Vlad Bilevsky: "La scurtă vreme după plecarea dintre noi a lui Marin Diaconu, aflu astăzi că ne-a părăsit și Dora Mezdrea, cea mai împătimită specialistă de Nae Ionescu de la noi, care a creat și un fond „Nae Ionescu” la Biblioteca Academiei Române.

Profesorul Marin Diaconu a colaborat alături de ea pentru ediția de Opere ale lui Nae Ionescu, ajunsă la al XVI-lea volum. Totodată, pe cont propriu, Dora Mezdrea a elaborat o ediție de Opere ale lui Vasile Băncilă (sunt vreo 17-18 volume, dacă-mi amintesc bine), precum și o bună parte a operei lui Dumitru Cristian Amzăr, căruia i-a editat și o culegere de Corespondență, în trei volume.

Biobibliografia lui Nae Ionescu, în trei volume masive, rămâne, de asemenea, o lucrare de referință pentru filosofia românească.

A făcut multe, prea multe, iar eu am cunoscut-o puțin. Oricând ne întâlneam, plecam cu o pungă de cărți.

Dumnezeu s-o ierte!"

Muzeul Național al Literaturii Române: Dora Mezdrea va rămâne în galeria personalităților culturii române

"A trecut la cele veșnice Dora Mezdrea, eminent cercetător în cadrul Muzeului Național al Literaturii Române. Cercetător și editor,  specializată în istoria filosofiei interbelice.

A urmat studii universitare la Facultatea de Litere a Universității din București, finalizate în 1982 cu o teză despre metodele muzicale în opera lui Thomas Mann. Profesoară, apoi redactor principal la publicația „Dreptatea", a avut colaborări la publicații precum „Dilema", „Viața Românească", „Manuscriptum" etc.

Cercetătoare, vreme de decenii, a numeroase arhive publice și private (din București, Brăila, Pitești, Freiburg, Wiesbaden), a publicațiilor interbelice, din care au rezultat cele două direcții ale activității sale ulterioare, cea de autoare și cea de editoare, privindu-i îndeosebi pe Nae Ionescu și pe unii dintre discipolii săi filosofici. În același timp, a întocmit, prin cercetare și achiziții proprii, Fondul documentar „Nae Ionescu", aflat la Cabinetul de Manuscrise al Bibliotecii Academiei Române.

Prin munca sa de cercetare și editare a lăsat câteva zeci de volume de istorie literară, filosofică și culturală : „Ediția de opere complete ale lui Nae Ionescu”, seria „Nae Ionescu și discipolii săi în arhiva Securității”,  Ediția de opere ale lui Vasile Băncilă. A recuperat ARHIVA D. C. AMZĂR, de la Wiesbaden, unde acesta a trăit. O parte a acesteia a fost donată Arhivelor Naționale, pentru alcătuirea unui fond care să-i poarte numele. A cercetat această arhivă și a grupat disciplinar scrierile acestuia. A tradus din limba franceză lucrări de teologie și de filosofie de Georges Habra (1994), Placide Déseille (1995), Jean Kovalevsky (1996), Jean-Michel Besnier (coord.) (1997), Michel Laroche (2002, 2003), Maxime Egger (2004), Marcel Quénot (2004). A elaborat mai multe ediții din scrierile autorilor români interbelici: Simion Mehedinți, I. G. Savin,  Mircea Vulcănescu, Petru Manoliu, Paul Sterian.

Ultimele lucrări apărute în 2024 și februarie 2025 sunt D. C. Amzăr, Corespondența exilului. Ediție îngrijită, traducerea textelor în limbile germană, franceză și engleză, note și indici de Dora Mezdrea. Vol. I: A ‒ D, Vol. II: E ‒ N, Vol. III: N ‒Z  și Vasile Băncilă, Jurnal 1937-1941, Editura Muzeul Literaturii Române; Dora Mezdrea, D. C. Amzăr, Monografie. București: Ed. „Eikon", 2024, 600 p.

Un om discret, cu o vastă cultură filologică, filosofică și teologică, un cărturar de seamă a cărui noblețe, dar și râvnă au fost adesea nebăgate în seamă, dar a cărui operă e indelebilă pentru cei care cercetează secolul XX românesc.

Dora Mezdrea va rămâne în galeria personalităților culturii române care și-au legat numele de Muzeul Național al Literaturii Române."

„S-a stins la nici 66 de ani - și la puțin timp după colaboratorul ei mult mai vîrstnic, Marin Diaconu - Dora Mezdrea, cercetătoare la Muzeul Literaturii Române.”, a scris și Paul Cernat, adăugând:

„Cînd i-am descoperit pentru prima dată numele, la începutul anilor 90, în paginile ziarului Dreptatea, nu-mi puteam imagina rigoarea ei editorială, vădită ceva mai tîrziu. Nici teza de licență din anii `80, dedicată modelelor muzicale din proza lui Thomas Mann, n-o anunța. Îi datorăm nu doar vasta ediție științifică (în colaborare), bazată inclusiv pe examinarea arhivelor brăilene, a publicisticii lui Nae Ionescu, ci și cea mai bogată și mai riguros întocmită arhivă bio-bibliografică dedicată lui (patru volume masive), alături de investigații ample, laborioase și extrem de prețioase în arhivele Siguranței și Securității despre el și discipolii săi (Eliade, Noica, Paul Sterian, Petru Manoliu ș.a). A întocmit, de asemenea, un bogat Fond documetar „Nae Ionescu” la Cabinetul de manuscrise al Bibliotecii Academiei Române. Se adaugă ediții la fel de utile din jurnalele și corespondența lui D. C. Amzăr (a cărei arhivă de la Wiesbaden DM a preluat-o și cercetat-o integral), o monografie dedicată acestuia, editarea scrierilor lui Vasile Băncilă ș.a. A alcătuit cataloage dedicate Perpessicius și Amzăr, a editat texte de arhivă ale lui Noica, a reconstituit sistematic activitatea universitară a lui Cioran... A tradus, de asemenea, lucrări teologice și filosofice ale unor gînditori francezi moderni. Indiferent cum judecăm activitatea politică, deseori sulfuroasă, a interbelicilor de care s-a ocupat, reconstituirea probă, impecabil documentată, a parcursului lor e o operațiune indispensabilă pentru orice specialist interesat de textura fină a epocii și de culisele ei. O activitate profesională exemplară. Dumnezeu s-o odihnească.”