"În mod deosebit, îndemn slujitorii sfintelor altare ca mâine, la Proscomidie, să adauge o miridă și să înalțe rugăciuni speciale pentru cei bolnavi de aici și de pretutindeni, dar în mod deosebit să înalțe un gând la Dumnezeu pentru părintele Ioan Antistescu, un om al liturghiei, care în aceste momente se află în spitalul de la Piatra Neamț luptându-se pentru propria viață.", a transmis ieri IPS Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, alături de alți ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, între care Întâi Stătătorul nostru, Patriarhul Daniel, IPS Teofan al Moldovei și Bucovinei sau PS Ambrozie de Giurgiu.

Părintele Ioan Antistescu este una dintre victimele incendiului de sâmbătă seară, 14 noiembrie, izbucnit la secția ATI a Spitalului din Piatra Neamț, transmit mai multe surse de știri. Rănit grav, alături de medicul-erou Cătălin Denciu, acum transferat la un spital din Belgia, părintele Ioan Antistescu este protopop emerit al Protopopiatului Târgu Neamț și preot-paroh al parohiei „Sfântul Nicolae" Plăeșu -Timișești, din județul Neamț. În prezent, acesta se află în stare critică, în urma incendiului nefast. Redăm aici câteva rânduri emoționante despre el odată cu rugăciunea la Domnul și Mântuitorul nostru și la Preasfânta Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioara Maria, la care vă îndemnăm și pe Dvs, spre grabnica lui însănătoșire.

Actualizare: Potrivit ultimelor informații, Părintele Ioan Antistescu nu se afla internat în aripa unde s-a produs tragedia, ci într-o altă zonă a Spitalului Județean din Piatra Neamț. Rugăciunile îi rămân folositoare. Doamne, ajută!

Dacă Draga Olteanu Matei a fost mutată de la Spitalul din Piatra Neamț cu numai o seară înainte, din păcate o altă româncă de ispravă, internată acolo, Tatiana Gavril, mamă a șase copii și altor 25 pe care îi creștea într-un cămin din Dobreni, și-a pierdut viața.Tatiana Gavril avea 67 de ani, informează Libertatea. Zece persoane au murit și alte șapte, printre care Părintele Ioan și medicul Cătălin Denciu, sunt în stare gravă.

Am găsit mai multe rânduri despre Părintele Ioan la Doxologia. Într-un interviu acordat portalului de media al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, acesta subliniază că "Trebuie să ne spovedim cât mai des și să ne cuminecăm după sfatul duhovnicului cu Preacuratele Taine, să nu lipsim de la Sfânta Liturghie, pentru că dacă stăm departe de viața cultică a Bisericii, ne expunem riscului de a cădea în tot felul de patimi" afirmând și că "Dumnezeu nu ține cont de ce am fost, ci de cine suntem".

"Credința dă o altă perspectivă omului, una nelimitată, fiindcă ești în legătură cu Cel ce este"


Într-un articol despre o conferință susținută pentru Asociația Tineretul Ortodox Român (ATOR) la Muzeul Unirii din Iași, intitulată „Să fii om de caracter? Cui ajută asta?", Pr. lect. Ioan Antistescu este citat vorbind despre tinerețe și importanța educației în această perioadă. „Caracterul se formează în primul rând prin instrucție și prin educație. Instrucția este acumularea de cunoștințe și integrarea acestor cunoștințe în universul gnoseologic al fiecăruia. Educația este meșteșugul care ne ajută cum să folosim în scopuri practice, utile ceea ce am învățat. Instrucția fără educație e periculoasă, iar educația fără instrucție e săracă. În afară de acestea două, pentru formarea caracterului este necesară și ținuta morală, care este aplicarea concretă a principiilor religioase, nu o sumă de reguli generale. Ultimul element și cel mai puternic în formarea caracterului este credința în Dumnezeu, care te ajută să fii permanent în prezența Lui și să nu mai ai nevoie de aplicarea riguroasă a legilor. Credința dă o altă perspectivă omului, una nelimitată, fiindcă ești în legătură cu Cel ce este. În sufletul omului credincios, nici o nedreptate nu pare imposibil de suportat și nici o greutate, nici o boală, nici o povară, nici un necaz nu pot furișa în sufletul acestuia deznădejdea, întrucât omul credincios știe că odată cu dânsul suferă și Dumnezeu", a spus pr. lect. Ioan Antistescu. Referitor la definirea caracterului, invitatul a subliniat: „Faptul că gândim că viața noastră nu se termină aici, ci ea continuă într-o viață veșnică, ne dă și conștiința valorii veșnice a faptelor noastre. Caracterul este statornicie în ceea ce este bine, frumos și drept. Pentru un tânăr, în special, caracterul reprezintă atitudinea constantă de prețuire față de părinți, studiul intens, alegerea prietenilor potriviți, nădejdea și curajul. Cel mai mare curaj este frica de Dumnezeu".

„Titlul conferinței reprezintă dorința curată și râvna sinceră a tinerilor înscriși în această asociație de a afla «Ce înseamnă să fii om de caracter?». Răspunsul la această întrebare l-a oferit în mod deplin, îmbrăcat în haina credinței ortodoxe, părintele Ioan Antistescu", a declarat în încheiere Mihai Filaret Ruscan, vicepreședintele ATOR.

Părintele Gabriel Macovei, de la Biserica închinată Sfântului Mc. Dimitrie Izvorâtorul de Mir și Sfântului Necatrie, Broșteni, Vrancea, a rânduit câteva gânduri emoționante despre tragedia de la Neamț, Părintele Ioan și începutul zbuciumat al acestui post al întregii Românii. Le redăm ca atare:

"Lumea este acum o imensă vale a plângerii, care așteaptă trâmbița arhanghelului"

"Începutul de Post al Nașterii Domnului l-am primit bulversat. Cunoșteam încă de aseară despre tragedia de la Neamț și mă tulburasem. Aveam să aflu că printre cei arși se aflau un Preot și o Mamă ( nu una oarecare ci una care avea 6 copii biologici dar care de zeci de ani crește în proximitatea casei copii orfani, foarte mulți copii orfani...) dar și alți oameni despre care n-am n-am aflat nimic pentru că ei contează doar în statistici. Și am adormit cu gândul la Înviere și la profeția lui Ezechiel din capitolul 37 al cărții sale. Lumea este acum o imensă vale a plângerii, care așteaptă trâmbița arhanghelului și încarnarea oaselor descărnate de cioclii zilei. Așa m-am prins somnul, când spre orele 4 din noaptea m-am trezit brusc, mai obosit decât mă culcasem și cu oarece gânduri ce stăteau sa înmugurească la poarta sufletului, și vroiam să înflorească. Am deschis telefonul și am aflat despre Avva Ghelasie, curajosul Mărturisitor de la mănăstirea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie de la Sighișoara. Am lăcrimat și am gândit că "secolul abator" (Pr. Ion Buga) s-a prelungit și peste veacul nostru, că în Republica Penitenciar Arafatistian viața nu are preț prea mult decât dacă ajută la statistici iar omenii - număr contează doar într-o logică aberantă, aceea a restrângerii prin forța medicală a libertăților scump și greu câștigate și că acum frica este la putere la braț cu tatăl ei, diavolul. Veșnicul tandem de care ne spune de peste 2000 de ani Hristos să nu ne temem.

 
La dumnezeiasca Liturghie am pomenit pe noii Mucenici de la Piatra Neamț, pe Mucenicul Ghelasie arhimandritul, pe noul Mărturisitor Ioan (Botiș) tatăl Mădălinei Bobică Zaharia, care în data de 15 noiembrie 1956 a fost prins de Securitate (făcea parte din grupul de rezistență anticomunistă Vlad Țepeș II din zona Tișița - Mărășești) și încarcerat în temutele temnițe ale poliției politice.
 
Apoi am primit gândul care spre dimineață nu-mi dădea pace. Chiar daca Postul Crăciunului este un post al bucuriei, anul acesta trebuie închinat Sfinților Martiri ai temnițelor românești și Sfântului Cuvios Nichifor Leprosul împreună cu Sfânta Muceniță Corona, ocrotitori în vremuri de pandemie. Avem mare nevoie de ocrotirea acestor Sfinți. Ei sunt curajul și alinarea noastră iar puterea vine de la Dumnezeu. În fiecare zi să aprindem o lumânare pentru ei sau candela, să-i pomenim în smeritele noastre rugăciuni, să-i luăm ocrotitori și modele în aceste vremuri și să povestim și altora care nu-i cunosc, despre jertfa lor.
 
Să avem post binecuvantat de Dumnezeu cu rugăciune și fapte bune!"