Ca și în cazul celor mai cunoscute mărci de țigări românești, care s-au făcut scrum din cauza politicii distructive a ultimilor ani,  mărcile de bere autohtonă au avut aceeași soartă. Dacă până în 1990 aveam peste 200 de mărci de bere, acum pe piață supraviețuiesc, printre zecile de mărci occidentale, doar 11 nume românești.

În vreme ce producătorii internaționali fac bani frumoși din berea românească, de cele mai multe dintre fabricile vechi s-a ales praful. Unele au ajuns ruine ori au fost demolate, iar altele mai valorează câte ceva doar ca afaceri imobiliare.

Rahova, Azuga, Silva, Ursus, Gambrinus, Basarab, Hațegana, Măgura, Cornișor, Coronița sau Cușma sunt doar câteva din cele peste 200 de mărci de bere produse în fabricile din România, din 1869 până în 1990, conform Digi24.ro.

Dintre ele, astăzi se mai fabrică în țară doar 11 mărci mari, toate sub licența a patru producători internaționali de bere. De la restul au mai rămas doar pahare sau etichete în colecțiile unor împătimiți.

Gheorghe Stoian, fost director comercial al Fabricii de Bere Rahova: „România a pierdut toată industria berii. Importăm hamei, când de la Rupea până la Huedin era peste tot, vedeai hameiul peste tot. Nu mai este. Orzul? Nu mai este!”

Din 37 de fabrici, mai există una singură funcțională, cu capital sută la sută românesc, pe vechea structură. Acționarii ei sunt angajați, actuali sau foști.

Celor mai multe li s-a tras de la privatizarea numită Mebo, lansată de statul român la începutul anilor '90, când angajații au fost transformați în mici acționari. Până în anii 2000, cei mai mulți și-au vândut acțiunile.

Berea Rahova, ruina cu nume de fabrică

Berea Rahova a fost una dintre cele mai populare beri din România, timp de un secol, deoarece și-o putea permite oricine. O producea Fabrica de Bere Rahova, din București.

Astăzi, halele fostei fabrici au devenit tomberon public. Câteva sute de metri mai departe, se înalță alte ruine ale fostei Fabrici de bere Rahova: mălțăria, orzăria, secția de fierbere și pavilionul administrativ. Mai sunt doar pereții goi, cu tencuiala căzută. Geamurile au fost sparte și furate. Acoperișul stă să cadă. Liniile de fabricație au dispărut.

Povestea berii Rahova începe cu industriașul Dumitru Bragadiru. Ucenic într-un mic atelier de spirtoase, unde căra apă cu colibița din Dâmbovița, ca să o facă rachiu, Dumitru Bragadiru ajunge moștenitor al afacerii. O transformă într-o mare platformă de alcool rafinat, băuturi spirtoase, lichior și glucoză, lângă București.

Cu o parte din profit începe să ridice Fabrica de Bere Bragadiru, lângă Calea Rahovei de astăzi. În 1909 o înființează ca societate pe acțiuni. Își botează prima bere - Rahova.

Pe lângă halele de fabricație, Bragadiru mai construiește locuințe pentru angajați, cantină și Palatul Bragadiru.

În 1920, Fabrica de pe Calea Rahovei produce zilnic 500 de hectolitri de bere Bragadiru și este furnizor al Casei Regale.

În anii '80, fabrica de bere Rahova îmbutelia zilnic aproape jumătate de milion de sticle de bere. Pe lângă Rahova, mai producea și berile București, Bucur, Lido, Cazino și Cișmigiu. Berea București se putea bea chiar și în avioanele Tarom.

În primul an de capitalism, fabrica devine SC Bere Rahova SA, cu capital de stat. Are o singură problemă: tehnologia învechită, care începe să strice din calitatea berii.

Gheorghe Stoian, fost director comercial al Fabricii de Bere Rahova: „Nu mai funcționau cum trebuie utilajele la filtrare. Nu aveam filtre și cu berea nefiltrată, instabilizam berea și mai tare. Nu aveam linii de îmbuteliere. Aveam niște linii de îmbuteliere vechi”.

În următorii ani, pe piața berii din România apare concurența. Pe lângă cele 33 de fabrici vechi, mai apar peste 90, mai mici. Rahova începe să piardă comenzi.

Mare parte din fabricile nou-apărute au fost proiectate de inginerul Virgil Mailat, astăzi om de afaceri.

Virgil Mailat, om de afaceri: „Toată lumea voia fabrici de bere. Era o nebuneală. Toata lumea și-a spart ușile și geamurile și au făcut magazine. Și am proiectat în garaje, în grajduri, câte o făbricuță de bere”.

În 1994, fabrica Rahova are pierderi.

Sub Guvernul Văcăroiu, Fondul Proprietății de Stat devine acționar majoritar al fabricii. Oficialii FPS spun că fabrica trebuie privatizată, pentru că nu are bani de investiții. După patru ani de administrare a statului, datoriile îi cresc de zece ori, iar licența îi este ridicată.

În 1998 este cumpărată de World Trade Center Management România, prin negociere directă. Compania îi aparține omului de afaceri elvețian Emeric Bartha. Plătește pentru ea peste un milion de dolari. După privatizare, utilajele fabricii dispar.

Teodor Manolache, fost angajat al Fabricii de Bere Rahova: „Au scos chiar și tancurile de liniștire care erau în număr de 4000 și ceva, fiind din inox”.

Emeric Bartha spune că, atunci când a cumpărat fabrica, mai erau câteva zeci de angajați, iar bere nu se mai producea.

„Am cumpărat fabrica de bere Rahova fiindcă am vrut să investesc, să renovez și să fac din ea Galeriile Lafayette. Însă principala problemă a fost că primăria nu a curățat zona, astfel încât să pot dezvolta proiectul până la capăt”, a declarat Emeric Bartha.

Din 2011, World Trade Center este în insolvență. Berea Rahova nu mai există. „Fosta fabrică de bere Rahova a ajuns una dintre cele mai mari gropi de gunoi ale Bucureștiului. Intenționez să transform locul într-o platformă imobiliară de industrii creative. Niciodată nu va mai putea fi produsă bere acolo”, a declarat Emeric Bartha.

Silva, regina berilor comuniste

În anii 80, Silva era considerată de specialiști cea mai bună bere românească. Mergea și la export.

Inginerul Virgil Mailat a condus nucleul de operatori berari care a „inventat" berea Silva, la Întreprinderea de Bere Reghin. S-a angajat în 1972, atunci când se construia fabrica.

Ridicarea ei făcea parte din planul lui Nicolae Ceaușescu de a împânzi țara cu fabrici de bere. Legenda spune că liderul comunist aflase că muncitorii beau pe șantier numai tării. Așa că ar fi decis să înlocuiască băuturile tari cu aproape inofensiva bere.

Virgil Mailat, om de afaceri: „Ceaușescu voia să facă în fiecare județ câte un modul de 200.000 de hectolitri. Voia să dezvolte berea în detrimentul băuturilor spirtoase”.

Din „joaca" lor au ieșit șapte mărci locale de bere: Mureșeana, Sovata, Lăpușna, Bucegi, Fortuna și Regun. În 1974, perla Întreprinderii de la Reghin devine berea Silva. La degustările internaționale a fost cotată printre cele mai bune. În țară, de cumpărat se găsea numai în barurile și în restaurantele protipendadei.

Fabrica de bere de la Reghina fost privatizată în 1995, prin metoda Mebo. Au cumpărat pachetul majoritar de acțiuni asociația salariaților, Silva Mureș PAS. Pachetul a valorat patru miliarde de dolari, la cursul de atunci. Salariații au devenit mici acționari și au primit, în schimb, dividende.

După privatizare, într-un singur an, cifra de afaceri a Silva Reghin a crescut cu un milion de dolari și a ajuns până la 13 milioane. Capacitatea fabricii s-a dublat, până la 400.000 de hectolitri pe an.

Virgil Mailat, om de afaceri: „Fabrica mergea foarte bine și era o cerere mare.”

Dorin Chiorean, fost angajat al Fabricii de Bere Reghin: „Până dincolo erau TIR-urile, până dincolo de barieră. Până acolo era full. 12 TIR-uri în 8 ore se încărcau”.

Între timp, piața berii românești a intrat în vizorul marilor companii multinaționale, care au început să cumpere, pe rând, din fabricile foste comuniste.

Prima a fost Brau Union AG, cu sediul în Austria. În 1997, a cumpărat fabricile de la Arad, Craiova și Constanța. Peste un an, și pe cea de la Reghin, ajunsă la acel moment una dintre cele mai profitabile afaceri cu bere din România.

La doi ani de la cumpărare, SC Silva SA a dispărut. A fost radiată prin comasare cu SC Brau Union România SA. Compania a mai cumpărat și fabricile din Hațeg, Miercurea Ciuc și Grivița, din București. În 2003, la rândul lui, Brau Union este cumpărat de o companie și mai mare: grupul olandez producător de bere, Heineken.

Heineken a închis fabricile Arad, Grivița și Hațegana și și-a concentrat producția în restul orașelor. În 2004, închide și fabrica de la Reghin. Heineken continuă și acum să producă bere Silva în alte fabrici pe care le deține în România. De activele fabricii de la Reghin, grupul olandez nu a mai fost interesat. A golit-o de utilaje și linii de producție. Cele cinci hectare ale fabricii de la Reghin au fost cumpărate în 2008 de Mircea Oltean, unul dintre cei mai potenți oameni de afaceri din Mureș.


Fabrica de Bere Azuga, spulberată după 144 de ani

Martie, 2014, Azuga. 80 de kilograme de explozibil au demolat jumătate din Fabrica de Bere Azuga, veche de 144 de ani.

Steliana Neagoe, fostă angajată a Fabricii de Bere Azuga: „Uite ce a ajuns, maldăre de pământ! Și una din cele mai vechi fabrici din țară! În spate, jos, era secția de îmbuteliat și de livrat. De acolo se livra berea.”

Astăzi, partea istorică a fabricii Azuga e doar teren viran. Ultimul investitor, familia Moraru, vrea să ridice aici o secție de băuturi răcoritoare. În cealaltă jumătate de fabrică rămasă nedemolată, tot familia Moraru îmbuteliază apă.


Articolul integral poate fi citit AICI.

Dragă cititorule,
dacă ți-a plăcut acest articol, te rugăm ceva.

De peste 5 ani, ActiveNews este vocea pe care sute de mii de români o primesc în fiecare zi, dar care în același timp fisurează stabilimentul politic și economic care dorește să supună și România.

ActiveNews este un site independent din punct de vedere editorial, ceea ce înseamnă că ne stabilim singuri prioritățile și strategia. Jurnalismul nostru este liber de influențe comerciale și nu este influențat de către moguli, milionari sau acționari.

Nimeni nu-l editează pe editorul nostru. Nimeni nu ne direcționează opiniile.

Aceste aspecte sunt de o importanță critică într-o țară în care mass-media corporatistă face legea. Într-o Românie în care interesele economice ale marilor jucători dictează reacția presei, și nu interesul pe termen lung al acestui popor.

ActiveNews este singurul loc din .ro unde ați putut citi despre fapte și oameni care altfel nu ar fi apărut niciodată pe piața media din România. Știi bine asta.

Am câștigat împreună multe bătălii, văzute și nevăzute, dar Țara are nevoie de mai mult decât simpla noastră supraviețuire. Țara Noastră are nevoie de jurnalism curat, scris cu gândul la valorile pe care le-am primit de la înaintașii noștri. Țara noastră are nevoie de curaj pentru a expune impostura și trădarea, iar pentru asta e nevoie de informație. Informație, nu diversiune sau divertisment.

Implică-te Susține ActiveNews