S-au așezat la cârma Țării și acum jubilează, își freacă mâinile: au totul sub control – și nu vorbesc aici doar de resursele României, naturale sau financiare! Ci au sub control mai ales resursele sufletului, atât de puternice și atât de fragile în același timp, singurele care pot face un popor, o națiune, să se ridice din oricare atroce îngenunchere! Pe nebănuite, într-un timp relativ scurt, au reușit să clădească imense abatoare în care hăcuiesc tot ceea ce a însemnat rezistența românească de-a lungul istoriei noastre zbuciumate și, tocmai de aceea, îngrozitoare și mărețe în același timp!

 

Au creat abatoare cu măcelari specializați în distrugerea credinței în Hristos și a Bisericii noastre, au înființat abatoare cu parlagii specializați în spălarea creierelor copiilor printr-o educație a implementării tuturor demențelor veacului și, mai ales, au un imens abator al Propagandei, special creat pentru a distruge tot ceea nu se încadrează în canoanele noilor procustieni, pentru a șterge definitiv tot ceea ce a însemnat viață normală și liberă dată de Dumnezeu!

 

Asemenea îngrozitoare abatoare au mai fost înființate în ultimul veac, și de Hitler și de Stalin, dar parcă niciodată atât de cuprinzătoare, de eficiente precum cele contemporane!   

"(...) concepția despre lume a lui Hitler ne oferă informații foarte folositoare, pentru că în el nihilismul extrem și monstruos era așezat pe temelia unui realism deloc excepțional și chiar tipic. El împărtășea credința comună în <<știință>>, <<progres>> și <<luminare>> (deși, desigur, nu și pe cea în <<democrație>>), precum și un materialism practic care disprețuia total orice fel de teologie, metafizică, precum și toate gândurile sau acțiunile legate de orice altă lume decât cea de <<aici și acum>>, mândrindu-se cu faptul că avea <<darul de a reduce toate problemele la cea mai simplă temelie a lor>>. Avea o venerație grosolană pentru eficiență și utilitate, tolera cu larghețe <<controlul nașterilor>>, râdea de instituția căsătoriei ca de o simplă legalizare a impulsului sexual, care ar trebui să fie <<liber>>, saluta ideea sterilizării celor <<necorespunzători>>, disprețuia <<elementele neproductive>> precum călugării, nu vedea în incinerarea celor adormiți decât o chestiune  <<practică>> și chiar nu șovăia să <<valorifice în mod productiv>> cenușa, pielea sau grăsimea acestora. El manifesta o neîncredere cvasianarhistă față de instituțiile sacre și venerabile, îndeosebi față de Biserică, cu <<superstițiile>> ei și cu toate legile și ceremoniile ei <<demodate>>.

 

Avea o încredere naivă în <<omul natural>>, <<animalul sănătos>> care disprețuiește virtuțile creștine – îndeosebi fecioria – ce împiedică <<funcționarea naturală>> a trupului. Simțea o încântare simplistă față de aparatele și mașinăriile moderne, în special pentru automobil și pentru senzația de viteză și de <<libertate>> pe care o dă acesta.

 

(...) Trebuie să redevenim creștini. Este zadarnic, de fapt este chiar absurd să vorbim de reformarea societății, de schimbarea cursului istoriei, de ieșirea din epoca absurdității, dacă nu Îl avem în inimi pe Hristos; iar dacă Îl avem, nimic altceva nu mai contează.”

(Ieromonah Serafim Rose – "Nihilismul. Rădăcina Revoluției în epoca modernă”, ed. Sophia, 2013)