Azi, o nouă ședință la Cotroceni. Având ca temă injectarea obligatorie a întregii populații. Căreia președintele Klaus Iohannis îi spune vaccinare. Și despre care afirmă că reprezintă o provocare de securitate națională. Cum a ajuns la această concluzie? De ce trebuie să ne lăsăm toți injectați? Și cum se face că în această operațiune urmează să fie angajate Armata și forțele Ministerului de Interne?

Se militarizează România? Și de ce? O instituție militarizată va număra din nou voturile la alegerile parlamentare. Tot ea, adică serviciul secret STS, a primit și sarcina de a monitoriza pandemia. Prin intermediul unui soft sofisticat. Acum, încă două instituții de forță intervin viguros pentru a injecta întreaga populație. Care este mobilul? Care este motivul invocat? Care este mijlocul utilizat? Și, până la urmă, ce încearcă să obțină președintele Klaus Iohannis?

În fine, la nivelul instituției prezidențiale, presupun că și la nivelul Guvernului, s-a înțeles că pandemia a fost scăpată de sub control. Populația nu a fost testată la timp de către autorități, contaminarea s-a produs în ritm alert, nu s-a mai putut face lista contacților și, prin urmare, aceștia nu au mai putut fi carantinați, iar o parte dintre ei i-au infectat pe cei din jur. Pandemia a crescut într-o progresie geometrică și s-a stabilizat pe un platou doar din pixul autorităților. În realitate, un număr imens de mare de persoane s-au contaminat fără să se testeze sau s-au testat prin mijloace personale cu aparatură procurată pe internet sau din farmacii și nu au mai raportat rezultatele Direcțiilor de Sănătate Publică. În acest moment, nimeni nu cunoaște adevărata dimensiune a pandemiei din România. O serie de specialiști susțin însă că pe parcursul acestui an s-au infectat milioane de cetățeni. Dintre care unii au dobândit anticorpi, iar cei mai mulți nu. Și acum ce-i de făcut? Ce-i de făcut, în condițiile în care, după alegeri, care vor avea loc în cel mai greu moment al României de după evenimentele din 1989, sistemul de sănătate va fi pus literalmente la pământ, începând cu secțiile de terapie intensivă? E prea târziu pentru a testa în cinci zile întreaga populație. Statul nu dispune de mijloacele necesare în acest scop. Și nici de autoritatea indispensabilă unei asemenea operațiuni. Nu putem face minuni nici în ceea ce privește modernizarea peste noapte a unui sistem de sănătate, despre care mulți spun că ar trebui reconstruit din temelii. Care este speranța de care se agață președintele?

Speranța sa constă în vaccin. Acest vaccin anti-Covid, în capul domnului Klaus Iohannis, joacă rolul unui panaceu. Ne vindecă de Covid. Ne ferește de Covid. Maschează mizeria sistemului de sănătate. Pune capăt crizei economice, permițând reluarea activităților. Restabilește încrederea în autorități. Și întărește autoritatea președintelui. Acesta este obiectivul urmărit.

Mijlocul prin care urmează să fie atins acest obiectiv este vaccinarea forțată a întregii populații. În raport cu care își exprimă o serie întreagă de nedumeriri și suspiciuni un specialist de talia doamnei Monica Pop, atât de hulită în ultimele zile de o hienă de presă. Și nu numai doamna Monica Pop  ridică o serie întreagă de semne de întrebare și trage alarma vis-a vis de intenția președintelui Klaus Iohannis de a ne injecta pe toți în mod forțat utilizând Armata și Ministerul de Interne. Sunt și alți specialiști din lumea întreagă, care își pun semne de întrebare cât se poate de legitime și de bine argumentate referitoare la eficiența vaccinării întregii populații, la eficiența vaccinurilor și la pericolul efectelor adverse.

Alți specialiști de primă mărime în legislație, în drepturile omului, în drept constituțional, se întreabă pe bună dreptate dacă este legală o asemenea constrângere a populației. În esență este clar, dincolo de oricare alte detalii, că cei care nu se vaccinează nu îi pot contamina cu coronavirus pe cei vaccinați. Deci cei care vor refuza să fie injectați nu pot fi acuzați că atentează la sănătatea publică. Și, ca atare, nu pot fi sancționați nici prin constrângere, nici prin alt fel.

Dar o operațiune de o asemenea anvergură îl transformă pe Klaus Iohannis într-un fel de mareșal, în subordinea căruia intră nemijlocit toți lucrătorii instituțiilor de forță. Parctic, președintele militarizează astfel întreaga Românie, iar militarizarea în sine, așa cum se gândește, disciplinează populația și îl ferește de surprize neplăcute.

Mai rămâne ca, pentru moment, să ne punem o ultimă întrebare. Este sau nu este fezabil proiectul pe care astăzi președintele Klaus Iohannis intenționează să-l demareze la capătul ședinței de la Cotroceni? Va obține acesta sau nu va obține efectul scontat?

Iohannis s-a prăbușit sub propria greutate!
 
Ieri dimineață, injectarea întregii populații era, cum s-a exprimat în repetate rânduri președintele Klaus Iohannis, o problemă de securitate națională. Câteva ore mai târziu, deci în mare viteză, premierul Ludovic Orban a țâșnit din Palatul Cotroceni pentru a ne spune contrariul. Și anume că vaccinarea nu va fi obligatorie. Cu alte cuvinte, nu mai este o problemă de securitate națională. I-a dat peste degete președintelui? Nicidecum. Atunci cum se explică acest joc de-a alba-neagra? De-a polițistul rău și de-a polițistul bun?

Afirmația insistentă cum că vaccinarea populației este o chestiune de securitate națională exprimă implicit ideea că nevaccinarea aduce insecuritate. Ceea ce – nu-i așa, domnule președinte? – e de netolerat  într-un stat de drept. Sau de drepți. Ce rost a avut ca domnul Klaus Iohannis să facă ședințe repetate la Cotroceni pe tema vaccinării populației? Și cum de s-a dezumflat balonul? Cine l-a înțepat?

Din capul locului prezum – și am să explic de ce – că această temă a fost una de propagandă electorală. Domnul Klaus Iohannis a dorit cu tot dinadinsul să facă populația să înțeleagă, acum când poartă bătălia finală cu „ciuma roșie”, că este profund preocupat și implicat în legătură cu sănătatea populației. Și atunci a ales această temă. A vaccinării în masă. Ca treaba să pară cât mai serioasă, cât mai credibilă cu putință, i-a chemat la dezbatere ca principali interlocutori pe miniștrii Apărării și Internelor. Pornind de la ideea, cât se poate de reală, că aceștia conduc instituții care se bucură de credibilitate în ochii populației. De la distanță, Armata și Internele sunt mai credibile decât Guvernul sau Parlamentul. Și chiar în comparație cu instituția prezidențială. Mă întreb dacă în acest context nu s-a gândit cumva să-i cheme la Cotroceni și pe reprezentanții cultelor religioase, pentru a-i face aliați în bătălia finală prin injectare împotriva pandemiei. E relativ ușor de înțeles ce a avut în vedere președintele inițiind încă de pe acum, chiar înaintea alegerilor parlamentare, mecanismele prin care să poată fi vaccinată populația. Mai greu de înțeles este însă de ce a renunțat, cel puțin parțial, la idee. De ce l-a pus pe Orban să dezmintă intenția vaccinării obligatorii a tuturor cetățenilor.

Îmi pot însă imagina că președintelui Klaus Iohannis i-a șoptit cineva mai multe detalii pe care noi, simpli muritori, le cunoșteam de mai multă vreme. Și anume că faimosul vaccin nu este gata. Și că nici măcar nu se știe care va fi acel vaccin. Și cât va costa el. Se pare că va costa foarte mult. Și va trebui repetat. Și cum va putea fi el transportat și păstrat la minus câteva zeci de grade, până când ne va fi injectat? Și ce posibilități reale există ca, în aceste condiții, vaccinul să poată fi repartizat într-o puzderie de unități medicale, unde românii vor face coadă pentru a se vaccina? Un alt asemenea detaliu este că nimeni, cu excepția celor care au creat diferitele feluri de vaccinuri, nu știe cu exactitate cum se vor comporta acestea. Ce efecte secundare vor produce. În ce situații ele vor fi incompatibile cu persoana injectată. Cum ar putea asigura o asemenea logistică, prin care o populație de 20 de milioane să fie injectată de două ori, un stat care nu a fost capabil să creeze nici măcar condițiile necesare pentru buna funcționare a școlilor? De pildă.

Realitatea este că domnul președinte Klaus Iohannis a vrut să ne păcălească. Să ne dribleze. Să ne convingă asupra faptului că este extrem de preocupat, împreună cu Guvernul său, de sănătatea noastră. Și interesat să pună capăt pandemiei. Printr-o operațiune spectaculoasă. Care ar fi fost de natură să recredibilizeze autoritățile și instituția pe care domnia sa personal o conduce. Numai că mișcarea nu i-a ieșit prea bine. Din capul locului, președintele Klaus Iohannis a omis un detaliu. Și anume că majortiatea covârșitoare a românilor, pe drept sau pe nedrept, nu mai contează acum, nu are încredere într-un vaccin anti-coronavirus, despre care nu a fost informată în detaliu. Așa că, în orice cercetare de piață s-ar face, cei mai mulți români declară, cel puțin pentru moment, că refuză să se vaccineze. Așa că măsura preconizată în laboratoarele de la Cotroceni în loc să fie populară, s-a dovedit a fi impopulară.