Într-un articol publicat pe portalul Adevărul.ro, profesorul Radu Carp face o analiză asupra noii legi a libertății religioase în Muntenegru, adoptate în preajma sărbătorilor de iarnă de către parlamentari, fără o consultare temeinică a reprezentanților cultelor și nici a societății. Nou-creatul stat muntenegrean, desprins de Serbia în urmă cu 14 ani, încearcă să pună în opoziție sentimentul național cu cel religios al cetățenilor săi, avantajând prin această lege o biserică națională, minoritară în interior și nerecunoscută în exterior, în detrimentul Bisericii Ortodoxe Sârbe (BOS) majoritare. Noua lege are ca pretext libertatea religioasă, dar atentează, în esență, la patrimoniul funciar și statutul juridic al bisericilor, generând imixtiuni ale statului în chestiuni care țin de administrarea autonomă a cultelor. Notând faptul că media românească, mai nou foarte sensibilă la tot ce ține de Ortodoxie, a ignorat situația din statul balcanic, oarecum similară crizei cultelor din Ucraina, specialistul în Științe Politice reflectează asupra discuțiilor generate de noua lege a libertății religioase din Muntenegru. El încearcă să discearnă care este impactul acesteia asupra relațiilor dintre Muntenegru și Serbia, precum și asupra stabilității Balcanior de Vest, și care sunt consecințele acestei dispute pentru ansamblul problemelor legate de respectarea principiului autonomiei cultelor religoase față de stat.

După cum ActiveNews a informat la vremea respectivă, parlamentul republicii Muntenegru a adoptat la începutul lunii ianuarie o Legea Libertății Religioase, propusă de Guvernul de la Podgorița, conform căreia instituțiile religioase trebuie să facă dovada scrisă a proprietăților și imobilelor pe care le dețin, în caz contrar, acestea urmând să intre în patrimoniul statului. Punctul central al legii este acela că este vorba despre proprietățile construite înainte de 28 noiembrie 1918, moment în care Regatul Muntenegrului s-a unit, prin încorporare, cu Regatul Serbiei. La 1 decembrie 1918, Regatul Serbiei devenea Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor.

Cea mai puternică instituție religioasă din Muntenegru este Biserica Ortodoxă a Serbiei, care-i acuză acum pe oficialii de la Podgorița că urmăresc să-i confiște proprietățile. Acuzațiile sârbilor nu sunt nefondate,  pentru că președintele muntenegrean Milo Djukanovici și guvernul său susțin așa-zisa „Biserică Ortodoxă a Muntenegrului”, o grupare fondată în 1993 de un fost cleric caterisit de Biserica Serbiei. Această grupare, care se bucură de sprijinul a puțin peste 20% din populația țării, susține că ea este urmașa de drept a Mitropoliei Muntenegrului, cea care s-a integrat în Biserica Serbiei în urma unirii de la 1918. 

„Această lege este criticabilă din mai multe puncte de vedere. Ȋn primul rând, prevederea privind necesitatea de a proba dreptul de proprietate asupra lăcașelor de cult (art. 62) poate produce efecte retroactive. Ȋn al doilea rând, faptul că lipsa probelor privind existența unui drept de proprietate înainte de 1918 duce, în ultimă instanță, la trecerea în proprietatea statului a unor lăcașe de cult sau bunuri ecleziastice este contrar Constituției Muntenegru și felului în care CEDO garantează dreptul de proprietate. Proba proprietății neîntrerupte, înainte și după 1918, va trebui să o facă doar BOS, Bierica Romano-Catolică nu va trebui să facă această probă, din moment ce relația sa cu statul Muntenegru este reglată de un acord bilateral - Concordatul cu Sfântul Scaun a fost semnat în 2011 și a intrat în vigoare în 2012. 

Art. 62 nu este singura prevedere controversată din această lege. Potrivit art. 54, cultele religioase nu mai au dreptul de a avea școli. Potrivit unei alte prevederi, toate cultele trebuie să solicite reînscrierea într-un nou registru, inclusiv cele care au deja personalitate juridică. Cultele care au sediul în străinătate (precum BOS) trebuie să aibă sediul în Muntenegru pentru a obține personalitate juridică, ceea ce face ca BOS să nu mai poată funcționa în Muntenegru. 

Principalul argument împotriva acestei legi este însă legat de încălcarea autonomiei religiilor, un principiu recunoscut de CEDO - încălcări similare au avut drept rezultat faptul că multe state au pierdut procese la CEDO (inclusiv Republica Moldova, care a refuzat inițial să recunoască existența Mitropoliei Basarabiei). Regimul bunurilor care aparțin unei Biserici trebuie stabilit doar de către Biserica în cauză, cu excluderea oricărei intervenții a statului. Statutul BOS și al BOM poate fi reglementat doar de dreptul canonic”, constată profesorul Radu Carp, specialist în relațiile dintre Stat și Biserică.

Acesta amintește că Republica Muntenegru a trimis Comisiei de la Veneția spre analiză două proiecte de modificare a legii libertății religioase. Cel din 2015 a fost puternic criticat și, prin urmare, abandonat, iar cel din 2019 a fost evaluat pozitiv, primind însă două recomandări de care nu s-a ținut, însă, cont: consultarea tuturor cultelor religioase asupra conținutului legii care le vizează și nuanțarea prevederii referitoare la regimul proprietății. La Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a fost depusă o declarație scrisă pe această temă de către mai mulți membri ai APCE la începutul lunii februarie 2020.

Prof. Radu Carp se întreabă care au fost resorturile adoptării unei asemenea legi și ce va urma pe viitor. Printre cauze, sunt enumerate, evident, cele politice: exploatarea acestei teme sensibile pentru a câștiga capital de încredere la alegerile din acest an, care vor avea loc atât în Serbia (primăvară) cât și în Muntenegru (toamnă). 

„Mai mult ca sigur, BOM va contesta noua lege la Curtea Constituțională din Muntenegru, iar ulterior la CEDO. Disputa pe marginea acestei legi va dura probabil mai mulți ani până va găsi o rezolvare finală. 

De ce au ales politicienii aflați la putere în Muntenegru să adopte această lege controversată în momentul de față? Curând (octombrie) vor avea loc alegeri în Muntenegru și în Serbia (aprilie), iar partidul aflat la putere în Muntenegru era în căutare de teme pe care le poate exploata electoral - la fel cum Poroșenko era în căutarea unei teme care să îi favorizeze realegerea și a ales-o pe cea a autocefaliei BOU. Muntenegru nu este într-o situație favorabilă în prezent. Economia stagnează, drepturile omului nu sunt respectate (în luna ianuarie trei jurnaliști au fost arestați în Muntenegru sub acuzația că articolele lor contravin ordinii publice), perspectiva aderării la UE este incertă. 

Autonomia religiilor față de stat reprezintă un drept dobândit de cultele religioase în toate statele din Europa. Uterior, CEDO a ridicat acest principiu la rangul de valoare comună tuturor statelor membre. Orice interferență a statului în activitatea cultelor a fost condamnată de Comisia de la Veneția sau de CEDO. Se încearcă în prezent în Muntenegru o rețetă care a eșuat peste tot în Europa. Cazul Ucrainei este special, paralela cu Muntenegru este valabilă doar până la un punct. Milo Djukanovic conduce Muntenegru din 1989, fără întrerupere, iar în 2019 a fost pentru prima oară confruntat cu ample proteste împotriva sa. Partidul său nu ocupă decât 42 din cele 81 de locuri din Parlament, având o majoritate foarte fragilă. Inteferența în problemele religioase, cu scopul de a provoca o dispută cu Serbia, este evidentă și se dorește escaladarea acestei dispute pentru a putea fi folosită electoral. Pentru a nu permite ca acest scenariu să devină realitate, este nevoie de intervenția mai fermă a Uniunii Europene care poate cere Muntenegru modificarea noii legi ca o condiție pentru continuarea parcursului de aderare la UE”, concluzionează Radu Carp în articolul publicat pe portalul Adevărul.ro. Acesta poate fi citit integral aici