Aparținem unei lumi care, zicem noi, a depășit de mult genul acesta de conflicte. De aceea, atunci când ele au loc ni se pare că se întâmplă undeva departe în spațiu și în timp. Ne place să credem că România este de 30 de ani parte a lumii occidentale și se străduiește să asimileze valorile ei. Uităm, de aceea, că sunt națiuni pe care o așezare nefericită le oprește să trăiască neîngrădit în aceste valori. Pentru ele, fiecare pas trebuie calculat ținând seama de o mulțime de variabile geopolitice și nu de puține ori trebuie să facă față unor agresiuni venite din partea unor lumi care nouă, celor din spațiul euroatlantic, ne par ca venind din alte lumi.

Și totuși asemenea agresiuni se întâmplă azi, se întâmplă împotriva unui popor care are aceleași valori ca și poporul român și care este poporul armean. La 27 Septembrie, armata azeră a lansat un atac masiv asupra provinciei Arțakh locuită de o majoritate de peste 95% armeană la destrămarea URSS și de 100% armeni azi. Armenii din Arțakh obligați să trăiască în statului azer din anul 1923 ca urmare a politicii de divide et impera a lui Stalin și-au afirmat odată cu căderea imperiului sovietic dreptul la autodeterminare. De atunci, acest subiect a generat periodic agresiuni din partea armatei azere, provincia dovedindu-se de necucerit. Pentru rezolvarea pașnică a acestui conflict OSCE a creat un grup special (grupul de la Minsk) care are ca scop rezolvarea pe cale diplomatică a conflictului, grup din care fac parte deopotrivă, în calitate de co-președinți, S.U.A., Rusia și Franța. Acum asistăm la o escaladare fără precedent a conflictului prin atacul lansat de armata azeră sprijinită de luptători experimentați în conflictul sirian și de arme transferate de Turcia care și-a exprimat deschis sprijinul pentru partea azeră. Rusia, cu care Armenia are un tratat de securitate colectivă de tipul celui NATO, nu a intervenit încă. Este un conflict care ucide oameni nevinovați de ambele părți și care riscă să degenereze într-unul regional în proximitatea României.

Consiliul de Securitate și Uniunea Europeană au făcut apel la rezolvarea pașnică a situației create prin atacul azer, parlamentele țărilor europene au început să condamne partea azeră pentru această agresiune, parlamentul Olandei fiind primul dintre ele, dar se pare că nu este suficient pentru a o stopa.

Este acesta un război ideologic, panturcismul fiind alimentat masiv în ultimul timp de regimul Erdogan? Este un argument pentru a crește imaginea propriei administrații în ochii propriilor cetățeni purtat de regimuri de mână forte? Este unul fundamentalist religios împotriva primului stat creștin din istorie purtat de grupuri de fundamentaliști islamici în condițiile în care statele arabe sunt mai degrabă favorabile părții armene? Este unul geopolitic purtat pentru sferele de influență în Caucaz? Probabil câte ceva din toate. Oricare ar fi însă motivația, poporul armean este victima unor valori care nu au nimic în comun cu lumea noastră. Și ca asemenea valori să fie departe de noi în continuare, lumea euroatlantică trebuie să ia poziție într-un conflict care pare a nu fi a ei și care pare a fi departe.

Armenia nu are petrol, nu este într-un loc din care se pot amenința blocuri mari militare, nu se are decât pe sine și valorile despre care ne place atât de mult să vorbim. O vom lăsa din nou ca în 1915 pradă genocidului? Vom înțelege acum că a fi din nou indiferenți este ca și cum am mai ceda un petec de pământ alienilor într-un film S.F. prost?