Că inventarea ONG-urilor și activitatea lor face parte dintr-o strategie perversă de implementare în societate a trendurilor de laborator în materie de orânduire, știam de ceva vreme.
 
Știam și rețeta- vizibilă oricărui posesor de liberă gândire- prin care s-au dovedit atât de utile în ultima vreme: dublarea presiunii exercitate de sus de către establishment prin cea exercitată de jos în sus, în numele „societății civile". Totul, pentru a prinde în clește și a suci mințile mulțimii, norodului, al ăstora care contăm în calculele lor ca masă. 

Ceea ce nu știam încă e că o făcătură de calibrul ăsta poate pierde. 

Victoria lui Trump e o demonstrație pe viu că poporul e treaz. Că nu poate fi „încleștat" cu una-cu două și nici prost nu e, în pofida emanațiilor triumfaliste de laborator. Asistă la tot felul de aberații gen „politically corectness", forțate discriminări pozitive și alte răsturnări de prost gust ale esenției democrației, prin care se încearcă de o vreme încoace punerea minorităților pe poziții câștigătoare în raport cu majoritățile. Asistă dar nu "consistă". Și dă cu parul în moalele socotelilor de laborator, atunci când vine vremea.

Cu scuzele de rigoare, mi-aș dori și eu ceva: să facem la fel în viitorul imediat. Și să ne căcăm deopotrivă pe socotelile establishment-ului și pe făcăturile ONG-istice care croșetează împreună guverne și "direcții de urmat ", care nu țin cont de interesele și dorințele noastre. O putem face. Fiindcă poporul suntem noi. Și fiindcă poporul e treaz. Și nici prost nu e!