Vorbind cu editorul Catholic Family News, Matt Gaspers, prelatul italian a adăugat că acest cardinal nu dorește să dezvăluie aceste fapte "în mod public pentru a nu încălca secretul pontifical: secret pe care l-a încălcat deja vorbind despre el cu cei care nu pot face nimic, ceea ce îl obligă pe Eminența Sa la tăcere în fața Bisericii". În opinia sa, aceste fapte ar putea face posibil ca "pastorii Bisericii să poată, poate, să rezolve problema" alegerii papale din 2013.

Arhiepiscopul Viganò crede că aceasta este o abordare greșită, bazată pe un fals legalism.

"Nu este vorba despre pecetea mărturisirii", a scris prelatul în noul său interviu, "ci mai degrabă despre chestiuni care au motive să fie rezervate până când acest lucru nu este în detrimentul instituției care le-a adus în vigoare; altfel ne regăsim ca fariseii din Evanghelie, care l-au întrebat pe Domnul nostru dacă este legal să scoată un măgar din fântână în ziua de Sabat".

Acesta este un raport uluitor: Până în prezent, niciun cardinal care a participat la conclavul din 2013 nu a ieșit să facă o astfel de declarație, și anume că au existat evenimente la conclav care ar putea face ca acea alegere papală să fie invalidă.

În 2022, Viganò și-a exprimat îndoielile cu privire la validitatea conclavului din 2013 și a cerut o "anchetă".

Până în prezent, mai multe rapoarte au indicat faptul că au existat scheme și întâlniri organizate pentru a promova alegerea lui Jorge Bergoglio la acea vreme.

Cel mai important, un reporter de la Vatican apropiat de Papa Francisc, Gerard O'Connell, a publicat în 2019 o carte despre conclavul din 2013 în care dezvăluie că o întâlnire a cardinalilor progresiști care discutau despre un posibil candidat a avut loc la 11 martie 2013, cu o zi înainte de prima zi a conclavului. Printre cardinalii prezenți se numărau Godfried Danneels, Walter Kasper, Cormac Murphy-O'Connor și Karl Lehmann, toți membri ai așa-numitului "Grup Sankt Gallen".

Cardinalul Kasper a declarat la vremea respectivă pentru LifeSite că a participat într-adevăr la acea întâlnire, dar a negat că ar fi existat ceva neetic.

El a declarat pentru LifeSite în 2019 că "este într-adevăr pur și simplu rezonabil și normal - da, este chiar absolut necesar pentru formarea unei judecăți și a unei conștiințe personale - ca cardinalii să se întâlnească pentru a reflecta într-un cerc restrâns (când sunt toți împreună, sunt 180-200, atunci fiecare poate vorbi doar o singură dată), și pentru a cântări lucrurile și a primi informații (nu toți se cunosc între ei) și apoi pentru a forma împreună o opinie neangajantă".

Vorbind în mod special despre reuniunea din 11 martie, Kasper a adăugat: "La reuniunea noastră, după aceea nimeni nu a fost legat și fixat; fiecare a putut, de asemenea, să-și continue propria reflecție și nimeni nu a fost întrebat ulterior dacă și cum a votat." Dar el a lăsat să se înțeleagă că rezultatele acelei întâlniri au fost împărtășite mai departe cu alți cardinali atunci când a expus: "Faptul că cineva vorbește ulterior cu cineva care nu a fost prezent în acea seară [la reuniune] și îl informează, nu poate fi nici el interzis. Acest lucru nu are nimic de-a face cu solicitarea. Când în plus cineva din acel grup se gândește ulterior în particular pentru sine și apoi vorbește despre câte [voturi] ar fi aproximativ, atunci aceasta este opinia sa personală care nu obligă pe nimeni".

Un alt indiciu important despre întâmplări oarecum neregulate în pregătirea conclavului din 2013 a venit dintr-o altă carte publicată în 2017. Catherine Pepinster, fost redactor-șef al săptămânalului catolic britanic The Tablet, susține în The Keys and the Kingdom: The British and the Papacy from John Paul II to Francis, că Ministerul britanic de Externe ar fi jucat un rol important în alegerea papală din 2013, mai ales prin organizarea unei alte întâlniri cheie înaintea conclavului care urma să-l promoveze pe Bergoglio.

Pe baza mai multor interviuri cu personalități cheie, precum cardinalul Murphy-O'Connor și ambasadorul britanic pe lângă Sfântul Scaun, Nigel Baker, ea susține că Marea Britanie "a jucat un rol crucial în alegerea argentinianului menit să zguduie Biserica Catolică".

Pepinster povestește în cartea sa cum guvernul britanic, prin intermediul ambasadorului său pe lângă Sfântul Scaun, a avut un rol esențial în organizarea unei întâlniri pe 7 martie la reședința ambasadorului de la Palazzo Pallavincini, unde cardinali cheie - în special Murphy-O'Connor - au relaționat cu cardinali mai puțin cunoscuți pentru a-l promova pe cardinalul Jorge Bergoglio pentru funcția de papă.

Calificând alegerea lui Bergoglio drept o "lovitură foarte britanică", lucrarea lui Pepinster sugerează că o putere seculară a fost implicată în alegerea papei. Aici, ea îl menționează în mod special pe cardinalul Murphy-O'Connor.

"Influența britanică asupra conclavului a fost împotriva tuturor șanselor, și totuși s-a întâmplat", a declarat Pepinster.

Fostul cardinal Theodore McCarrick, acum căzut în dizgrație, a descris, de asemenea, modul în care anumite persoane influente au încercat să-l facă pe Bergoglio să fie ales. Liz Yore, colaboratoare a LifeSite, a rezumat propria mărturie, așa cum a prezentat-o în octombrie 2013, la doar câteva luni după alegerea lui Bergoglio:

McCarrick a spus audienței că, înainte ca cardinalii electori "să intre în conversațiile generale", a fost abordat de "un domn italian foarte interesant și influent". Influentul italian l-a vizitat pe McCarrick la seminarul unde acesta era cazat la Roma. Acest "om "foarte strălucit, foarte influent la Roma" a spus: "Cum rămâne cu Bergoglio? Are vreo șansă?". McCarrick a spus că a fost surprins de întrebare și a răspuns: "Nu cred, pentru că nimeni nu i-a menționat numele". Bărbatul a spus, referindu-se la Bergoglio: "El ar putea să o facă, știți, să reformeze biserica".

Deși McCarrick nu mai avea vârsta necesară pentru a vota în conclavul din 2013, el a luat cuvântul la lucrările Congregației Generale de dinaintea conclavului. După cum a explicat în discursul său de la Villanova, el a profitat de ocazie pentru a face lobby pentru un papă latino-american, îndemnându-și colegii cardinali electori că speră ca oricine ar fi ales papă să fie cineva care, dacă nu ar fi el însuși latino-american, ar avea "un interes foarte puternic pentru America Latină, deoarece jumătate din Biserică este acolo... acolo sunt oamenii".

Totuși, niciunul dintre aceste indicii nu este suficient pentru a face un caz în această chestiune foarte crucială.

Episcopul Athanasius Schneider, care este foarte respectat în rândul multor catolici credincioși, susține că papalitatea Papei Francisc este una validă. Scriind în 2020 (pe când Papa Benedict al XVI-lea era încă în viață), episcopul kazah de origine germană a insistat:

Declararea Papei Francisc ca fiind un papă invalid, fie din cauza ereziilor sale, fie din cauza unei alegeri invalide (din cauza unor presupuse încălcări ale normelor Conclavului sau din cauza faptului că Papa Benedict al XVI-lea este încă papă din cauza renunțării sale invalide) sunt acțiuni disperate și luate în mod subiectiv, menite să remedieze actuala criză fără precedent a papalității. Ele sunt pur umane și trădează o miopie spirituală. Toate aceste eforturi sunt în cele din urmă o fundătură, o fundătură. Astfel de soluții dezvăluie o abordare implicit pelagiană de a rezolva o problemă cu mijloace umane; o problemă, într-adevăr, care nu poate fi rezolvată prin eforturi umane, ci care necesită o intervenție divină.

Este suficient să examinăm cazuri similare de depunere a unui papă sau de declarare a invalidității alegerii sale în istoria Bisericii pentru a vedea că acestea au provocat rivalități și lupte între pretendenții la funcția papală.

Nu este clar dacă arhiepiscopul Viganò a vorbit direct cu cardinalul în cauză. El a declarat pentru Gaspers că "dacă aceste confidențe sunt adevărate, nu îndrăznesc să mă gândesc la chinul moral al celor care se pregătesc să ducă secretul în mormânt, când ar fi avut ocazia de a demasca intrigile și comploturile mafiei din Saint Gallen".

"Dacă nu sunt adevărate", a continuat el, "nu ar avea sens să se vorbească despre asta nici măcar cu persoanele de încredere (care, totuși, trebuie să fi spus și altora, din moment ce vestea s-a scurs)."

 

LifeSite a luat legătura cu arhiepiscopul Viganò și cu doi cardinali respectați pentru comentarii și va actualiza acest raport în cazul în care vom primi un răspuns de la ei.