ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Cea mai importantă instanță din domeniul drepturilor omului din Europa a decis marți că Barnevernet, controversata agenție norvegiană de servicii sociale pentru copii, a încălcat drepturile unei mame prin luarea fiului său. Ulterior, copilul  a fost dat spre adopție, considerându-se că este „spre binele lui”.  Decizia CEDO vine la 11 ani după ce Barnevernetul l-a smuls pe băiețelul de doar câteva săptămâni din grija mamei. Este pentru prima dată din 1996 când Norvegia este condamnată de CEDO pentru separarea copiilor de familiile lor.  Alte 16 contestații împotriva statului norvegian, făcute de familii de diferite naționalități pentru încălcarea drepturilor copiilor și ale părinților la viața de familie, își așteaptă și ele răspunsul din partea judecătorilor CEDO.


Marea Cameră a Curții Europene a Drepturilor Omului din Franța a hotărât, cu  un vot de 13 la 4 că Barnevernet a încălcat secțiunea 8 din CEDO în cazul Strand Lobben și alții împotriva Norvegiei.

Conform hotărârii Curții, agenția norvegiană a încălcat drepturile lui Trude Lobben și ale fiului ei asupra vieții de familie, Barnevernet fiind acuzat că nu a făcut o analiză adecvată a abilităților parentale ale mamei. De asemenea, agenția norvegiană este acuzată că nu a făcut o analiză suficient de pertinentă pentru a-și susține afirmația potrivit căreia copilul era vulnerabil, iar adopția a fost cea mai bună măsură în interesul minorului.

6 dintre cei 17 judecători ai Curții de Apel consideră că „autoritățile din prezenta cauză au eșuat încă de la început în scopul de a reuni copilul cu mama sa, însă imediat au stabilit că acesta ar trebui să crească într-o familie. Această presupunere este firul roșu care unește toate etapele procedurilor urmate, începând cu decretul privind luarea copilului de lângă mamă”.

Copilul, care acum are 11 ani, a fost scos din custodia lui Lobben în 2008 și ulterior a fost încredințat spre adopție unei familii,  în 2011.

„Avocații pentru drepturile omului arată de ani buni practicile distructive ale Barnevernetului. Această hotărâre este un pas în direcția corectă pentru drepturile părinților în Norvegia, și nu numai”, a spus avocatul lui Lobben, Grégory Thuan Dit Dieudonne, într-o declarație publicată de ADF International. „Chiar și o decizie pozitivă nu poate compensa cei 10 ani prețioși pe care această familie i-a pierdut din cauza statului norvegian.”

În ultimii ani, Barnevernetul, devenit cunoscut și în România după cazurile familiilor Bodnariu și Nan, a fost intens criticat de comunitatea internațională pentru luarea copiilor din custodia părinților din motive aparent arbitrare. În numeroase cazuri, familiile respective au fost nevoite să fugă din țara scandinavă pentru a scăpa de tratamentul agresiv al  agenției norvegiene care pretinde că luptă pentru binele minorilor.

Decizia CEDO  de marți i-a făcut pe mulți acuzatori ai Barnevernetului să spere că, în sfârșit, Norvegia va fi trasă la răspundere pentru ceea ce ei consideră a fi că este îndepărtarea ilegală a copiilor de lângă părinții naturali.

În plus, Marea Cameră a CEDO a votat pentru a obliga guvernul norvegian să plătească lui Lobben daune de aproximativ 27.000 USD și aproximativ 10.000 USD pentru cheltuieli de judecată.

Să mai amintim că 2018 nu a fost un an bun pentru Barnevernet. În aprilie, unul dintre psihiatrii Comisiei de experți a agenției norvegiene, care lua deciziil privind îndepărtarea copiilor din familiile lor, a fost condamnat la 22 de luni de închisoare pentru deținere de materiale pedopornografic și sadomasochism.  Incidentul a declanșat, în mod firesc, un număr mare de apeluri ale  familiilor care au cerut imediat revizuirea cazurilor lor, în condițiile cel care tăia și spânzura, hotărând că micuții trebuie luați de Barnevernet, s-a aflat în centrul acestui scandal.

Tot în 2018, Polonia a acordat azil politic norvegiencei Silje Garmo. Acesta a fost primul caz, de după De-al doilea Război Mondial, în care un cetățean norvegian a făcut o astfel de cerere într-o altă țară europeană din cauza persecuțiilor de acasă.