După ce, cu o seară înainte, a participat la Marius Tucă Show, regizorul Cristi Puiu a fost invitat miercuri seară la Cristoiu TV unde, într-o discuție care a durat o oră și jumătate, a povestit despre proiectele sale cinematografice, dar și despre „reacția disproporționată” la discursul prin care a prezentat filmul Malmkrog în avanpremiera națională de la Festivalul de Film de la Cluj-Napoca. 

Întrebat de ziaristul Ion Cristoiu cum își explică valul de ură ce s-a revărsat asupra lui după opinia critică exprimată față de comportamentul autorităților pandemice, regizorul Cristi Puiu s-a declarat surprins de această reacție disproporționată. Dacă spusele sale au fost receptate de unii ca ceva mult mai grav decât în realitate, e din cauză că acești apărători ai sistemului ascund ceva mult mai grav decât se prezintă în mod oficial, consideră cineastul.

„Și-a pus chelul mâna în cap! Asta este ceea ce s-a întâmplat: și-a pus chelul mâna în cap! A vorbit unul, Puiu, regizor... So what? Ce contează c-a zis asta? Dar dacă voi ați luat foc de la atâta, ce ascundeți de fapt? De ce a fost nevoie ... Puteau să deplângă, spre exemplu, inconștiența acestui regizor. Să zică: d-le, îmi pare rău, nu ar fi trebuit să spună... Dar nu se poate să se ajungă la insulte! Iar dacă se ajunge la insulte, înseamnă că miza este mai serioasă! Și întrebarea pe care eu, ca cetățean, mi-o pun în momentul în care sunt înjurat este: ce ascundeți voi? (...)

E o chestie supradimensionată. Dintr-o dată eu sunt pus la zid pentru ce? Eu cred că știu de ce. Adică nu știu până la capăt povestea, dar, într-o oarecare măsură, mă gândesc că trebuie să fie un mesaj ăsta, un semnal adresat tuturor celor care sunt gata să comenteze împotriva statului și a deciziilor luate de Guvern. Or, asta mi se pare foarte grav, pentru că oamenii ăștia care ne conduc azi, care sunt în fruntea statului, sunt oameni care, de bine, de rău, au petrecut ceva ani sub comunism. Dacă ei n-au înțeles că drumul ăla e un drum înfundat și că nu poate să conducă nicăieri în altă parte decât la dezastru, dacă vor să repete chestia asta și să pună pumnul în gură oamenilor, atunci mi se pare că alegerea este cu adevărat dezastruoasă. 

Eu nu pot să fac nimic, ca cetățean, împotriva acestor decizii, decât să mă duc la vot și să spun NU, NU, NU! sau DA, DA, DA! și cam atât. Dar dacă se întâmplă ca toți politicienii să-și dea mâna într-o horă națională și să cânte toți într-o aceeași voce, atunci devine foarte grav! Asta n-are absolut nici o legătură cu oamenii care sunt bolnavi, suferinzi, atinși de virusul ăsta sau nu. Eu pot fi atins, eu mă pot îmbolnăvi mâine și știu chestia asta, dar reușesc să fac distincția între condiția mea de pacient -potențial până azi -, și libertatea de expresie. Una nu o împiedică pe cealaltă. Iar eu, ca pacient, pot spune la un moment dat medicului: d-le, ai luat o decizie care mi-a pus viața în pericol! Există situații din astea, se cheamă "malpraxis". (...) 

Dacă istoria industriei farmaceutice este punctată când și când de erori, dacă medicina este și ea punctată când și când de erori, atunci nu vorbim despre riglă și compas... Atunci eu, cetățean, care am trecut prin școală, eu sunt în drept să-mi pun întrebarea, fără să fiu medic, ci din experiența mea de pacient: oare deciziile pe care le luați sunt cele mai bune? Poate că nu sunt tocmai bune, poate că nu întotdeauna, poate că sunt bune! Dar de ce nu explicați, de ce nu ieșiți la dialog, de ce nu-i invitați pe specialiști să vorbească? De ce la televizor, în timpul pandemiei, văd mai mulți politicieni decât medici? Și dacă sunt medici, de ce cântă toți pe aceeași voce, câtă vreme știința asta a medicinei nu este una exactă? Asta nu înțeleg!”, i-a mărturisit regizorul Cristi Puiu, miercuri, ziaristului Ion Cristoiu.

Cineastul a fost ținta unei revărsări de ură în mass-media și social media după ce a afirmat vineri noaptea, la Cluj, înaintea avanpremierei naționale a celui mai recent film regizat de el, că este „inuman” ca spectatorii să privească un film de 200 de minute purtând masca de protecție pe față, că acest film a fost vizionat în Franța în interiorul sălilor de cinema, fără mască sau distanțare și că puterea instalată în România „ar face bine să discute cu oamenii, să intre în dialog, nu să” îi „trateze ca pe niște vite”.