ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Într-o lume fără Dumnezeu istoria se golește de puterea tainelor, omul devine cu totul inabil să perceapă lucrarea harului în miezul vremelniciei.
 
Mintea caută rațiuni ultime în istoricitatea vidă și întrucât nu le găsește le inventează. Omul care l-a pierdut pe Dumnezeu, își face el dumnezei după mintea lui. Aceasta este propensiunea idolatră care atinge pragul ei maximalist sub forma ideologiilor.
 
Cum se explică explozia ideologiilor înspre era modernă? Una dintre cauze este dominația totalitară a sistemului creat de omul fără Dumnezeu, un sistem care deja a cucerit planeta. Sistemul se întoarce asupra realității cu forța silniciei, a unui dictat planetar.
 
Mintea umană este siluită să regândească lumea în termenii sistemului. Aceasta este opera ideologiei, pe care sistemul a inventat-o tocmai pentru atingerea acestui scop: convertirea minții la credința oarbă în exclusivitatea, corectitudinea și supremația sistemului.
 
Produsul cel dintâi al sistemului discreționar, despotic este conștiința nihilistă cu umbra ei monstruoasă: marea anarhie. Dacă sistemul este atotputernic atunci omul sistemului poate să facă ce vrea. Sistemul gândește pentru toți și prin toți, sistemul este corect și omul trebuie să primească fără de ripostă invitația la corectitudinea sistemului.
 
Omenirea a intrat în era corectitudinii. Sistemul liberal s-a declarat pe sine sistem corect, ba chiar singurul sistem corect al istoriei. A venit în umbra lui sistemul socialist care și-a declarat corectitudinea universală pe marea scenă a lumii în iureșul maselor revoluționare, forma desăvârșită a ghilotinei mobile. Cine ar fi îndrăznit să conteste corectitudinea sistemului comunist? Niciodată robia conștiinței, a minții umane, n-a fost așa de completă ca în era corectitudinii. Sistemul a devenit un fel de supra-conștiință a omenirii, cu o putere deformatoare uriașă.
 
Marea problemă, agravată ciclic, a deformatorului sistemic este că nu poate să pună concluzii în raport cu dinamica semi-tainică a realității. Fiindcă, în real, premisele au fost puse de Dumnezeu la creație, și deformatorul nu le cunoaște.
 
Acesta este motivul pentru care spiritul luciferic, deformator, a inventat sistemele fără de Dumnezeu, înlăuntrul cărora lucrurile sunt redefinite, scoase din dreptarul lor divin spre a fi definite pe dos. Cu ajutorul omului adus sub ascultarea sistemului, marele deformator putea să pună, în fine, și concluzii. Doar că acestea sunt universal false fiindcă enunțul asupra lucrului a fost rupt de premisa lucrului și astfel mintea chemată la corectitudine devine fatalmente eristică. Cugetarea devine sofistică. Între lucrul creat de Dumnezeu și lucrul definit de sistem se adâncește o ruptură cosmică halucinantă. Ideologia este cea care intervine spre a desăvârși această operație de întoarcere pe dos.
 
Cu ajutorul omului adus sub ascultarea sistemului, marele deformator putea să pună, în fine, și concluzii. Doar că acestea sunt universal false fiindcă enunțul asupra lucrului a fost rupt de premisa lucrului și astfel mintea chemată la corectitudine devine fatalmente eristică. Cugetarea devine sofistică.
 
Între lucrul creat de Dumnezeu și lucrul definit de sistem se adâncește o ruptură cosmică halucinantă. Ideologia este cea care intervine spre a desăvârși această operație de întoarcere pe dos. Ideologiile, așadar, sunt opera sistemului și nicidecum oglinda realității.
 
Sistemul este comanda lor, nu realitatea. Realitatea este deformată de sistem, și tocmai pentru a desăvârși deformarea sistemică în mintea oamenilor sunt inventate ideologiile. Ele nu operează asupra realității, ci asupra minții.
 
Pe de altă parte, atunci când sistemul moare, ideologia devine inutilă, ineficientă, moare și ea. Eficiența ideologiilor la scară totalitară este atestată în zilele noastre de forma ei universalizată: Corectitudine politică. Trăsătura distinctivă a acestei ideologii suprematiste este că a ridicat puterea deformatoare la pragul ei cel mai de sus: deformarea firii, a lucrului firesc. Ținta vechilor ideologii era omul. Ținta corectitudinii politice este chiar Dumnezeu, întreaga realitate ca operă a lui Dumnezeu. Corectitudinea politică este o declarație de război împotriva firii, a lucrului firesc, așa cum l-a creat Dumnezeu. Aceasta este considerată de către W S Lind drept „noua ideologie de stat a Americii”. În realitate, nu America a generat această ideologie, ci Sistemul prin elitele lui. Care sistem?
 
Sistemul mondial de ciclu postmodern, același, oriunde pe planetă. El nu e mai rău în America decât în Rusia ori în China. America este între țările cele mai afectate de această ideologie. O spune însuși W. Lind: 
 
 „Dar ce se întâmplă azi americanilor care admit că există diferențe între grupurile etnice, ori că rolurile sociale tradiționale ale bărbaților și femeilor reflectă firile lor diferite, ori că homosexualitatea este greșită din punct de vedere moral? Dacă sunt figuri publice, ei trebuie să se târască în noroi și să se înjosească cerându-și nesfârșite scuze ipocrite. Dacă sunt studenți la universitate, ei riscă judecăți arbitrare în „Camere Înstelate”1 și posibila exmatriculare. Dacă sunt angajați ale unor corporații private, riscă să-și piardă locul de muncă. Și care a fost crima lor? Că au contrazis noua ideologie de stat a Americii – „Corectitudinea Politică”2. („Dar ce anume este exact „Corectitudinea Politică”? Marxiștii folosesc acest termen de cel puțin 80 de ani, ca un sinonim în sens larg pentru „Linia Generală a Partidului”. Se poate spune că Corectitudinea Politică este Linia Generală a Sistemului3. În America astăzi, în mod cert, cine îndrăznește să o contrazică nu poate fi un membru al acestui Sistem.”4). 
 
W S Lind mărturisește, iată, că această ideologie este „Linia Generală a Sistemului”. Trăsătura de bază a corectitudinii politice, ca a oricărei ideologii, este că derivă din premisele sistemului nu din datele realității. Prin mijlocirea acestei ideologii, mintea este somată și înșelată să se rupă de firea lucrurilor (datele realității) și să asculte de „vocea” sistemului.
 
Prin mintea astfel convertită, premisele sistemului triumfă asupra realității somând-o să primească definirile sistemului împotriva evidenței firescului. Împotriva acestui tip de anormalitate totalitară s-au ridicat mișcările treziste deopotrivă în America lui Trump, în Italia lui Meloni, în Franța lui Marin le Pen și în România lui Călin Georgescu. Acestuia îi revine meritul de a fi formulat idea axială a mișcărilor treziste: „trezirea în conștiință”. Chemarea la trezire și sintagma asociată au devenit forța structurantă a conștiinței majorităților care compun mareea acestor mișcări.
 
Ideea trezistă și mișcările sociale care preiau acest profil reprezintă cea mai semnificativă reacție universală contra sistemului și cea mai radicală fracturare a liniei sistemului. Corectitudinea politică dimpreună cu toate formațiunile mutante asociate, cancel culture, woke, anarho-sexualismul, statul magic, au primit cea mai drastică lovitură din partea acestor mișcări. Așa se explică ura împotriva celor ce compun valul lor. Omenirea a ajuns la cumpăna apelor, unde se despart cursurile și nimeni nu mai poate spune că nu știe, n-a aflat, n-a înțeles. Viclenia sistemului și-a pierdut „suveranitatea”. Minciuna sistemului s-a prăbușit. Era corectitudinii s-a încheiat. Cei ce întârzie în anacronismul acesteia se vor destrăma mai devreme sau mai târziu. Trezirea în conștiință este cea mai teribilă vânturătoare, vânturătoarea veacului care va despărți pleava de grâu și va spulbera pleava fiindcă așa a rânduit Dumnezeu ca pleava să fie spulberată (extras și completat din studiul „Corecttitudinea politică. Eseu asupra idolatriilor istoricismului”). 

  • 1) În original star chamber courts, referire figurată la o veche instanță engleză de apel (sec. XVI–XVII) numită Camera stellata, aflată în Palatul Westminster – un tribunal special, fără martori, cu proceduri secrete, metode inchizitoriale și sentințe arbitrare, folosit ca instrument de opresiune și armă politică pentru terorizarea opozanților regimului, prin decizii favorabile regelui și guvernului (http://en. wikipedia.org/wiki/Star_Chamber)
  • 2) W S Lind, Ce este Corectitdinea politică? ..., p 8
  • 3) „Am tradus prin „Sistem” termenul ”Establishment” din original – concept specific american, reprezintând într-o exprimare sintetică (tipică pentru aspirația limbii engleze spre concizie) întregul sistem politico-social, legislativ-juridic și instituțional al statului modern”.
  • 4) ibidem)