ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Câteva sute de oameni și-au făcut apariția în Piața Victoriei, în fața sediului Guvernului, la un miting penelist-bolojenist presărat cu nepalezi veniți la o sărbătoare de-a lor. Printre manifestanți s-a aflat și poetesa comunistă Ana Blandiana care a făcut un apel către parlamentarii care vor vota marți moțiunea de cenzură depusă de PSD și AUR pentru căderea definitivă a Guvernului PNL-USR-UDMR condus de Ilie Bolojan, informează Gândul.

Ana Blandiana a  mai spus că existența lui Ilie Bolojan în fruntea Guvernului este un mare noroc pentru România.

„De data asta, prostia este imensă. E clar că nimeni, nici PSD-ul, nici parlamentarii de toate culorile, nu au interesul să oprească funcționarea țării, pentru că despre asta-i vorba. Este clar că nu există nicio idee de ce faci în loc, de ce faci fără Bolojan. Iar faptul că Bolojan există, este, de fapt, un mare noroc”.  

La fel credea și despre Lenin:

Ana Blandiana - Odă

 
Slavă neamului acesta

Vremurilor noastre slavă!

Slavă erei ce se naște
 
Dușmănită și grozavă;

Slavă robului de veacuri

Care n-o să fie rob;

Slavă țării ce înalță

O șesime de pe glob;

Slavă!

Slavă fericirii

Vremii viitoare slavă;

Slavă lumii ce se naște

În aceasta oră gravă;

Slavă anului acesta

Ce-a ucis în colb milenii;

Și de flăcări, ca drapelul,

Slavă veșnică lui Lenin!

Tribuna, nr. 46, 12 nov. 1959
 

Ana Blandiana - Partidului

 

Candoarea mi-a-nflorit în ochi definitiv

Cu-ntâiul plâns în curtea școlii sub castani

Când clasa mea primea cravata roșie festiv,

Și sufeream respinsă grav de colectiv

Că nu-mplinism încă nouă ani.

Candoarea mi-a crescut de-atuncea dureros,

Cu brațul ridicat deasupra frunții mult,

Simbolizând că viața-mi va fi socotită mai prejos

Decât tulburătorul luptelor tumult,

Că niciodata n-am să mă separ orgolios

De imnul colectiv și luminos.

Candoarea scrijelată de mâna ta lucid

În ochii mei, dramatic deschiși spre mâna ta,

Oricâte maluri s-ar sedimenta,

Nu-mi vor putea-o șterge.

Candoarea ca un zid

Va măsura maturitatea mea, Partid.

(Almanahul „Luceafărul”, 1983)