentru a distruge economiile țărilor și pentru a instaura un leninism digital. În al treilea rând, noi dorim că prin aceste mici retrocedari ale demnității și libertăților noastre să aducem în discuție, în mod serios, că printr-o croșeta, repararea tuturor nedreptăților și ilegalităților săvârșite de clasa politică și de către mafia asasinilor economici împotriva poporului român (de la distrugerea economiei din '89-90, trecând prin retrocedari ilegale și vânzări de pământuri până la tăierile de păduri și distrugerea învățământului). Înțelegeți ideea. 
 
La #StareDeLibertate echipa e foarte variată - de la conservatori până la foști rezistenți, de la rockeri până la doctorițe, și de la profesori până la muzicieni. E o grupare ad-hoc unde sunt așteptați românii care cred în Dumnezeu și neamul nostru. Colegii mei principali cel puțin la organizarea și susținerea protestului sunt Mihai Tîrnoveanu și Florin Palas și întreaga Calea Neamului. 
 
 
Protestul de sâmbătă este clar în apărarea copiilor și a demnității și identității umane. Dacă în timpul sinistrului Experiment Pitești bunicii noștri erau obligați de forțele ocupante sovietice și torționarii lor să-și renege credința azi copiii noștri sunt obligați ticălos să devină o masă amorfă, fără chip, care răspunde la comenzi de forță – vedeți declarațiile Arafatului. Și nu trebuie să vă spun eu că omul este clădit după chipul și asemănarea Domnului. Luați-le copiilor chipul iconic și frumusețea zâmbetului și vor deveni niște pui de roboți telecomandați, cu telecomanda în mâinile unor dezaxați aflați la putere. Mai lipsește ca în loc de sfori să fie legați cu cătușe și puși în țarcuri cu sârmă ghimpată, și ca măsură de coerciție, în cazul în care le cade masca de pe nas, o porție de electroșocuri.

Copiii României sunt cobai ai unui experiment străin, asta ne spuneți?
 
Pentru că în alte țări afectate de această "plandemie", cum îi spuneți Dvs, nu s-au impus elevilor astfel de măsuri draconice... În ce constă mai exact acest experiment, care este menirea lui și către ce anume credeți că se îndreaptă, în plan mai larg?

Nu doar ai României. Se urmărește depersonalizarea, aservirea și continuarea îndobitocirii și analfabetizării funcționale a actualei tinere generațîi, care o va educa astfel pe următoarea, care o va educa pe următoarea și tot așa… Deși nu va mai avea ce să educe. Acesta este OMUL NOU al viitorului: este un număr și nu un nume, un Homo Oboediens...

Voia lui Dumnezeu va schimba graficele în ciuda manipulării mediatice uriașe

Va așteptați că părinții României să înțeleagă mai bine după această primă săptămână de școală ce se întâmplă de fapt cu ei și familiile lor. Dar dacă nu va fi așa, pentru că mulți sunt deja victimele uriașei manipulări mediatice din ultimii 30 de ani?

Găsirea datei optime în astfel de cazuri atipice e o artă - artă de a descoperi punctul de inflexiune al unui grafic din mers. Ideea cu 19 (la o săptămâna de la începerea școlii) am privit-o cu scepticism, și au fost nenumărate voci ce au cerut proteste mai devreme (și le-au și executat) și câteva organizații ce ne-au dezamăgit pentru că pentru ei "războiul nu a început" și care deci au încremenit in acea stranie asteptare a încingerii mămăligii românești. De la începutul școlii si pana azi, lucrurile s-au schimbat și continuă să se schimbe dramatic în mentalul părinților în aceste zile de chin pentru copiii lor. Nădejdea noastră e că proporția părinților "treziți" din somnolența fricii și conformismului să se schimbe radical. Dar nu toți părinții reacționează la fel. Sunt unii care și-au dorit mască în subconștient de când au fost abuzați de mici (cu ăștia nu ai ce să mai speri). Manipularea mediatică a fost într-adevăr uriașă, iar sistemul se comportă că și când ar avea algoritmi AI (de inteligență artificială) de detecție a psihologiei maselor și de sociologie astfel încât prezic la nivel de sute de persoane reacțiile unei țări. Dar pariul nostru e că ne putem muta în acea zona în care voia lui Dumnezeu schimbă graficele, în care aerul dulce al neliniarității să evadeze de sub algoritmi. Și acolo să răsară firea furioasă și răz-bunarea românului. Răz-bunare vine de la a readuce bunul/binele înapoi, eu așa știu.

Un "partid-bidon menit eșecului" organizează o contramanifestație în Piața Victoriei

Am auzit că se organizează și o contramanifestație, în aceeași zi, că în vremurile bune ale FSN, reintrupat acum în PNL, dacă observăm că acesta e compus majoritar din foști PDL-iști, respectiv fostul FSN - PD - aripa Roman, și foști PSD-iști, adică fostul PDSR - aripa Iliescu. Cine sunt IMGB-iștii de azi și ce le transmiteți?

Ați făcut o bună analiză a clasei politice românești și – iată - a garniturilor de juniori-rezervă, pregătiți pe tușa. E destul pentru fiorii unei zile. Da, e o contramanifestație: are în titlu cuvinte cheie din "Stare de Libertate"; a fost anunțată pe net la mai puțîn de două zile de event'ul nostru; e congruentă ca dată; e congruentă ca ora. Toate aceste detalii sunt lovituri sub centură, ce ne fragmentează publicul. E tipic pentru vicleniile sistemului. Nu ar fi primul băț vârât în roțile noastre. Acești neo IMGB-iști sunt soft, nu vin cu bâte. Vin cu like'uri și live'uri (bine gândite și prost executate) și discreditari. Nu dau nume pentru că am suspiciunea că funcția lor adevărată (prin asta înțeleg ce nutresc sponsorii seara, la culcare) nu este câștigarea alegerilor ci dimpotrivă, eșecul lor pe post de partid "bidon" (cei ce iau puține voturi, cei ce pierd invariabil deprimandu-și ireversibil electoratul sezonier). Nu vreau să mă înscriu în lista țapilor ispășitori pentru eșecul lor dacă acesta e intenționat. 

Le transmit contramanifestanților că toate partidele sunt aceeași infecție (se striga în Piața Universității, asta) și dacă ei reprezintă niște partide ar trebui să aibă grijă la contactele pe care le au, să nu care cumva să se suprainfecteze. Partidele sunt că fumatul, dăunează grav sănătății, dar mare parte din societate le inhalează otrava în piept.

"Mă opun buldozerelor noului leninism"

Domnule Diplan, ați devenit mai cunoscut că urmare a manifestațiilor pentru libertatea și demnitatea românilor organizate în ultima perioada de criză majoră a României. Dar nu toți cititorii noștri va cunosc. Cine sunteți și ce vreți, că să nu zic "ce-ați făcut în ultimii cinci ani"?

Mă opun buldozerelor noului leninism întru "omul nou". Omul nou promovat de comuniștii din Est și acum de neomarxiștii și psihopații pandemiști de pretutindeni. Am luat la vremea mea foarte în serios ethosul occidental și corporatist, am crezut în el și m-am încorporat mental în el prea mulți ani. După liceu (Sf. Sava) și două facultăți (Telecomenzi feroviare la Politehnică și Filosofie la UB) am plecat în anii '90 peste ocean, având in minte o variantă intelectuală a visului american (spun intelectuală pentru că visam să ajung un sărac dar carismatic profesor de filosofie analitică). Am ajuns însă un non-carismatic inginer și corporatist bine plătit. A fi femeie de serviciu la corporație pentru unii funcționează pentru mine nu. Poate m-am maturizat, poate m-a învrednicit Dumnezeu cu mofturi românești, dar eu încet încet m-am simțit antipatizat de colegii mei foarte politically correct. M-am simțit un virus bizantin sau o bacterie a libertății huiduită de niște anticorpi anticorporatiști.  Când ești tânăr întâi te îndulcești cu strălucirea sistemului, apoi însă te apuci să decojești poleiala și să vezi că e deșart și că nu prea duce nicăieri. Pe românește vorbind, se aplică parabola Fiului Rătăcitor (materialiștii îl numesc Risipitor) - o parabolă favorită a lui Noica ce mă marcase în timpul comunismului (mi s-a părut totdeauna că pe Noica-tatăl, destul de adolescentin, îl fascina de fapt partea rătăcirii de la început, a infernului don-juanist al lui încă-și-încă, mai mult decât tâlcul de final, al reîntoarcerii și dragostei părintești. Noica fiul, părintele Rafail, l-a mântuit pe tată-su din acest punct de vedere, dar asta e o altă discuție.

La Universitate conduce "Robotul"

Cum a ajuns un absolvent de filosofie cu notă 10 să lucreze pentru molohii regatului electronic, că Microsoft și corespondenți ai Google?

Nu e chiar așa: da, am absolvit filosofia dar nu a fost cu 10, ci cu 9.92: (pentru acuratețea răspunsului am căutat foaia matricolă) aș fi avut 10 pe linie însă m-a drept-smerit profesorul Adrian Paul Iliescu, cu un 8 la Filosofia Limbajului - și nu am mai ieșit șef de promoție. Până atunci, țin minte, fusesem răsfățatul facultății, măgarul între oi, cum s-ar spune - pentru că aveam o pregătire tehnică cu facultate (la Politehnică fusesem șef de promoție și știam probabil, la vremea aia, cele mai multe matematici din clădirea Dreptului). Facultatea de filosofie în 1990 era ieșită proaspăt de sub clișeele marxism leninismului și căzu imediat dupa aceea, dimpreună cu noi toți, în scientolatrie și în patima exactității: mie mi se pare ca se vorbea numai de pozitivism logic, de filosofia științei, de analitică, le semantică, de Russell, Popper, Quine, Carnap și de logică. Pe cel mai interesant coleg al nostru, Adrian Mușat, din pricina faptului că omul era nietzscheean și chiar citea filosofii clasici îl botezaserăm, autoironic, Poetul. Până și discuțiile legate de argumentul ontologic (pentru existența lui Dumnezeu) se duceau în termeni de logică simbolică, de P(0) R(x) etc. Pe Mircea Dumitru, actualul rector al Universității (?) - pe atunci lector sau asistent - îl poreclisem Robotul pentru că orice problema filosofică părea a o reduce, cu o monomanie de Cyborg, la o probleme de logică simbolică si limbaj vs. metalimbaj. Până și Djuvara, la cursurile sale de filosofia istoriei (cursuri la care, între noi fie vorba, mai mult povestea despre masoneria lui franceză și despre muștele Țețe din Nigeria pe vremea legației sale decât despre Raymond Aron sau despre Toynbee), s-a simțit dator să între puțin în Hempel și în ce spunea Cercul de la Viena despre explicație (și, prinzându-l pe teren nesigur, l-am corectat de câteva ori - astfel încât de atunci Djuvara îmi cam știa de frică, intelectual vorbind).

De la UBB la Microsoft

Revenind la cum am ajuns la Microsoft - plecarea în SUA a fost pentru un doctorat în filosofie, pe care nu am fost capabil să îl duc până la capăt. M-am mutat mai mult de disperare (trebuia să supraviețuiesc ca student doctorand în Florida) la departamentul de Computer Science și, nimerind în echipa unui profesor numit Sahni, un guru (era chiar indian) al structurilor de date si al algoritmilor, am ajuns leading Teaching Assistant (asistent șef) și suplinitor al acestui șef de departament. Ei bine, interviurile la Microsoft și în general în IT, bunăoară, erau în majoritate din această materie - la care devenisem expert, așa că mi-a fost întotdeauna foarte ușor să trec de interviul de intrare in câte o corporație (cum a fost, Microsoft în 2000, 2002 și altele prin 2007, si 2010 etc etc); greu era întotdeauna să … rezist înăuntru. Nu am fost și la Google Corporation (unde am intervievat de 2 sau 3 ori, cu un singur interviu on-site la New York și am picat de fiecare dată) ci la altele mai jerpelite (aQuantive, Hitachi și unii cu asigurări, Progressive.com, circa 2011). 

În ultimii cinci ani am facut în primul rând activism  pro-viață (Pro-Vita, Frăția Ortodoxă și Alianța Părinților) și mic-antreprenoriat, implementând câteva soluții de Project Management  (Jira plus Portfolio, pentru companii mici și medii) din România.

Cum stă Noica după moarte împotriva patimilor, a Facebook-ului și a ceea ce aduce 5G: trans-umanismul

Ce ați învățat din experiența de IT? Puteți să ne spuneți din interior ce se pregătește lumii în Nouă Era 5G?

Am învățat un anume stil de gândire foarte pragmatic și eficace (pentru care îmi dau un 7.50-8 din 10). Partea de viață intelectuală interesantă și creativă în interiorul birourilor de IT dintr-o corporație îmi plăcea foarte mult (sunt dimineți in care imi lipsește ritualul cafelei imense plus câte un design-brainstorming de dimineață plus lucrul la monitoarele imense duble/triple și plăcerea de a scrie cod). În ce privește 5G pe vremea mea nu se vorbea de această tehnologie deloc. Sunt contra 5G nu din cauza unor cunoștințe dobândite ca insider, ci din cauza unor studii ce au ajuns la urechile mele de cetațean-cu-bun-simt când deja eram în afara industriei. Inițiativa Stop5G internațional nu e deloc o prostie. Studiile ce se fac fie sunt defavorabile industriei fie se străduiesc intens și cusut cu ață albă să mintă prin omisiune, prin false statistici sau false argumente cum că 5G'ul este safe (a la Cristian Presură – dar cine mai are timp si de dezbateri cu el?). Una din problemele reale este că nu sunt studii suficiente și că ar trebui aplicat Principiul Precauției (pe care l-aș rezuma prin când nu ești sigur, nu acționa). Alta e că radiațiile milimetrice venite de la antene 5G ubicuu plasate vor fi, și ele, tot așa, "peste tot" (și nu doar, ca la 4G acum, dincolo de tavanul casei în cazul în care ai ghinionul sa locuiești la ultimul etaj al unui bloc-victimă). Și atunci se aplică, tragic, principiul nowhere to hide - nu ai unde să te ascunzi. Dacă nu facem ceva cu standardele de măsurare a EMF (a câmpurilor electromagnetice) ne vom prăji și pe noi, și aparatul nostru reproductiv, și pe copiii noștri, și ne vom stinge, dimpreună cu alte neamuri, încet încet, făcându-ne, vezi Doamne, operații chirurgicale la distanță și plimbându-ne în mașini self-driving cum vrea Boc (chelului român, tichie de mărgăritar îi trebuie!). Observați că îmi păstrez discursul în domeniul daunelor somatice, deși acestea sunt doar vârful icebergului. Sub apă stau cipuri, trans-umanism, control total și altele la care o să ne referim când le prindem mai bine în focus. E prea devreme pentru adevăr (ca de obicei). Dar o să spun atât: prin trans-umanism și implantare de nano-chestii în noi se urmărește nu doar așa zisa împuternicire a noastră, ci condiționarea noastră. Unul din motivele pentru care ne numim #StareaDeLibertate este că Libertatea este răspunsul simplu la sclavagismul prin condiționare la care strategii precum 5G vor fi fost menite să ne injuge. Tot Noica era obsedat de relația condiționat-necondiționare, și a murit (cf. Liiceanu în Jurnalul de la Păltiniș) repetând un sinonim al libertății: Unbedingtheit (adică necondiționare). Filosofic și psihologic vorbind, condiționările sunt cele ce înrobesc spiritual și trupește un om. Orice reflex (pavlovian) e o condiționare. De la purtat masca la scos pantofii la Airport Security. De la votat partide până la deschis Facebook-ul dimineața când ne trezim din somn (ne trezim din somnul nocturn și ne autoinducem un alt somn, diurn). Și patimile (alcool, țigări etc) sunt tot condiționări…

Dictatura mondială mascată nu le poate face nimic oamenilor, dacă ei refuză”

Și acum ați venit din America să ne învățați pe noi democrație? Prin ce anume diferit față de alții credeți că veți reuși?

Răspunsul la prima Dvs. întrebare e Nu. Pentru că sunt la fel de sceptic în democrația americană pe cât sunt în cea rusească sau autohtonă, care este un cocktail din cele doup în care primează cea din urmă mai degrabă. Întrebarea Dvs (pusă, în cheie ironică, precum în anii 90), presupune că am avea – întotdeauna - de învățat ceva ceva exercițiu democratic de la străini. Ei bine, de învățat de la alții, fie ei și americani - poate doar negativ - ce să nu faci! De ruși nu mai vorbesc, dacă observăm, de exemplu, acum, cât de solidari sunt cu OMS-ul, în frunte cu Putin cu tot. Din acest punct de vedere, toți susținătorii OMS-ului ca Noul Salvator, în Noua Eră, sunt adevărații putiniști din România. Eu, spre deosebire de alții, nu am o agenda politică ci civică. Eu sunt, că românul, deocamdată doar reactiv - reacționez și urlu și mă organizez cât pot atunci când viață mea obișnuită este atacată în adâncul ei. Nu cred că vorbim despre ”diferit” ci despre resuscitare sau resurecție. Re-trezirea conștiinței oamenilor, deveniți automate, conduși de algoritmul vieții zilnice. Până la urmă îi batem pe neo marxiști cu armele lor. Ei vorbeau despre trezirea conștiinței de clasă, eu vorbesc despre conștiința și reflexul Libertății furate. Psihopații și cozile de topor care ne conduc vor să ne ascundă două butoane: butonul de Libertate și butonul prin care îi dezactivăm pe ei. Sunt dator să scol din morți conștiința românului, conștiința neamului, conștiința creștină sau sufletul creștin, conștiința individului. Voi reuși dacă mesajul meu, mesajele noastre  din Starea de Libertate penetrează și dacă oamenii înțeleg că dictatura mondială mascată nu le poate face nimic, dacă ei refuză. Cred că pot să apăs butonul de energie vitală numit Starea de Libertate. Libertatea este cea mai mare energie pozitivă pe care psihopații ne-o refuză. 
 
”Orice dezbatere reală e o ocazie prin care cozile de topor ale psihopaților pierd puncte”

Ați accepta o confruntare televizată directă cu artizanii "plandemiei" de la noi?

Mănânci, calule, ovăz? Nu doar că aș accepta, dar evident că mi-o doresc. Și nu doar că mi-o doresc de prea mult timp, dar mi se cam si duce nădejdea – naivă - că voi prinde astfel de confruntări. Și pare ca sunt persona non grata nu doar la artizanii plandemiei ci și pe absolut orice tema. Orice dezbatere reală - am învățat - e o ocazie prin care cozile de topor ale psihopatilor pierd puncte. Prin care sistemul știe că - mai mult sau mai puțin - slăbește și se deșiră. De aceea avem de fapt doar dezbateri intra-sistem la televizor, cu falși opozanți, cu garniturile 2 și 3 ale câte unui partid, cu aceleași și aceleași figuri de 30 de ani încoace (de aci corolarul: aruncați-vă televizoarele!). De aceea dezbaterile publice de la câte un Minister al Sănătății durează doar 50 minute pe motiv că "atât permite varianta free a softului". Va dați seama cât de mare e ipocrizia? Un minister ce se încăpățânează să folosească, precum un student din raionul Bălți, Republica Moldova, varianta free a unui software... Și-atunci ne mai mirăm că România pare o gubernie? 
Iată numai câteva motive pentru care aștept că românii să reînvețe să spună NU și să-și aducă aminte, de când erau liberi, ce înseamnă, cu adevărat, Starea de Libertate. Pentru că altfel copiii lor nu vor ajunge decât niște sclavi fericiți…