Vom relua demersurile pentru adopțiile internaționale, pentru că acestea oferă o șansă la o familie copiilor cu dizabilități sau de altă etnie aflați în sistemul de protecție, în contextul în care familiile românești nu prea adoptă astfel de copii, a declarat președinta Autorității Naționale pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, Copii și Adopții (ANDPDCA), Mădălina Turza, într-un interviu acordat miercuri Agerpres, citat de G4Media.ro.

Mădălina Turza a spus că are în vedere mai multe măsuri în privința adopțiilor: simplificarea procedurii pentru adopțiile interne, evaluarea managerilor de caz, ameliorarea problemelor constate în deschiderea dosarelor de adopție, lansarea unei campanii de promovare a adopției.

„Familiile de români care adoptă copii sunt cele care nu pot avea copii pe cale naturală, în marea lor majoritate. Cred că povestea aceasta a adopției trebuie popularizată în rândul oamenilor. Nu cred că românii refuză neapărat să adopte, cred că pur și simplu nu există o conștientizare foarte pregnantă a acestei opțiuni și cred că o campanie în sensul acesta e foarte utilă”, a spus Mădălina Turza.

Aceasta consideră că opțiunea adopției în România ar ține mai mult de emanciparea societății decât de partea financiară, pentru că în jur de 80% dintre familiile adoptatoare sunt cele care nu pot avea copii, ceea ce reflectă fie o necunoaștere, fie o reticență, pentru că nu am ajuns la nivelul în care să vedem adopția ca pe un bine făcut, ca pe o împlinire mai mare decât nevoia biologică de a avea copii. „Adică nu ne gândim la un copil decât dacă noi nu putem să-l facem. Aceasta este o chestiune asupra căreia nu putem acționa în mod direct, evident, ci doar prin multă informare, comunicare, și ține efectiv de nivelul de emancipare a societății, nu este neapărat o problemă financiară”, a adăugat Mădălina Turza.

Președinta Autorității Naționale pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, Copii și Adopții (ANDPDCA) a opinat că, în acest context, adopțiile internaționale ar fi binevenite.

„Eu cred că acești copii încă instituționalizați, în special cu dizabilități, și nu numai, pot avea o șansă reală de la familiile adoptatoare din afară. Dacă noi, societatea românească nu a ajuns la nivelul de dezvoltare încât să poată să adopte un copil pentru a face un bine mai mare, indiferent de ce culoare are pielea copilului, dacă are sau nu dizabilitate, atunci cred că trebuie să dăm șansa altor familii, care își doresc un copil, să salveze practic un copil. Iar asta este practic o soluție extrem de importantă, pentru că în țările civilizate oamenii doresc să adopte copii indiferent de criterii”, consideră Mădălina Turza.

Președinta ANDPDCA a dat asigurări că abordează adopțiile internaționale de copii într-o manieră echilibrată, asigurând monitorizare post-adopție, la fel cum se practică în prezent pentru adopțiile făcute de cetățeni români rezidenți în străinătate.

„Evident că văd această adopție internațională de o manieră extrem de echilibrată, adică monitorizarea post-adopție trebuie să existe și facem deja acest lucru, pentru că avem cetățeni români în străinătate care adoptă copii, deci mecanismul există, trebuie doar extins și la cetățeni străini. Apoi, mecanismele Convenției de la Haga permit o monitorizare constantă a acestor copii, deci trebuie să depășim această mitologie a copiilor furați și traficați și să înțelegem că interesul lor superior este că trebuie să fie într-o familie. Și dacă familiile române nu sunt pregătite pentru copii mai vulnerabili, atunci să le lăsăm șansa să îi ia alte familii”, a îndemnat Mădălina Turza.

În privința pericolului legat de traficul de copii, Mădălina Turza a răspuns că acesta există și în cazul adopțiilor interne, însă asemenea derapaje ar putea fi prevenite prin anumite pârghii instituționale. 

„Este rolul organelor competente, Poliția, Parchetul, să investigheze astfel de situații când ele sunt revelate. Pe de altă parte, eu cred că există pârghii în care să prevenim și să monitorizăm astfel de derapaje, și dacă nu există pe adopții internaționale, le vom crea. Trebuie evitate mecanismele intermediare, știu eu ce firme sau ONG-uri sau așa mai departe, deci există tot felul de modalități prin care pot fi evitate situații din acestea”, a explicat președinta ANDPDCA.

„Evident că niciun sistem nu este perfect, dar nu trebuie să îngrădim drepturile acestor copii la familie, din cauza unor posibile derapaje. Și tocmai din motivul acesta vreau să organizăm o dezbatere publică cu niște experți din SUA pe adopție internațională, tocmai pentru a evalua care sunt riscurile și cum pot ele să fie adresate în practică, din proceduri, adică cum faci ca să eviți astfel de situații. Dar repet, și vreau să subliniez această idee – acest risc al corupției, al vânzării, sau cum vreți să-l numiți, există și în raport cu adopția internă și se întâmplă în momentul acesta – sunt copii care sunt efectiv luați în plasament direct din maternitate, nu se mai merge pe procedura de adopție, ci pentru că ai o asistentă medicală care știe că astăzi a plecat o mamă din spital părăsind copilul, sună pe filieră mai departe, anunță doritorul și vine și îl ia direct în plasament și apoi îl adoptă mult mai ușor. Nu mai intră în procedura aceea clasică. Deci românii au găsit variante de a eluda sistemul și normele și în interior, deci acest risc eu nu îl văd numai în raport cu adopțiile internaționale, cred că pentru problemele acestea trebuie găsite soluții și în exterior și în interior”, a subliniat Mădălina Turza.

Întrebată dacă vor fi reluate demersurile pentru adopțiile internaționale de copii, în cazul în care partidul liberal, care a pus-o în funcție, va câștiga majoritatea în alegeri, Mădălina Turza a răspuns:

„Categoric da. Ne dorim să avem adopții internaționale în interesul copiilor. Dacă vom vedea la un moment dat că românii au ajuns la nivelul în care sunt deschiși către adopție și către adopția celor mai vulnerabili copii, atunci evident că lucrurile se pot modifica în lege, adică nu sunt chestii imuabile. În egală măsură, vreau să ne uităm foarte bine și pe procedura de potrivire a familiei adoptatoare cu copiii, dar asta e o chestiune de procedură la nivelul DGASPC-urilor. (...) Din punctul meu de vedere, procedura pe care o au acum DGASPC-urile de compatibilizare a copiilor cu familiile adoptatoare nu este cea mai eficientă. Nu este rolul meu să identific soluția tehnică, dar dacă ție îți arată o statistică de zeci de ani că tu ai un număr relevant de familii care doresc să adopte, pe de o parte, iar pe de altă parte ai 3.000 de copii care așteaptă, sunt gata să fie adoptați, au dosarele în regulă, și tu nu reușești să-i potrivești, asta înseamnă că este o problemă la nivel de procedură. (...) Cred că pot fi identificate alte mijloace și găsite din buna practică a altor state metode de a compatibiliza familiile cu copiii”.

Din 2012, adopția internațională a copilului cu reședința obișnuită în România de către o persoană/familie cu reședința obișnuită în străinătate nu este încuviințată decât dacă adoptatorul/unul dintre soții familiei adoptatoare este și cetățean român sau rudă până la gradul al patrulea inclusiv cu copilul/soț al părintelui firesc al copilului pentru care a fost încuviințată deschiderea procedurii de adopție internă.