”Cînd primul tur al alegerilor prezidențiale din România din noiembrie anul trecut a fost cîștigat în mod neașteptat de candidatul anti-sistem Călin Georgescu, care a intrat în turul al doilea împotriva liberalei Elena Lasconi, o elită politică românească șocată a atribuit succesul său campaniei TikTok și promisiunilor sale populiste care au sedus o mare parte a electoratului.

În loc să unească forțele democratice înainte de turul al doilea și să ducă împotriva candidatului de "extremă dreapta" o ultimă bătălie (Elena Lasconi avea șanse reale de cîștig), Bucureștiul a decis să anuleze rezultatele primului tur și să organizeze un nou scrutin în 2025. Politicienii români au sperat că, pînă atunci, efectul Georgescu se va fi evaporat pur și simplu și coaliția de guvernare ar fi fost capabilă să găsească un candidat demn cu șanse de cîștig. Aceste calcule s-au dovedit zadarnice.

Acum, cu cîteva luni înainte de reluarea prezidențialelor, Georgescu, văzut de mulți români ca o victimă a nedreptății și mult mai radicalizat în declarațiile sale, nu este doar cel mai popular candidat, ci și omul cu toate șansele de a cîștiga încă din primul tur. Toți candidații forțelor democratice – inclusiv Crin Antonescu, care a fost ales de coaliția de guvernare ca unic candidat, fostul premier Victor Ponta, primarul capitalei Nicușor Dan și chiar Elena Lasconi – sunt mult mai slabi decît el.

Iar dacă nu va exista un tur doi, înseamnă că forțele democratice nu vor avea nici măcar posibilitatea de a lua o revanșă. Desigur, există tentația de a explica această creștere a popularității în primul rînd prin evenimentele politice interne din România. Cu toate acestea, eu m-aș referi în primul rînd la cele de politică externă. La urma urmei, viitorul Europei, cel puțin al Europei Centrale, va fi determinat în viitorul apropiat de două procese principale: frica de Putin și frica de (sau nevoia de) Trump.

De altfel, acest lucru este valabil nu numai pentru alegerile prezidențiale din România. Acest lucru este valabil și pentru viitoarele alegeri prezidențiale din Polonia. Și tocmai de aceea comportamentul pînă e curînd respectatului Karol Nawrocki începe să semene cu cel al candidatului „antisistem” Călin Georgescu. Războiul din apropierea granițelor României îi forțează pe mulți alegători să acorde atenție politicienilor care nu vor să sprijine Ucraina (nu e de mirare că Călin Georgescu a numit-o „stat artificial”). În schimb, ei vor să găsească modalități de negociere cu Rusia pentru a evita un conflict în propria lor țară.

Desigur, victoria lui Trump a schimbat, de asemenea, totul. La urma urmei, Georgescu nu este un tip de pe stradă, ci un reprezentant al establishmentului politic de extremă dreaptă, cu conexiuni extinse în cercurile relevante. El a lucrat pentru ONU și a fost chiar director executiv al Centrului European de Sprijin al prestigiosului Club de la Roma din Winterthur, Elveția. Astfel de poziții oferă oportunități speciale.

Înainte de al doilea tur de scrutin din România, fostul candidat la președinția SUA Robert Kennedy Jr., acum nominalizat de Trump pentru funcția de ministru al sănătății, urma să viziteze Bucureștiul, aparent pentru a-și prezenta cartea. În calitate de autor al prefeței la această carte, Georgescu urma să ia parte la o discuție în direct cu Kennedy. Moderatorul evenimentului urma să fie … ei bine: Tucker Carlson, un simpatizant odios atît al lui Trump, cît și al lui Putin. Sosirea lui Kennedy a fost amînată doar din cauza faptului că SUA se află într-o perioadă de tranziție. De fapt, dacă politicienii români doreau să-l oprească pe Georgescu, ar fi trebuit să o facă înainte de inaugurarea noului președinte american, cînd multora nu le era încă clar cît de radical se va schimba situația – și nu după aceea.

Pentru că, în fiecare zi în care Donald Trump rămîne la Casa Albă, gazdele campioane ale Americii vor vorbi din ce în ce mai deschis despre susținătorii pe care îi vor lua în calcul în Europa și pe cine ar trebui să voteze europenii dacă vor să găsească un limbaj comun cu America. Astfel, acum Georgescu nu este un candidat marginal, ci un candidat mainstream. Și marginalizați sunt cei care încearcă să-l oprească” conchid analiștii polonezi. (Traducere și adaptare B.T.I.)