Patriarh al dăruirii de sine pentru românii din întreaga lume

Concludent între ajutorare și dăruire de sine până la jertfă proprie, act succedat vieții Mântuitorului, întâlnit în cuvântul evanghelic,Pentru aceasta Mă iubește Tatăl, fiindcă Eu Îmi pun sufletul ca iarăși să-l iau (Ioan 10, 17), Preafericitul Daniel își clădește lucrarea pastoral-misionară pe dragoste milostivă față de toți creștinii, iar anul acesta pentru toți românii din diaspora. Aceasta fiind prezentă prin dăruirea dumnezeiască, circumscris faptului că ”iubirea pătrunde în toate desăvârșirile divine și bunurile revărsate peste noi de la Dumnezeu la facerea lumii, la purtarea de grijă și la mântuire.” ¹. Similar, cadrul dragostei Preafericirii Sale și dorința dăruirii de sine se revarsă în legătura ”care leagă toate desăvârșirile evanghelice într-o unitate minunată, și pe fiecare om al lui Dumnezeu îl face să devină nemuritor fiind muritor, veșnic fiind vremelnic, netrecător fiind trecător”² , într-o unitate comunitară față de românii din afara României.  

Conform cuvintelelor apostolice, Cel ce nu iubește n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire (1 Ioan 4, 8), are ca temei principal al activității Preafericirii Sale dragostea pe care o arată „cu mult mai mult prin împărtășirea cuvântului lui Dumnezeu și prin slujirea trupească”.³, prin prezența vie între credincioșii. Corespondența timpurilor în care trăim înfățișează sârguința Patriarhului Daniel de a cuprinde atât Biserica, cât și mădularele ei în dorința de a ne călăuzii, printr-o amplă lucrare filantropică, spre mântuire, sădind în inimile noastre înțelepciunea că „Făcându-ne asemănători până la identitate cu Dumnezeu, dobândim viață veșnică în Dumnezeu.” ⁴. Contribuția binefacerilor săvârșite sunt deopotrivă la nivel financiar și la nivel duhovnicesc, urmând scopul de a uni dezbinările făcute în Biserică prin frângerea mădularelor ei, prin risipirea credincioșilor, făcând loc exemplar sfatul că „Scopul Providenței dumnezeiești este să unească pe cei pe care i-a dezbinat răutatea în tot felul, prin dreaptă credință și dragoste duhovnicească”⁵

Latura pastoral-misionară pentru românii din diaspora, în care a investit Preafericitul Patriarh Daniel pentru a oferi un sprijin, celor pe care îi păstorește, prinde curs la nivel internațional în rafinarea superioară în spațiul duhovnicesc între prezența Preafericirii Sale la diferite întruniri și între coordonarea multor organizații care includ copiii, tinerii și vârstnicii, succesor făcându-se Mântuitorului: Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească și să-și dea sufletul răscumpărare pentru mulți (Marcu 10, 45). Tridimensionalitatea filantropică (dragostea de sărmani, ajutoratea claselor asidue de orice vârstă și atașarea de investiția culturală) se contopește cu latura duhovnicească, rezultând inaugurarea frumuseții patristice la nivel exemplificat: „cel care are asemănarea cu Dumnezeu prin dragoste și prin celelalte virtuți, pentru că prin fapte s-a îmbogățit cu Dumnezeu ca Tată, va fi moștenitor al Împărăției Părintești”.⁶

Colocvial, personalitatea Patriarhului Daniel stă ca un referendum în Biserica Română, inaugurând credincioșii la înfierea făurită de Hristos: Și celor câți L-au primit, care cred în numele Lui, le-a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu (Ioan 1, 12). Importanța Arhiereului în Biserică îndeamnă credincioșii la evlavie și supunere, căci dacă „lumina care este în tine este curată și nu ești umbrit de cugetările trupești, vei fi cu totul luminos cu sufletul” (1 Ioan 4, 16), prin supunere făcându-se urmaș al Lui.⁷, iar această lumină a fost adusă prin întruparea Mântuitorului, iar prin înfiere le-a dăruit-o ucenicilor Lui, deoarece „Lumina, sau sensul deplin adus omului în Hristos, este viața lui fericită fără sfârșit.”⁸. Prezența Preafericirii Sale în Biserică și între credincioși îndeamnă cugetul la speranță și face un apel la jertfă prin dragoste conform cuvântului evanghelic: Dumnezeu este iubire, și cel ce rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu și Dumnezeu rămâne întru el.

Conduita de jertfă în cei 70 de ani de viețuire a Patriarhului Daniel se oglindește în bucuria credincioșilor de a întâmpina acest eveniment cu umilită supunere și dragoste față de călăuzitorul lor.

Întru mulți ani Preafericite Stăpâne!

Arhimandrit Hariton Negrea, Starețul Mănăstirii Sfinții Arhangheli Petru-Vodă