ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



DECLARAȚIE POLITICĂ

Adresată de dl. senator Andrei Emil Dîrlău 
Circumscripția electorală nr. 1 Alba
Grupul Parlamentar al Alianței pentru Unirea Românilor (AUR)

Titlul declarației politice: Răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan din 1784. 240 ani de la martiriu

Pe 28 februarie 2025 s-au împlinit 240 ani de la moartea martirică a lui Horea și Cloșca în 1785 la Alba-Iulia.
(Crișan deja murise în închisoare pe 13 februarie.)

Răscoala de la 1784 a avut cauze politice, naționale, sociale, economice și confesionale.
Scânteia care a declanșat răscoala a fost împiedicarea românilor iobagi de către nobilimea maghiară de a se înscrie la Alba-Iulia în armata imperiului habsburgic în urma decretului de conscripție emis de împăratul Iosif al II-lea.

Primul care ar fi trebuit să ia atitudine împotriva nobilimii pentru încălcarea decretului imperial era chiar împăratul.
Revendicările țăranilor români au fost exprimate de Horea în Ultimatumul din 11 noiembrie 1784, când răsculații atacau cetatea Devei:

„Nobili să nu mai fie! Să trăiască din slujbe date de împărat!
Nobilii să nu mai aibă moșii și să plătească dări ca oamenii de rând!
Pământurile nobililor să se împartă poporului după ordinul împărătesc!”

Era un program modern, civilizat și european, în ton cu ideile iluminismului secolului XVIII.
Ceea ce cerea țărănimea prin Horea în 1784 aveau să ceară revoluționarii francezi în 1789: libertate, egalitate, fraternitate.

Martiriul lui Horea și Cloșca a fost pentru „Sfânta Lege Românească” și neam.

Ei s-au jertfit pentru dreptate și libertate, din dragoste pentru neamul românesc cel „răstignit și tras pe roată”.
Eu mor pentru națiune! strigă Horea pe eșafod înainte de execuție, mărturisind că moare pentru neamul său.
Suveranul austriac a cerut o tortură „exemplară” pentru Horea și Cloșca.
Ei au fost trași pe roată pe 28 februarie 1785 în cetatea Alba-Iuliei.

Trupurile lor au fost sfârtecate crunt, despicate și răspândite în cele patru zări.
Oasele lor au fost frânte, destrămate și împrăștiate, ca să servească drept pildă pentru români.
Ca nu cumva românii din Ardeal să mai îndrăznească vreodată să se revolte contra stăpânirii maghiare și austriece.

Istorici academicieni ca Nicolae Densușianu, Ioan Lupaș, David Prodan, Ioan Aurel Pop îl evocă pe Horea ca martir.
Frângerea pe roată a lui Horea a fost un martiriu asemeni celui al Brâncovenilor.
Prin jertfa pentru neamul său, Horea a împlinit cuvântul lui Hristos:
„Mai mare dragoste nimeni nu are decât sufletul să și-l pună pentru prietenii săi” (Ioan 15, 13).

Faptul că Horea a murit pentru neamul său a fost confirmat și de cronicarul maghiar Francisc Szilagyi:
„Istoricul imparțial trebuie să mărturisească faptul că Horea 
a purtat în inimă soarta și eliberarea poporului său.”
Răscoala lui Horea seamănă cu cea a Sfinților Visarion Sarai și Sofronie de la Cioara, având și motivație confesională.

Martiriul lui Horea seamănă cu cel al Sfântului Atanasie Todoran, frânt și el sub roată în 1763.
Ca și Brâncovenii sau Sf Atanasie, Horea a primit de la Dumnezeu Sfințenia în momentul martiriului.
Ca „botez al sângelui”, martiriul șterge orice păcat și are ca rezultat Sfințenia.
Canonizarea lui Horea și Cloșca în Biserica Ortodoxă Română ar însemna recunoașterea sfințeniei lor de către Sfântul Sinod al B.O.R.

Dar iată că ceea ce asupritorii și torționarii au dezbinat, Dumnezeu și voința românilor a unit.
Printr-o minune cu sens simbolic, aceeași cetate care a văzut spulberarea oaselor lui Horea și Cloșca, Alba Iulia, avea să devină, 133 ani mai târziu, locul Unirii românilor.
Orașul muceniciei lor avea să-i adune în unitate pe românii din toate plaiurile autohtone.
Altă minune este faptul că azi se păstrează cele două biserici de lemn construite de Horea.
Ele au scăpat în chip miraculos distrugerii ordonate în 1761 de generalul Bukow, care a dărâmat cu tunurile mănăstirile de piatră (Sâmbăta de Sus, Prislop etc.) și a ars 300 biserici de lemn din Transilvania.

Există o conștiință eclezială națională, izvorâtă natural din inimile oamenilor, din simțirea plină de dragoste față de jertfa lor, exprimată în versuri și icoane, supusă probei timpului vreme de două veacuri și jumătate.
Evlavia poporului față de Horea și Cloșca s-a manifestat prin introducerea lor în canonul iconografic al Bisericii.
Ei sunt pictați în chip de Sfinți în multe biserici din județele Alba, Bihor, Hunedoara, Maramureș, Vâlcea.
Evlavia față de ei apare și în poezie.

Ceea ce pictorii iconari au mărturisit prin fresce, zugrăvindu-i cu aureolă în biserici, poeții au exprimat prin cuvânt:
Eminescu în poemul Horia:

Când în miezul nopții, cununat cu nimb / Fulgere aruncă sus de pe Olimp.
Leonid Dimov în Litanii pentru Horia:
Îi cântă-n cale cântec și mierlele și cucii / 
Când trece ca o umbră, jur împrejur cu foc
Ba sfinții din biserici cu creștetele lucii / 
Îi dau și ei binețe, cătând a-i face loc.
Ioan Alexandru, poemul Horea Craiul: 
Horia pe roată spânzurat
Nu-l mai poți sustrage din icoane.
Vasile Militaru, La Centenarul Martirilor Horia, Cloșca și Crișan: 
Și însuși Voievodul Țării, cu inima-i de slavă plină
Punându-vă cununi pe frunte, în fața voastră azi se-nchină!
Martiriul este temeiul mărturiei poeților despre sfințenia lui Horea și Cloșca:
Căci sângele ce-ați dat din piepturi / Cerând a Țării sfinte drepturi
E temelia cea de stâncă / Martiri ai ucigașei roate.
Sunt volume întregi de poezii culte și populare ce exprimă evlavia poporului față de Horea.
De pildă Cântecele valahe ale lui Horea și Cloșca (Carmina Valachica Horae et Kloskae), culese de David Prodan:
Că eu acum întru toate / Sânt cu voi până la moarte, 
Că eu până voi trăi / Și până cu voi voi fi
Vă voi scoate din nevoie / Și vă va fi tot pe voie,
Și voi pune pace-n țară / Nu veți mai fi de ocară.
Vedeți toți răzvrătitorii / Trupul Cloșchii și al Horii.

Chiar și Parlamentul României, prin Legea 138/2020, i-a declarat pe Horea, Cloșca și Crișan „martiri și eroi ai națiunii române, pentru curajul, eroismul și sacrificiul lor în răscoala țărănească din 1784”.

Așadar, ei sunt Martirii Ardealului și ai întregului Neam Românesc.
 
Ședința Senatului din 5 martie 2025