ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Romania a devenit subiect de discutii inclusiv in Africa Centrala.

Dupa alegeri prezidentiale anulate fara sa fie prezentate argumente solide, dar si dupa un nesfarsit joc pentru putere, cu patru premieri desemnati, dar niciunul votat, astazi, voci "autorizate" vobesc deja de de decretul prezidential care va duce la dizolvarea Parlamentului, daca Luca Alexandru Niculescu, noul premier desemnat, nu va fi votat de partide.

Cine conduce Romania?

Declarația președintelui Nicușor Dan potrivit căreia România „trăiește pe datorie de mult timp” și că investitorii care împrumută statul i-au transmis mesajul „nu alegeri anticipate” ridică întrebări importante despre situația economică și politică a țării.

Președintele a explicat că, în opinia sa, România nu își permite instabilitate politică într-un moment în care depinde de fluxurile financiare asigurate de cei care cumpără datoria statului. Potrivit declarației sale, printre acești finanțatori se află bănci, fonduri de pensii și alți investitori.

In aceste conditii, cum va explica presedintele Nicusor Dan dizolvarea Parlamentului si declansarea alegerilor anticipate?

Dupa arestarea repetata a lui Calin Georgescu, eliberat de fiecare data, cine mai crede ca
Romania nu este "Tara surprizelor", in care totul este posibil?

Presedintele Traian Basescu este singurul om politic care are curajul sa spuna lucrurilor pe nume, in mod direct!

Fostul presedinte vorbeste despre vulnerabilitatile Romaniei, dar si despre "clasa politica formata si din prosti cu sapte clase care au ajuns in Parlamentul Romaniei".

De fapt, ce mai inseamna normalitatea?

Cat de usor poate fi inchis un om in Romania?

Fara sa cred  in complicitati naive sau ieftine si fara sa gandesc  ca sunt posibile "taxe de protectie"sau "comisioane" pentru "alesi", istoria nu poate fi neglijata!

Trebuie sa ne aducem aminte ca România a plătit sute de ani tribut Imperiului Otoman.

Fie că vorbim despre Țara Românească, fie despre Moldova, relația cu Poarta Otomană a fost construită pe un complicat sistem de obligații financiare, politice și militare. Haraciul reprezenta tributul oficial, iar peșcheșurile erau daruri oferite sultanului și înalților demnitari.

Potrivit "Open Sources"/radioromaniainternational.ro"in anumite perioade, domnii trebuiau să plătească sume tot mai mari pentru menținerea tronului și pentru păstrarea autonomiei Principatelor".

Nu multi domnitori au avut curajul să oprească plata sau să reducă dependența de Poartă!

Vlad Țepeș, domnul Țării Românești, a rămas în istorie drept unul dintre cei care au sfidat puterea otomană, refuzând plata tributului și intrând în conflict direct cu sultanul Mehmed al II-lea. La rândul său, Ștefan cel Mare, domnul Moldovei timp de peste 47 de ani, a alternat diplomația cu rezistența militară și a refuzat, în anumite perioade, plata tributului către otomani. Pentru iubitorii de adevar dovezile istorice nu lipsesc!

Dupa sute de ani, România se află astăzi într-un alt sistem de alianțe și de dependențe strategice!

Nu mai există un sultan la Constantinopol căruia Bucureștiul să-i trimită anual haraciul.

Azi, România este membră NATO și Uniunea Europeană, are un parteneriat strategic cu Statele Unite și este parte a arhitecturii europene de securitate.

Cu toate acestea, va invit la dezbatere, distinsi cititori, pentru a afla impreuna raspuns la  întrebarea fundamentală :

Cât plătește România pentru securitatea sa și, mai ales, ce primește în schimb?

Dacă România cumpără securitate, ce tip de securitate cumpără?

Dacă produce securitate, ce produce?

Dacă plătește pentru securitatea Europei de Est, câtă putere diplomatică obține?

Dacă sprijină Ucraina, care sunt costurile și care sunt beneficiile strategice pentru România?

Dacă este "furnizor de securitate", cum amintea mereu fostul presedinte Klaus Iohannis, de ce are încă nevoie să cumpere atât de multă securitate din exterior?

Romania are nevoie de adevar!

Cine controleaza mintea oamenilor?

Recent, Victor Negrescu, vicepreședintele Parlamentului European, a formulat o idee care deschide o dezbatere mult mai amplă.

Potrivit lui Victor Negrescu, „România nu trebuie doar să cumpere securitate. Trebuie să producă securitate”, a transmis acesta la "France-Romania Security & Defence Day".

Declarația nu se referă doar la armament.

Victor Negrescu vorbește despre parteneriatul francez, despre dezvoltarea industriei românești de apărare, transfer de tehnologie, cercetare, despre investiții și implicarea companiilor românești în lanțurile europene de producție.

"Parteneriatul strategic cu Franța este deja concret, de la prezența militară franceză la Cincu până la proiectele comune în domeniul apărării"!

Victor Negrescu  a indicat inclusiv importanța consolidării securității la Marea Neagră și dezvoltarea unui "hub european" de securitate maritimă, cu un rol important pentru Constanța.

"În paralel, continuăm demersurile pentru consolidarea securității la Marea Neagră și dezvoltarea hub-ului european de securitate maritimă, cu un rol important pentru Constanța"!

Declarația obligă, insa, la reflecție. Partea de final a declaratiei proiecteaza viitorul Romaniei sau este un nou test pentru romani?

"Pentru că evenimentul a fost organizat la Centrul de Afaceri Dacia, am transmis un mesaj de solidaritate cu compania și angajații săi. Dacia este mai mult decât o uzină, este parte din ADN-ul economic al României. Companiile strategice merită atenția decidenților", declara Victor Negrescu!

Fara sa lovesc cu piatra, vreau sa cred ca romanul Victor Negrescu, europarlamentar, vice-presedinte al Parlamentului European, cunoaste realitatea din Romania.

Ce doreste sa exprime  domnia sa, prin declaratia potrivit careia "companiile strategice merită atenția decidenților"?

Care sunt aceste "companii strategice"?

Reforma lui Ilie Bolojan ramane tema de studiu pentru stiintele politice!

Romanii au salariile si pensiile inghetate de aproape 3 ani, dupa ce au fost taiate de guvenul cndus de Ilie Bolojan pentru a "acoperii gaurile negre facute de fosti si actuali decidenti politici", unii mathusalemici in institutiile de forta ale Romaniei!

In timp ce politicienii nu  sunt rusinati sa declare ca "isi asuma raspunderea" pentru banii aruncati pe fereastra dau in buzunarele afacerilor de familie, oameni loviti in mod nedrept de boli incurabile, raman fara medicamente,  cu pensiile reduse in numele "reformei"!

Legea nu este lege pentru toti?

De ce pentru firmele  romanesti,  impozitate la sange,  cota standard este de  21 %,  in timp ce  "companiile strategice" beneficiaza de  o reducere a impozitului pe venit de la 1% la  0.5%, urmand ca din 2027 sa fie scutite de orice impozit pe venit?

Victor Negrescu pune accentul pe parteneriatul strategic franco-român și indică direcții concrete: investiții, producție în România, transfer de tehnologie, cercetare și integrarea companiilor românești în lanțurile europene de apărare.

Pana la un punct, mesajul aduce speranta!

Gresc, insa, daca spun ca "miza" nu este doar ce arme cumpără România, ci ce rămâne în România în urma acestor investiții?

Declaratia romanului Victor Negrescu  schimbă perspectiva asupra politicii de apărare?

Cand va fi posibil ca România sa nu mai fie i prezentată doar ca un stat care alocă bani pentru achiziții militare, inclusiv SH (Second Hand) mediatizate de "Open Sources",  ci ca un posibil beneficiar al investițiilor, tehnologiei și producției europene din domeniul apărării?

Victor Negrescu apreciaza propria declaratie drept: "un mesaj pe care îl voi susține și în sesiunea din septembrie a Parlamentului European, unde vom dezbate provocările la care a fost supusă țara noastră, viitorul industriei europene de apărare și modul în care putem accelera investițiile și achizițiile comune"

Pana la aceste dezbateri,
In spatiul european, cine  și de ce „cumpără” securitate?

De la cine  cumpără securitate România?

Cât din banii cheltuiți pentru apărare rămâne în economia românească?

Cât se întoarce sub forma unor fabrici, locuri de muncă, tehnologie și capacități militare proprii?

Intreabarile nu sunt intamplatoare!

Se stie că există o diferență fundamentală între a cumpăra un produs finit din străinătate și a construi în România capacitatea de a produce acel produs.

Una înseamnă cheltuială, alta poate însemna și investiție strategică.

In aceste conditii, România este furnizor sau cumpărător de securitate?

În anii anteriori, fostul președinte Klaus Iohannis a folosit în discursul său public ideea ca  "Romania este un furnizor de securitate" în regiune, inclusiv pentru parteneriatul strategic american.

Astăzi, Victor Negrescu vorbește despre "parteneriat cu Franta", dar si despre necesitatea ca România să treacă de la simpla achiziție la producția de securitate. Intentia este apreciabila, dar cum poate Romania sa treaca la "productia de securitate", in conditiile in care este este nevoita sa achizitioneze echipamente militare si tehnica  SH?

Sunt cele două informatii contradictorii?

Polemica nu ajuta!

O țară poate fi simultan beneficiar al unei alianțe de securitate, furnizor de securitate regională și cumpărător de echipamente militare.

Problema reală este in ce măsură România reușește să transforme poziția sa strategică într-o capacitate proprie?

Exemplele nu lipsesc!

Vasile Dîncu, fost ministru al Apărării, a formulat în trecut ideea că securitatea și apărarea au un cost: dacă societatea dorește mai multă securitate, trebuie să aloce resurse pentru apărare.

Într-o intervenție din 2022, Dîncu afirma că „totul se plătește în societate” și că România trebuie să se gândească serios la securitate și apărare,  declaratie prezentata de "Open Sources"/radioromaniaregional.

Analiza de intelligence ramane un instrument obligatoriu si nu consultativ pentru decidentii politici, daca citesc sau daca pot sa inteleaga cat de importanta este informatia pentru decizii in interesul tarii!

Cine a lasat "tunurile fara roti" in fata inamicilor invizibili?

A existat vreo legătură între declarațiile lui Vasile Dîncu, disputele privind înzestrarea Armatei și plecarea sa din funcția de ministru al Apărării?

Documentele și cronologia deciziilor sunt cele care pot oferi un răspuns.

Dincolo de legenda, se poate "foc fara fum"?

Adevărata dezbatere obliga la atitudini obiective, fara simpatii pentru culori politice.

Este securitatea o cheltuială sau o investiție?

Cât trebuie să plătească România pentru securitate pentru a fi protejată?

Cine stabilește prețul?

Cine stabilește ce cumpără România?

Cine verifică dacă ceea ce cumpără România produce, într-adevăr, securitate?

De la tribut la contribuție pentru securitate este in pas, chiar daca ne despart secole.

Antropologia culturala trebuie sa fie un obiect de analiza, inclusiv pentru analiza de intelligence si pentru serviciile secrete!

Sa fie o intamplare cand se spune ca "lupul isi schimba parul, dar naravul ba"?

România nu mai plătește astăzi tribut unei mari puteri. România "contribuie" însă financiar, militar și politic la mecanismele de securitate ale NATO, ale Uniunii Europene și ale parteneriatelor sale strategice.

În același timp, România sprijină Ucraina, stat aflat în război cu Federația Rusă.

Potrivit unei hotărâri adoptate de Guvern la 23 decembrie 2025 și publicate în Monitorul Oficial la 30 decembrie, România a aprobat o contribuție voluntară de 50 de milioane de euro către mecanismul american PURL – "Prioritised Ukraine Requirement List". Pentru această plată, bugetul Ministerului Apărării a fost suplimentat cu 260 de milioane de lei din Fondul de rezervă bugetară.

Potrivit "Open Sources"/agerpres.ro, "Ministerul Afacerilor Externe a explicat că România s-a alăturat astfel statelor care participă la inițiativa americană destinată sprijinirii apărării Ucrainei și că mecanismul este legat de împărțirea responsabilităților de securitate între aliați".

Așadar, suma de 50 de milioane de euro nu este o informație rattacita, ci apare într-un act normativ oficial.

Acest fapt ne obliga sa intrebam:

Cât a costat, în total, sprijinul acordat de România Ucrainei?

Intrebarea este sensibila, cu atat mai mult cu cat supara pe cei implicati si aflati inca la putere!

In repetate randuri, autoritățile române au susținut , inclusiv in "Open Sources" că anumite componente ale sprijinului pentru Ucraina trebuie să rămână clasificate, în urma unor decizii ale CSAT.

În ianuarie 2026, ministrul Apărării explica public că unele informații privind sprijinul acordat Ucrainei nu pot fi comunicate din motive de securitate națională, fapt prezentat pe larg de euronews.ro si hotnews.ro.

În iulie 2026, însă, Tribunalul București a dat, în primă instanță, câștig de cauză într-un proces în care APADOR-CH a cerut Guvernului informații privind ajutoarele acordate Ucrainei.

Unde se termină "secretul" necesar apărării naționale și unde începe obligația statului de a informa contribuabilul?

Unde se termina legea si incepe abuzul?

Banii publici nu provin din taxe, impozite, venituri bugetare și, atunci când există deficit, din împrumuturi?

Daca raspunsul este da, cine are dreptul sa hotarasca indatorarea Romaniei cu imprumuturi neperformante pe 30 de ani?

Cine a cerut acordul romanilor printr-un "referendum national"?

Decidentii politici nu au obligatia sa raspunda in fata romanilor pentru cheltuielile facute din bani publici?

Cetățeanul roman, platitor de taxe si impozite, are dreptul sa stiee despre banii pe care statul îi cheltuie în numele securității sale?

România are iesire la Marea Neagră si portul Constanta.

Romania are graniță cu Ucraina si graniță cu Republica Moldova.

Romania este membră NATO și UE si are  parteneriat strategic cu Statele Unite.

Romania găzduiește forțe aliate si participă la proiecte europene și NATO.

Toate acestea îi conferă României o poziție importantă în arhitectura de securitate a Europei de Est.

Poziția geografică  este suficientă?

Se pare ca nu!

România poate să transforme avantajul geostrategic în putere economică, militară și diplomatică?

Poate să devină producător de tehnologie militară, nu doar cumpărător?

Cum poate Romania  să obțină transfer de tehnologie în schimbul banilor investiți?

In confitiile in care suntem singura tara din Estul Europei cu relatii diplomatice alterate pe termen lung si cu amenintarea Rusiei la usa, Romania poate să aibă o industrie națională de apărare capabilă să participe competitiv la marile proiecte europene, fara sa plateasca suplimentar pentru securitate?

Viitoare teme de studiu nu lipsesc!

Cat a costat „șapca” americană?

În spațiul public românesc a existat și celebra imagine a „șepcii” oferite de Donald Trump lui Klaus Iohannis. Imaginea a făcut înconjurul lumii.

Șapca prezidentiala a devenit imagine cu multiple sensuri de intelegere, cu atat mai mult cu cat a fost prima data in istoria dipmomatiei cand, in urma unui telefon primit de la Casa Alba, Klaus Iohannis, a schimbat directia si a anuntat ca merge in vizita "oficiala" la presedintele Donald Trump, desi se afla in avion spre America, intr-o vizita la un "ONG"!

Protocolul de stat nu este o lectie rasuflata! In cat timp pregateste China deplasarea presedintelui chinez XI Jimping la Casa Alba?

Totusi, adevărata întrebare este cât valorează pentru România parteneriatul strategic pe care acea imagine îl simbolizează

Ce primește România în schimbul investițiilor sale în securitatea comună?

Diferența între un gest simbolic și politica strategică reală nu trebuie uitata!

O șapcă prezindentiala poate deveni simbolul relatiilor dintre Romania si SUA?

Un acord de apărare, o bază militară, o investiție industrială, un contract cu transfer de tehnologie sau o decizie NATO pot schimba însă, concret, poziția strategică a unei țări.

Dezbateri sunt necesare si despre prețul alianțelor României.

România plătește pentru securitate. Dar transformă această cheltuială în putere economică, militară și diplomatică proprie?

Ce  știu politicienii și nu știu românii?

Ce  știu decidenții politici despre riscurile de securitate ale României?

Ce informații sunt clasificate? Ce poate fi făcut public? Ce nu poate fi făcut public?

Unde si cand trebuie să existe transparență?

Pentru că "secretul de stat" poate fi justificat atunci când publicarea unei informații ar pune în pericol oameni, operațiuni, capacități militare sau interese strategice.

Dar secretizarea nu poate transforma automat orice cheltuială publică într-o zonă imposibil de verificat.

Într-o democrație, cetățeanul nu trebuie să cunoască planurile militare secrete. Dar trebuie să poată întreba cât cheltuie statul! Pentru ce au fost facute imprumuturi? In baza cărei decizii?Care este rezultatul? Cine controlează banii , dar mai ales cine răspunde dacă decizia se dovedește greșită?

România nu este Statele Unite.

Romania nu este Franța, Germania sau Marea Britanie.

Cine aude?

România are nevoie de o diplomatie centrata pe interesul national care sa reaminteasca "marilor puteri" ca romanii nu se afla la  periferia Europei!

Ministerul Afacerilor Externe nu este o institutie lipdita de informatii! La fel de puternic ar trebui sa atraga atentia ca minciuna nu tine loc de adevar:  "romanii nu sunt sclavii Europei", "romanii nu sunt mancatori de lebede ", dar mai ales, "romanii nu au violat 124 de femei refugiate, ucrainence", potrivit concluziilor  unui studiu platit din Fonduri Europene!

Desi pozitia sa geografică a devenit mai importantă într-o Europă în care Marea Neagră, flancul estic al NATO, Ucraina, Republica Moldova, iar securitatea energetică și infrastructura de transport au devenit teme strategice,  România se afla cu adevărat la masa la care se iau marile decizii internationale?

Nu cumva, Romania se afla  doar la "usa" cancelariei în care se iau deciziile?

România are suficientă putere economică pentru a-și susține ambițiile politice?

Romania are o industrie de apărare suficient de puternică?

Cine mai crede ca Romania are o  diplomația profesionista, preocupata de promovarea tarii, pentru a transforma poziția geografică într-un avantaj strategic?

Dincolo de invitatii la mese generoase si de sapca primita drept "respect", România stie ce vrea de la marile puteri?

De ce intreb?

Pentru că o alianță nu înseamnă dispariția interesului național.

Dimpotrivă, intr-o alianță, fiecare stat trebuie să-și definească propriile interese și să negocieze pentru ele.

Dar cine trădează România?

Cine apără interesele naționale?
Cine stie sa negocieze in conditiile in care Noua Ordine Mondiala se afla in schimbare?


Desi intrebarile pot aprinde mintea decidentilor, intr-un "remember", este bine sa cunoastem ca nu orice decizie politică nefavorabilă înseamnă trădare.

Nu orice ajutor acordat unui stat aflat în război înseamnă renunțarea la interesul național.

Desi suntem tentati sa gandim la "Teorii ale conspiratiei", nu orice informație clasificată înseamnă că statul ascunde ceva ilegal.

Dar toate aceste lucruri pot și trebuie analizate pe baza de documente, cu cifre, cu acte normative, cu asumare si cu responsabilitate, dar mai ales cu respectarea legii acolo unde informația trebuie protejată.

Care este interesul național al României?

Fără a îndemna la atitudini neconforme cu adevărul sau cu respectul față de lege, întrebarea trebuie pusă simplu:

Cine conduce România?

Cine stabilește strategia României?

Președintele Romaniei sau guvernul?

Parlamentul Romaniei sau Parlamentul European, de unde Victor Negrescu invita la dezbateri?

NATO sau Uniunea Europeană?

Washingtonul sau Bruxelles-ul?

Vreau sa cred ca România reușește să-și construiască propria strategie, pe care apoi o negociază cu partenerii săi!

Adevărata suveranitate într-o lume a alianțelor nu înseamnă izolarea. Dar cine mai crede in "suveranitatea" prevazuta ca obligatie in Constitutia Romaniei, in conditiile in care interesele de grup zdrobesc interesul national si  anuleaza unitatea cetatenilor prin "etichete" nedrepte, de la "suveranisti", comunisti, neocomunisti si "Trumpisti",  pana la sorosisti si proeuropeni?

Sa iti iubesti Tara  si sa fii patriot inseamna  fapta penala?

Daca strabunii, bunicii si parintii nostri, care au construit aceasta tara, s-ar intoarce din Imparatia Raiului, alaturi de Badea Cartan pe jos, asa cum au mers pana la Columna lui Traian, la Roma, ce ar spune despre cei care ne conduc si care vor sa ne conduca?

Ce ar spune Vlad Tepes despre Romania de azi?

România, încotro?