Amintim că astăzi, 30 octombrie, la ora 17:00, va avea loc evenimentul de lansare al cărții "Diplomație și invidie”, scrisă de către domnul Emil Ghițulescu, fost ambasador al României în Pakistan, Afganistan, Sudan, Venezuela și Vietnam.

NOTA AUTORULUI

Ar fi posibil ca titlul să frapeze, dacă între cei doi termeni diplomație și invidie ar exista o opoziție. Diplomație versus Invidie. Adică, mai mult decât o lipsă totală de comunicare sau de legătură între două noțiuni atât de diferite. Și definite, în mod normal, printr-o contradicție antagonică. Din păcate, însă, diplo- mația face casă bună, prea adesea, cu invidia. Uneori, exagerând poate, chiar nu se poate diplomație fără invidie. După cum prin diplomație nu poți îndepărta invidia. Dar, desigur, invidia este copleșitoare, atotprezentă, nu este un apanaj al diplomației și o întâlnim oriunde.

De aceea, aș dedica această carte tuturor invidioșilor din lume, cu adâncă mâhnire pentru boala incurabilă de care suferă. Cance- rul se mai poate vindeca, invidia nu. Personajele cărții sunt reale sau nu, numele sunt reale sau nu, faptele, cu o singură excepție, sunt reale, trăite de noi, dar pentru alții pot părea inventate sau mai degrabă incriminatorii, așa că, din motive lesne de înțeles, vom spune că orice asemănare cu realitatea este pur întâmplătoare. Coincidență! Hazard! Totul nu poate fi decât o ficțiune. Produs al unei minți mai înfierbântate. Sub soarele torid al Africii sau Asiei. O precizare foarte importantă: Soția mea, Ana-Maria, nu a dorit să public această carte sau mai precis capitolele despre invi- die. „Lasă să-i judece Dumnezeu, el are cele mai bune unități de măsură pentru împărțit dreptatea. De ce să mai răscolim acum apele? Cui i-ar mai folosi?”

Desigur, toți vom ajunge în fața judecătorului suprem. Inclusiv subsemnatul, care am considerat însă că, dezvăluind unele de- mersuri strâmbe și interesate, deci premeditate, ale unor colegi, mă descarc de o imensă povară și suferință și, astfel, aș putea în- cerca să preîntâmpin alte întâmplări la fel de dureroase. Un fel de SOS. Adică Save Our Ship! Sau Save Our Souls! Sper să nu comit astfel un păcat. Sau să stârnesc un nou val de invidie sau de furie.

Pentru aducere aminte: 

„În sufletul meu nu a fost niciodată loc pentru invidie, nici pentru ură, ci numai pentru acea bucurie, pe care o poți culege de oriunde și oricând.” (Constantin Brâncuși)

„Mulțumiți-vă cu ce aveți.” (Evrei, 13:5) „Fiecare să-și cerceteze fapta lui, și atunci va avea cu ce să se laude numai în ceea ce-l privește pe el, și nu cu privire la alții.” (Galateni, 6:4)

„Trebuie să strângi pietrele care ți se aruncă, sunt începutul unui piedestal.” (Hector Berlioz)

„Invidia este ulcerul sufletului.” (Socrate)

„Bine ar fi [ca invidiosul] să rămână la tristețe și să nu treacă la răzbunare.” (Aristotel)

„Nu lăsa fiara din tine să crească pentru că te va mânca.” (pro- verb african)

„Mai bine să fii invidiat decât compătimit. Nu putem avea aceleași calități sau defecte, nefiind egali încă de la naștere.” (n.a.)

„Când oamenii cinstiți spun ceea ce este adevărat cu calm și fără jenă, ei devin puternici. În același timp, mincinoșii care au încercat să îi reducă la tăcere se micșorează, devin mai slabi. Aceasta este legea de fier a universului.” (Tucker Carlson, ex-moderator politic american la Fox News Channel, SUA)

„Invidia se naște din neputința de a recunoaște că vrei mai mult. Recunoașteți că vreți mai mult și trageți mai tare!” (pr. prof. univ. dr. Constantin Necula, „Vindecările lui Hristos și vindecarea noastră”)