Sfântul Nicolae este primul praznic legat de Nașterea Domnului și este momentul din care încep să se cânte colinde. Până pe 6 ianuarie, de Bobotează, colindătorii merg din case-n case și vestesc Nașterea Domnului Iisus Hristos, așa cum odinioară au binevestit îngerii și păstorii, la Bethleem.  Se spune că, prin colinde, credincioșii se alătură corului de îngeri care cântă în cer, unindu-și vocile cu toți strămoșii care, de mai bine de 2000 de ani, au adus vestea minunată a Nașterii Mântuitorului.


De Sfântul Nicolae se cântă pentru prima dată în an „Betleeme, pregătește-te, cetate a Sionului, cântă! Bucură-te, pustie, care ai vestit de mai înainte bucuria; că steaua merge înainte în Betleem, vestind pe Hristos, Cel ce vine să Se nască; și peștera primește pe Cel întru totul neîncăput, iar ieslea se împodobește, ca să primească Viața cea veșnică”.
 
Acestea sunt colindele ce nu lipsescc sub nicio formă din repertoriul colindătorilor, dar numărul cântecelor închinate Nașterii lui Iisus Hristos este mult mai mare, incluzând:  „O, ce veste minunată”, „Astazi s-a născut Hristos”, „Am plecat sa colindăm”, „Steaua sus Răsare” „Trei crai de la Răsărit”.
 
Oamenii care îi primesc pe colindători sunt considerați binecuvantați, căci își arată prețuirea către Dumnezeu. Copiii sunt răsplatiți în mod tradițional cu mere, nuci, covrigi și alte fructe.




Pentru a da expresie și căldură laudei și mulțumirii aduse lui Dumnezeu, colindele sunt cântate pe la casele oamenilor și în biserici. Dar ele nu se vorbesc, ci sunt cântate, fiindcă prin cântec sau melos ele sunt menite să se adreseze deopotrivă minții și sufletului. Pe de o parte ne luminează mintea, pe de alta, ne mișcă inima și fac legătura dintre inimă și minte. Totodată, sunt punți între generațiile prezentului și ale trecutului și exprimă legătura noastră cu Hristos și Sfinții Apostoli, fapt exprimat foarte frumos în versurile unui colind: Azi cu strămoșii cânt în cor colindul sfânt și bun / tot moș era și-n vremea lor bătrânul Moș (Ziarul Lumina).

Colindele „O, ce veste minunată” și „Steaua sus Răsare” ne învață că Fecioara Maria naște astăzi pe Mesia, adverbul de timp subliniind timpul Bisericii ca actualizare a actului Întrupării Fiului lui Dumnezeu și a tuturor actelor Răscumpărării, dar și faptul că pentru noi creștinii Hristos Se naște în ieslea sufletelor noastre în sens duhovnicesc, de fiecare dată când ne pregătim cu rugăciune, post și fapte bune.


Grigore Leșe consideră că autenticitatea cântecelor ritualice poate fi trăită și cântată numai în vatra satului, în vârf de munte sau în gura văilor – colindele autentice rămân vii numai în mediul lor, în vatra care le-a născut. Artistul și doctorul în muzică Grigore Leșe vorbește, în acest fel, de „patrimoniul viu" care păstrează cîntecul în coordonatele lui primare, arhaice, nealterate de suflul vieții moderne, urbane, de respirația lumii laice, secularizate.

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, spunea, în cuvântul adresat cu ocazia Concertului tradițional de colinde al Patriarhiei Române „Răsăritul cel de Sus”, în 2013 că „una dintre expresiile cele mai vii ale felului în care poporul român a teologhisit și cântat poetic taina iubirii lui Dumnezeu pentru oameni se regăsește în colinde”. „La români, colindele se remarcă prin profunzimea teologiei și simplitatea formei ca expresie vie a culturii teologice și duhovnicești populare. Bogăția colindelor românești vine din această cultură teologică populară a sufletului românesc, inspirată de învățătura Bisericii și Sfintele Evanghelii, în care se relatează șirul evenimentelor legate de Taina Nașterii Domnului: călătoria Fecioarei Maria și a dreptului Iosif la Betleem, arătarea stelei de la Răsărit, venirea magilor, cântarea îngerilor, închinarea păstorilor, furia lui Irod, transpuse cu evlavie și bucurie în creații poetice și cântări sfinte”, spunea Patriarhul României.


„Colindul este un cântec despre înviere, nu este despre Naștere. Florile-s dalbe, flori de măr, se referă la primăvară, când este Învierea Mântuitorului Isus Hristos. A-ți pune nădejdea în bebelușul ăsta care crește mare, a-L aștepta răstignit pe cruce, cum zice un colind, este important pentru toți. Și pentru cei care nu cred. Mai ales pentru ei”, spunea, într-un interviu din 2015, părintele Constantin Necula.