A încetat din viață în această dimineață istoricul și profesorul Ion Bulei. Istoric prin vocație, axat pe studierea vieții politice, sociale și culturale, a mentalităților secolelor 19 și 20, Ion Bulei a avut o îndelungată carieră: redactor al Editurii Enciclopedice (1968-1969), Cercetător la Institutul de Studii Istorice (1971-1989), profesor la Facultatea de Istorie a Universității București (din 1992) unde a fost șeful catedrei de istorie a românilor(2004-2008), profesor la Universitatea Ca' Foscari din Veneția (1998-2003), diplomat (atașat cultural la Roma, 1990-1993), director al Institutului Cultural Român de la Veneția (1997-2003), director ISPRI al Academiei Române (2003-2011).

Este autorul a 19 cărți și a peste 200 de studii și articole, pentru care i s-au decernat de-a lungul timpului: Premiul „Nicolae Iorga” al Academiei Române (pentru lucrarea Sistemul politic al României moderne. Partidul Conservator, publicată în 1987), Premiul Uniunii Scriitorilor (1993; 2006), Premiul revistei „Magazin istoric” (1996), Premiul Uniunii Scriitorilor, 2003, (pentru lucrările „Breve storia dei romeni”, publicată în 2000, în Italia, și „35 anni di relazioni italo-romene, 1879-1914. Documenti diplomatici italiani”), precum și titlul de Doctor Honoris Causa al Universității Ovidius din Constanța (2009) și „Steaua României”, în grad de cavaler în 2001. A fost ales membru al Biroului Association Internationale d'Histoire de l'Europe, in 2010, la Congresul mondial de istorie de la Amsterdam. Ion Bulei a fost deopotrivă un dedicat profesor și îndrumător a generații întregi de studenți, masteranzi și doctoranzi în cercetarea temeinică a istoriei României pe care a slujit-o cu pasiune întreaga sa viață.

Dumnezeu să-l ierte!

Citiți Interviu cu Ion Bulei: „Depinde de noi cum vom duce această istorie mai departe". Despre Marea Unire și personajele care au făcut posibilă construcția statului român am vorbit cu istoricul Ion Bulei

"Cu profundă tristețe aflăm despre trecerea la cele veșnice a Profesorului Ion Bulei. L-am cunoscut îndeaproape și am colaborat de câteva ori la diverse emisiuni radiofonice. Din respect și admirație față de erudiția sa, l-am rugat, în anul 2016, să-mi scrie prefața la cartea despre Carol I al României (Un monarh devotat). Deși nu se simțea foarte bine, a săvârșit acest gest pentru care i-am rămas recunoscător. Rămâne în memoria mea ca un istoric rafinat, de o rară eleganță, cu o inteligență sclipitoare. A fost unul, dintre cei puțini, care a cunoscut foarte bine epoca modernă, îndeosebi a doua jumătate a secolului al XIX-lea și primele decenii ale secolului XX. Scrisul său era fascinant, menit să te poarte, cu talent, în minunata lume a belle epoque-ului românesc. Va rămâne ca o personalitate distinctă în Panteonul istoriografiei românești. Drum lin spre stele Magistre!", a scris profesorul craiovean Sorin Liviu Damean.

"Am aflat cu mare tristețe de trecerea la cele veșnice a Profesorului Ion Bulei. Mi-a fost profesor, i-am citit și citat cărțile, am colaborat și recent (printre altele, mi-a făcut onoarea de a scrie prefața cărții "Din zbuciumul captivității” a Maiorului Gheorghe Caracaș, publicată în cadrul colecției "Istorie cu blazon” de la Editura Corint). I-am admirat întotdeauna erudiția, echilibrul intelectual, luciditatea, generozitatea și civilitatea. Era mereu reconfortant să vezi un savant de talia istoricului Ion Bulei zâmbind cu îngăduință și încurajând eforturile uneori stângace ale colegilor mai tineri. Era aproape neverosimil cât de nuanțat stăpânea istoria secolului al XIX-lea, cum călătorea cu mintea prin acea epocă și cât de familiare îi erau chiar și personaje din penumbra "marii istorii”. Din păcate, nu ne dispar numai maeștrii, ci sunt pe cale de dispariție un anumit tip de formare și o anumită atitudine față de cercetare pe care Profesorul Bulei le reprezenta cu cinste. Ne vor lipsi știința de carte, suplețea intelectuală și grația sufletească a Profesorului Bulei. Dumnezeu să-l odihnească în pace! Iar noi să continuăm să-l citim!", a scris și Filip-Lucian Iorga-Bărbulescu.

Cu toate că în facultate am făcut o specializare în istoria medievală a României, m-am oprit dupa aceea la cercetarea istoriei moderne. Plecând de la teza de doctorat cu un subiect privind Partidul Conservator din România, mi-am  axat  activitatea  ulterioară  pe  studierea  vieții  politice,  sociale  și culturale    și  a  mentalităților  secolelor  19  si  20.  Am  ajuns  astfel  la  o înțelegere intimă a acestei epoci din istoria românilor. O istorie pe care am privit-o  mereu încadrată  în  area  geopolitică din  care  facem parte și,  în general, în sistemul de valori europene. Un stil, pe care-l consider cu multe valențe  personale,  m-a  ajutat  să  îmbrățișez  manifestarea  istorică românească în tot întregul ei de manifestare. Principalele mele contribuții consider că sunt istoria partidelor politice din România (prima monografie a unui  partid  politic  modern –Partidul Conservator, publicată în 1987) și o înfățișare a istoriei noastre în mișcare, prin oameni, fapte și fragmente de viață, ca și o încadrare a istoriei noastre în istoria europeană, de la început fiind preocupat de modalitățile prin care Europa  a venit spre noi și de capacitatea noastră de a integra destinul nostru istoric celui european.   

Ca profesor la Facultatea de Istorie a Universității București am sustinut cursul general de Istoria românilor (1866-1918).Totodata  cursurile: Nationalismul; Modernitatea la români;  Monarhia  româna  în  cadrul monarhiilor   europene;    Italia   si România - un   paralelism   istoric: Liberalismul român și european; Modelul  omului politic român în epoca modernă; Curente politice și culturale în sec.19-20, Străinul în societatea modernă  românească.

La  Venetia  am  ținut  cursurile: Istoria  Europei Orientale, la Facultatea de Științe Politice a Universității Ca’Foscari (2000-2002) si  cursul  de   Civilizație  românească,  la  Facultatea  de  Limbi  și Literaturi Străine a aceleiași universități (1999-2003)." scria Profesorul Bulei. CV-ul său, AICI.