În ziua în care Biserica Ortodoxă îl pomenește pe Sfântul Nectarie Taumaturgul, părintele Vasile Gavrilă, parohul Bisericii Ruse „Sfântul Nicolae” din București, a vorbit, într-un interviu, despre minunile acestui mare Sfânt. Despre omul care a trăit ca un înger în trup, fiind mereu aproape de cei aflați în suferință și la care oamenii înalță rugăciuni când sunt în boală, neputință și deznădejde.

Ziua de 9 noiembrie este cea în care creștinii ortodocși îl pomenesc pe Sfântul Nectarie. Ziua în care milioane de oameni își îndreaptă rugăciunile către Taumaturgul, vindecătorul, adică cel care ajută în boli.  Și pe care părintele Vasile Gavrilă îl descrie drept ”unul dintre cei mai cunoscuți sfinți la ora actuală, nu numai pentru noi, românii, ci pentru aproape întreaga lume creștină”.

ImunoMedica


Părintele Vasile Gavrilă spune că în străinătate, în țări din Occident, în ciuda faptului că protestanții nu îi cinstesc pe sfinți, au o evlavie deosebită la Sfântul Nectarie.
 
”A fost un copil sărac, dar nu și la suflet. Nu a avut cele ale lumii materiale, dar le-a avut pe cele spirituale. S-a născut la 1 octombrie 1846 în satul Silivria din Tracia (...) După care, fiind situația delicată, a luat legătura cu patriarhul de Alexandria unde a și fost primit, dar a trebuit să își continue studiile, să fie pregătit pentru ceea ce ar fi dorit să facă patriarhul cu el, și anume să îl trimită misionar în Africa, mai concret în Egipt. L-a trimis în Cairo, pentru că acolo avea un punct de lucru cu creștinii pe care îi păstorea. În perioada 1882-1886, a făcut studiile de teologie de la Atena. Între timp, în 1876 se călugărise și a intrat într-o mănăstire, Mănăstirea cea Nouă.  

La numai un an de zile după ce a intrat în mănăstire a fost hirotonit diacon, și-a făcut studiile, iar după ce le-a terminat, patriarhul l-a numit consilier patriarhal la Cairo. În 1889, a fost hirotonit mitropolit pentru cetatea Pentapole, însă lucrul acesta nu a durat mult. Cred că diavolul a dezlănțuit o teribilă luptă cu el prin cei apropiați, prin frații lui și a trebuit să se întoarcă la Atena în 1890, sărac lipit pământului și să încerce să își găsească un loc acolo. A primit dreptul de a fi profesor și a preda teologie într-un seminar, unde a fost chiar și director. Perioada aceasta, cât a fost mitropolit și director de seminar este una dintre cele mai frumoase și îndrăgite de toți. Sfântul Nectarie a fost un pedagog excepțional, un teolog deosebit, un om deosebit de profund, interesat în ale teologiei în sensul cel mai propriu al cuvântului. Când spun că a fost un bun pedagog nu mă refer doar la instrucția lui teologică, ci la comportamentul, la tactul, la metoda lui pedagogică. A fost un exemplu! Când cineva era pedepsit, el împlinea pedepsele. Dacă se certau elevii între ei și nu făceau ceea ce trebuia, se ducea mitropolitul și făcea el, îndeplinea el sarcinile în locul lor! Ori, asta a fost o carte de vizită și o recomandare pentru toți cei care l-au cunoscut. Cumva de aici aflăm și de ce a pătimit cât a fost în Egipt din partea semenilor lui, câtă ură a putut să atragă, pentru că era extrem de bun, de blând și de cinstit! Știm foarte bine că onestitatea cu oportunitatea practicată de alții nu fac front comun”.

Cei care l-au cunoscut au spus că a trăit ca un înger în trup.  ”Asta însemna că avea o viață de rugăciune, de slujire, că trăia foarte modest. Acolo a fost și înmormântat, în 1920. Sigur că vestea despre el s-a dus încă de când era în viață. Deoarece el nu numai că avea o viață minunată, dar chiar a făcut minuni! A salvat la un moment dat insula de la foamete, pentru că a fost o secetă teribilă și s-a rugat Sfântul Nectarie foarte mult și a trimis Dumnezeu ploaie abundentă încât au fost recolte mari și pe toți i-a minunat lucrul acesta. După perioade de criză, după războaie se întâmplă nenorociri de genul acesta, iar Sfântul Nectarie a fost acolo ca un înger pentru ei”.

Cum a devenit Sfânt

În 1953 oamenii au mers la mormântul său și s-a constatat că rămășițele lui au devenit moaște. Au fost scoase și puse într-o raclă, iar în 1961 a fost canonizat. Ca zi de cinstire a fost stabilită data de 9 noiembrie, pentru că pe 8 noiembrie murise. 
 
”Sfântul Nectarie este cunoscut drept Taumaturgul, vindecătorul, adică cel care ajută în boli. Mai ales prin faptul că a trecut el prin suferință, cred că Dumnezeu ascultă rugăciunile lui, dar și ale celor care se roagă și trec prin necazuri similare cu cele ale lui. Este un mare sfânt care a iubit foarte mult oamenii și este mare pentru că îi ajută în necazuri, în probleme, în boli, în suferință și așa mai departe”, explică parohul Bisericii Ruse „Sfântul Nicolae” din București.

Oamenii care se roagă neîncetat la Sfântul Nectarie au fost auziți în rugăciunile lor. Părintele Gavrilă a povestit că ”Foarte mulți îmi spun, când îi întreb de copii, „Da, părinte, am un copil, îl cheamă Nectarie, pentru că ni l-a dat Dumnezeu când ne-am rugat la Sfântul Nectarie”. Mai mult, părintele cunoaște  cazuri concrete când oamenii dau buzna efectiv la racla cu moaștele Sfântului Nectarie atunci când sunt în suferință. ”Uneori se duc chiar înainte de a merge la spital. Nu e o poveste sau un moment de extaz. Cât ar fi de mare extazul, boala e boală și când te trezești te doare! Nu e cazul aici, oamenii chiar s-au vindecat!”, spune părintele Gavrilă.
 
Ne învață să să percepem viața ca pe marele dar al lui Dumnezeu

Despre învățăturile pe care ni le-a lăsat Sfântul Nectarie, părintele spune:”Ne învață prin propriul exemplu și prin teologia și scrierile lui, deosebit de profunde. Ne învață să ne raportăm la Dumnezeu și la viața noastră așa cum trebuie, să percepem viața ca pe marele dar al lui Dumnezeu și să o cinstim, să ne ridicăm la demnitatea pe care ne-a dat-o Dumnezeu în viața pe care ne-a dat-o. Însă ne-a mai învățat și cum să suportăm boala, cum s-o purtăm, iar boala trebuie să fie ea însăși taumaturg, să îmi vindece sufletul”.

Calitățile Sfântului Nectarie sunt, în opinia părintelui Gavrilă. bunătatea împletită cu blândețea și exersată în răbdare. ”Iar toate acestea nu ar fi fost posibile dacă nu ar fi fost smerit. Un om smerit devine blând, bun și răbdător, iar bunătatea lui se manifestă prin compasiune și implicarea în viața celorlalți. Nu putem vorbi doar de o singură calitate. A fost foarte credincios, L-a iubit pe Mântuitorul Hristos până la sfințenie, a fost un ierarh și un teolog deosebit, dar ceea ce-l definește pe el acestea sunt: blândețea, bunătatea, răbdarea, toate crescute din tulpina și din harul smereniei”.

Dacă ar fi să se poată întoarce pe pământ, Sfântul Nectarie ar da oamenilor acest mesaj: ”Iubiți-L pe Hristos pentru că El vă iubește foarte mult!”, crede părintele Gavrilă.