Profesorul Vasile Astărăstoae vorbește, pentru EVZ, în primul interviu acordat de la acuzațiile care i-au fost aduse într-un dosar DNA, despre frica de azi care a pus stăpânire pe România.  Frica de boală, frica de șomaj, frica de șefi, frica de DNA.  Fostul rector al UMF Iași amintește și boala sistemului de sănătate și responsabilitatea socială a medicului.


Profesorul Astărăstoae nu vrea să vorbească desptre dosarul în care a fost condamnat la doi ani de închisoare cu suspendare și spune că este primul intrerviu pe care îl dă în ultimii 5 ani.  „Mă știu nevinovat. În primul rând, nu mi-a fost distrusă cariera. Nici măcar cea administrativă. Atunci când mi-am dat demisia, când am considerat că deficitul de imagine se poate răsfrânge asupra organizațiilor al căror lider eram, mai aveam dreptul la 6 luni de mandat. Până atunci am rezistat tuturor presiunilor venite din partea tuturor instituțiilor de forță. Și cu mândrie pot spune că cei care mă puteau demite sau să-mi ceară demisia (Senatul Universității sau Adunarea Generală a Colegiului Medicilor) au fost tot timpul alături de mine și au rezistat la presiuni inimaginabile. Îmi aduc aminte că România Liberă îmi dedica două pagini (inclusiv deschiderea) cu titlul „Greu de demis”. Să nu vă închipuiți că era un articol laudativ”, spune profesorul, convins că deși s-a încercat distrugeerea carierei sale, nu s-a reușit.

„Cred că s-a încercat distrugerea carierei mele profesionale, dar nu s-a reușit. Eu am fost și sunt legist și profesor și cu toate necazurile am continuat să mă afirm în aceste domenii, încât fără falsă modestie, am ajuns (potrivit clasamentelor scientometrice internaționale – ISI Thomson, Google Academic etc.) să fiu numărul unu în Medicina Legală în România. Nu spun că a fost ușor, dar fiind un om credincios am considerat că Dumnezeu nu dă mai mult decât poți duce și că aceasta este o încercare căreia trebuie să îi fac față. De exemplu, e greu să asculți procurorul DNA, care, deși patru experți independenți admiși de instanță confirmă că e-mail-urile au fost modificate, cere să nu se țină cont de aceste expertize. „Nu cred că în România există corupție la dimensiunile atât de mediatizate”

Întrebat care este cea mai mare termere a sa, Profesorul Vasile Astărăstoae răspunde:

„Mă înfricoșează modul în care evoluează societatea. Valorile morale se schimbă într-o manieră care nu mă face să fiu optimist. Suntem o societate care dorește să construiască pe sentimente negative: frică, invidie, ură, delațiune, oportunism. Delațiunea capătă valențe morale și este acceptată de societate. Societatea renunță la sentimentele pozitive cum ar fi compasiunea, iubirea, spiritualitatea, empatia, competiția. Scopul scuză mijloacele a devenit un slogan acceptabil și acceptat. Și acest lucru mă îngrozește”.

Cât privește mult clamata luptă anticorupție în România, Astărăstoae susține:
 
„Cred că se încearcă. Din păcate există prea multe victime colaterale și acest lucru este greu acceptat. Nu cred că în România există corupție la dimensiunile atât de mediatizate. Apoi, lupta anticorupție trebuie să se axeze întâi pe aspectele de prevenție (realizarea unor mecanisme instituționale care să facă cât mai puțin posibilitatea de a se manifesta corupția), și apoi pe mecanismele punitive. Axarea doar pe mecanisme punitive nu face altceva decât să înăbușe inițiativa și spiritul antreprenorial”.

„Atunci când puterile în stat nu se controlează reciproc, când există puteri care sunt incontrolabile, în mod natural se ajunge la un deficit de democrație. Nu numai în România. Oriunde în lume. Chiar în Statele Unite ale Americii, CIA-ul a avut astfel de derapaje și exemplul cel mai concludent care îmi vine în minte este cel legat de traficul ilegal de droguri pentru achiziționarea de fonduri în favoarea contrașilor din Nicaragua. Sau celebrul Watergate. Dar fiind o democrație consolidată și existând controlul reciproc al puterilor în stat, s-a intervenit rapid și lucrurile au revenit în matca firească”, mai afirmă el.

Profesorul consideră și că la ora actuală, în România, și nu numai, se duce o strategie politică penrtru a ne fi distruse modelele.

„Atât timp cât în majoritatea cazurilor oameni mediocri, funcționari ai instituțiilor internaționale, decid politica mondială, este inevitabil ca acest lucru să fie aplicat și în România. În România observăm că incompetenții o iau înainte competenților, inculții înaintea celor care au cultură serioasă, iar funcțiile de decizie se ocupă în funcție de gradul de obediență față de „șef”.”, afirmă Vasile Astărăstoae.


Cine este este vinovat pentru situația în care se află astăzi România? Profesorul Astărăstoae crede că, din cauza represiunii intelectualilor adevărați din perioada comunistă, România nu a fost pregătită psihic să acepte ghizi spirituali. 

„După 1968, noi nu am avut o mișcare intelectuală reală anticomunistă, cum au avut Cehia sau Polonia. Cei care erau adevărați ghizi spirituali au fost marginalizați, dacă nu anihilați, încât nu au mai existat modele. Aduceți-vă aminte cum au fost tratați după 1989 adevărații rezistenți, ca de exemplu Doina Cornea sau Corneliu Coposu. Această ruptură între intelectualitatea interbelică și intelectualitatea actuală fără nicio punte a făcut ca România să se miște ca o corabie în derivă. Și nu trebuie să uităm frica. Frica a devenit o realitate a zilelor noastre - frica de boală, frica de șomaj, frica de șefi, frica de DNA etc. Sentimentul că este bine să nu te expui a devenit o caracteristică a intelectualului român.”

Interviul integral poate fi citit AICI.