De inspirație biblică, colindele vestesc Nașterea Domnului și ne-am obișnuit să le ascultăm în special în decembrie. Un profesor de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae" din Iași explică însă de ce, în unele locuri, colindele se ascultă de la 21 noiembrie, când Biserica Ortodoxă prăznuiește Intrarea Maicii Domnului în Biserică.

Care sunt originele colindelor și unde sunt menționate prima dată în Sfânta Scriptură,  despre tradița cântării colindelor și de unde provine termenul "colind" a vorbit preotul Ionuț-Gabriel Nastasă, asistent universitar la disciplina de „Muzică Bisericească” de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.

Potrivit preotului, primele colinde au apărut înaintea erei noastre, cu câteva secole înainte de nașterea lui Iisus. Începuturile colindelor sunt legate de Roma, acolo unde erau cunoscute și cântate în timpul festivalurilor sau în timpul unor procesiuni. Forma actuală a cântecelor care poartă numele de colinde s-a conturat ulterior. „Primele colinde aveau rolul să vestească primăvara și erau cântate când începea acest anotimp. Făceau referire la arat, semănat sau la alte activități specifice îngrijirii terenurilor. Odată cu apariția creștinismului, colindele au început să se transforme”, a arătat preotul Ionuț-Gabriel Nastasă.

Astfel, dacă în Roma secolului al V-lea colindele erau un ritual prin care se făceau urări de fertilitate și belșug, în prezent, în spațiul creștin ele au rolul de a anunța nașterea lui Mesia. Colindele prin care se vestește Nașterea Domnului în ajunul zilei de 25 decembrie sunt de inspirație biblică, după cum a punctat asistentul universitar. „Referința în acest sens o avem în Sfânta Scriptură, acolo unde, la Nașterea Domnului în peștera din Betleem, se spune la un moment dat câ magii au cântat «Slavă întru cei de Sus și pe pământ pace, între oameni bunăvoire». Îngerilor li s-au alăturat mai apoi păstorii și cei trei magi care au venit să-L întâmpine pe Iisus”, a completat Ionuț-Gabriel Nastasă. Preotul a mai precizat că, potrivit bisericii, intervalul specific colindelor este cuprins între două mari sărbători – de la Intrarea Maicii Domnului în Biserică, până la Bobotează. „Rânduiala Bisericii Ortodoxe Române spune că, la o sărbătoare foarte mare, avem o înainte prăznuire și o după prăznuire. Atunci, colindele prin care se anunță Nașterea Domnului pot fi cântate – și sunt cântate în unele locuri încă de pe 21 noiembrie, când sărbătorim intrarea Maicii Domnului în Biserică. Atunci, la slujba de dimineață încep să se cânta catavasiile Nașterii Domnului, deci este legitim să spunem că începând cu această dată se colindă”, spune preotul Ionuț-Gabriel Nastasă.

 

Conform istoricilor, cuvântul „colind” provine din latinescul „Calendae Ianuarii”, denumire pe care o aveau sărbătorile păgâne din preajma Anului Nou, atunci când se făceau urările de belșug pentru noul an. Tot atunci se împărțeau și daruri celor care colindau, obiceiul fiind întâlnit și astăzi. Potrivit tradiției, colindătorii trebuie să primească un colac făcut din grâu curat, numit colindeț.