Victor Roncea: Domnule profesor, a trecut mult timp de când n-am mai vorbit împreună. Din câte mi-ați spus și știu s-au întâmplat multe „fenomene" literare. Știu că aveți vești superbe din Academia Internațională și de la edituri din Statele Unite, Peru, Franța, Portugalia. Dar mai întâi aș vrea să îmi spuneți câteva cuvinte despre încheierea în 100 de volume a supracărții de poeme intitulate Va fi chiliovers.

Constantin Barbu: Am încheiat de scris Va fi chiliovers în 100 de volume care conțin 10.000 de poeme. Această supracarte de poeme continuă o altă colecție de poeme având aceleași dimensiuni anume Stîlpul versului (tot în 100 de volume, având 10.000 de poeme) cele două supracărți le voi continua cu o colecție în 43 de volume, numită Versul negru. Așa cum ți-am mai spus, dragă Victor, cele 243 de volume sunt scrise pentru Angela, soția mea, anume câte un poem pentru fiecare zi din viața ei. Această nouă supracarte de poeme intitulată Va fi chiliovers este editată la cea mai bun editură din România, anume Revers și are o prezentare grafică de nivel capodoperă. Așa cum știi, la Editura Revers am tipărit și cele peste 1000 de volume din Monumenta Romaniae Historica, cea mai mare colecție de documente care s-a publicat vreodată de când există tiparul în lume. Așa cum știi în această colecție se află documente absolut fundamentale pentru poporul român și pentru dimensiunile istorice ale României. Meritul este al Academiei Tomitane și al IPS Acad. Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului.Tot la Editura Revers voi continua tipărirea Bibliotecii lui Eminescu, de la volumul 736 până la volumul 1243. Au apărut, într-adevăr, la Editura ArtePoetica Press din New York, două versiuni excepționale în spaniolă și engleză conținând o antologie de poeme din volumul Eu am aprins chibritul care dă foc laniakeii . Versiunea în spaniolă aparține poetei Carmen Bulzan iar versiunea în engleză poetului Octavian Cocoș. Directorul Editurii newyorkeze ArtePoetica Press este prietenul meu Carlos Aguasaco, marele poet. 

Iată, dragă Victor, și câteva coperți, imaginate de prietenul meu Orlando Duinea, pentru supracartea de poezii Va fi chiliovers:  VOLUME 1-40 și VOLUME 41-80

Victor Roncea: Știu că în acest an veți fi cooptat în mai multe academii din lume, veți primi mai multe premii internaționale, veți tipări cărți de poeme traduse în State Unite ale Americii, Peru, Portugalia, Franța, după cum am anunțat. Puteți să vorbiți măcar în câteva cuvinte despre aceste bucurii literare?

Constantin Barbu: În Peru va apărea un interviu-carte pornind de la experiența cărții-pliu a celebrului poet peruan anume 5 metros de poemas de Carlos Oquendo de Amat. Pornind de la cartea sa pliu am scris în două zile și câteva ore Poelyzia, cu mintea excitată de teoria și practica pliului la care am meditat și în anii 80 când am scris Reamintirea Ființei, mizând pe un sentiment eontic al ființei. Atunci știam pe de rost 79 de lucrări ale lui Heidegger și vorbeam cu domnul Noica la Păltiniș. (Să nu uit, Reamintirea Ființei a apărut cu titlul Rostirea esențială). 

În presă, în prefețe, în scrisori particulare mi-au scris Noica, Șora, Anton Dumitriu, Edgar Papu, Adrian Marino, Marin Sorescu. Eram atât de celebru încât după aceea nu m-a mai interesat absolut deloc să scrie cineva despre cărțile mele. Cuvinte memorabile am primit și de la Emil Cioran pentru Hestia. Încercare de a dezlega imaginea lumii (apărută în 1989 cu alt titlu). În eminescologie, Edgar Papu mă considera „mai bun" decât Călinescu... Apoi tot Papu a scris, postum, că filosofia mea este la nivelul lui Heidegger și Husserl. Cândva, îți voi oferi în facsimil și aprecierile ultimului mare filosof european, Lévinas. Acum mă vei înțelege mai bine, dragă Victor, de ce nu îmi mai pasă de nimic din ceea ce se întâmplă la culturica română. 

Victor Roncea: Vreau să îmi spuneți, domnule profesor, și câteva cuvinte despre manuscrisele pe care le-ați găsit de curând și avem în ele cuvinte în limbile scită, tracă și dacă. 

Constantin Barbu: A fost dorința absolută a IPS Acad. Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului. Și am avut noroc să găsesc trei manuscrise. Într-unul (manuscris din secolul VII) sunt nume de plante „scite" și „pontice". În altul sunt cuvinte în limba dacă. Iar alt manuscris imens are cuvinte în limba tracă. Sunt inscripții în iraniană, în gotică care dau de gândit, dar despre asta vom vorbi în cărți. Nimeni nu a observat până acum că vestitul cuvânt nobil tarabostes este un compus din tara- și bostes (care provine din rădăcina indoeuropeană bhu-). De aceea în limba dacă tarabostes este cel nobil. Mai exact persoana trans-ființială. Tara dă sensul de superioritate, iar bostes fiind chiar ființa (bhu-). Am fost de curând la Roma și în Vatican și am avut norocul să mă întorc cu aproximativ 125 de manuscrise în facsimil color, 11 dintre ele privind creștinarea străromânilor în sec. III-IV, în Scythia Minor. 

Acum pot să spun că am toate scrisorile hanilor mongoli către papii din Vatican. Și nu numai din Vatican. De aceea încep publicarea primelor 100 de volume din Monumenta Mongoliae Historica și a 197 de hărți plus cinci scrisori celebre ale hanilor mongoli. Anul 2026 ne va permite să tipărim cele mai valoroase 25 de manuscrise donate de regina Christina a Suediei către Vatican. 

Victor Roncea: Așadar câte cărți sperați să tipăriți în acest an special?

Constantin Barbu: Voi tipări 100 de volume din Va fi chiliovers. Vom vedea câte putem tipări din Biblioteca lui Eminescu, din cele 508 volume rămase netipărite în proiect. Apoi, în mod cert, cele 100 de volume din Monumenta Mongoliae Historica plus hărțile și scrisorile. Cele 25 de manuscrise ale reginei Christina a Suediei. Totodată vom tipări cel puțin 200 de volume din Monumenta Romaniae Historica. Aștept cu nerăbdare cartea interviu realizată împreună cu Raul Diaz Butron, el însuși un poet memorabil. 

Asta, dragă Victor, în puține cuvinte. Timpul vine și vom avea destul timp.