Pr. Ilarion V. Felea, marele teolog și martir al Bisericii, ne tâlcuiește evanghelia Samarinencei, când Mântuitorul vine la fântâna lui Iacob și o convertește pe femeia samarineancă. Ce este apa Harului și care este asemănarea între apă și Har, aflați în acest cuvânt. SF. FOTINI SAMARINEANACA ȘI APA HARULUI

Cine este femeia samarineancă?

În convorbirea cu femeia Samarineancă, începută cu cererea să-I dea apă să-și stâmpere setea, Mântuitorul spune: «De-ai fi știut darul lui Dumnezeu, și cine este cel ce-ți zice: dă-mi să beau, tu ai fi cerut de la el și ți-ar fi dat apa vie…» Oricine bea din apa aceasta, iarăși va înseta; iar cel ce va bea din apa care i-o voi da Eu, nu va înseta în veac; căci apa pe care-i voiu da-o Eu, se va face în el izvor de apă săltătoare, spre viața veșnică (In. 4:10, 13-14).

Apa cea vie, dătătoare de viață veșnică, este harul sau darul lui Dumnezeu. Ce poate face harul în viața omului, vedem mai bine din câteva exemple din viețile sfinților. Harul face din vameșul Levi, apostolul și Evanghelistul Matei; din prigonitorul Saul, apostolul Pavel; din desfrânata Samarineancă, Sfânta Fotinia (pomenită la 26 Februarie), care pe vremea împăratului Nero a primit cununa muceniciei împreună cu cei doi fii ai ei (Victor și Iosi) și cu cele cinci surori ale sale (Anatoli, Foto, Fotis, Paraschevi și Kiriaki).

Asemănarea Harului cu apa

Sfântul și dumnezeiescul har are putere și lucrează ca apa, nu numai ca vântul. În convorbirea cu femeia Samarineancă, Mântuitorul spune: «De-ai fi știut darul lui Dumnezeu și cine este cel ce-ți zice: Dă-mi să beau, ai fi cerut tu de la el și ți-ar fi dat apă vie…Oricine bea din apa aceasta (din fântână), va înseta iarăși. Iar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da eu, nu va înseta în veac, căci apa pe care eu i-o voi da, se va face în el izvor de apă curgătoare spre viața veșnică» (In. 4:10, 13-14).
Asemănarea cerescului har cu apa o face Iisus Hristos, desigur, plecând de la însemnătatea ce o are apa pe pământ și în viața omului. Sub formă de ploaie, apa înmoaie și rodește pământul, adapă și hrănește plantele și animalele. Sub formă de zăpadă, apa acoperă iarna semănăturile și le ferește de îngheț. Sub formă de gheață, în vremea gerului, apa ocrotește și ferește peștii râurilor de moarte. Sub formă de aburi, apa mișcă o mulțime nenumărată de mașini. Sub formă de vapori, apa ne ajută să respirăm, să ne curățim plămânii și astfel să viem. Nu putem trăi într-un aer cu desăvârșire uscat. Apa râurilor și a mărilor ne ajută să călătorim, de la un țărm la celălalt. Apa ne spală de murdării, apa ne potolește setea, apa ne răcorește, apa ne hrănește (că se află în toate mâncările).

Cum Harul potolește setea

Nici fără apă nu putem trăi, cum nu putem trăi fără de vânt. Tot așa nu putem trăi fără de Sfântul Har, cu deosebirea că apa ne asigură viața și mulțumirea trupului, iar cerescul har ne asigură fericirea și viața cea veșnică a sufletului.

După cum apa are lucrări și întrebuințări felurite: ne răcorește și ne hrănește, ne stâmpără setea și ne spală toate murdăriile, tot astfel și dumnezeiescul har: ne sfințește Bisericile, ne potolește setea după fericire și ne spală sufletul de păcate; ne hrănește, ne răcorește și ne întărește în călătoria spre patria Cerului, spre Dumnezeu. Vorbind despre harul Domnului și lucrările lui, Sfântul Marcu Ascetul spune: „Harul Duhului e unul și neschimbat, dar lucrează în fiecare precum voiește. Precum ploaia, curgând în pământ, dă plantelor calitatea lor proprie, celor dulci dulceața și celor acre acreala, așa harul, intrând în inimile credincioșilor, le dăruiește lucrările care se potrivesc cu diferitele virtuți.

„Celui ce flămânzește pentru Hristos, harul i se face hrană; celui ce însetează, băutură preadulce; celui ce tremură de frig haină; celui ostenit odihnă; celui ce se roagă, deplină încredințare; celui ce plânge, mângâiere” .

Ce este râul apei Vieții?

În Apocalipsă se spune că râul apei vieții, limpede cum e cleștarul, izvorăște din tronul lui Dumnezeu și al Mielului, iar de o parte și de alta a râului crește pomul vieții, din care gustă fericiți toți drepții (Apoc. 22:1-3).
Izvorul harului este iubirea lui Dumnezeu, pentru că «toată darea cea bună și tot darul desăvârșit de sus este, coborându-se de la Părintele luminilor» (Iac. 1:17). Tronul lui Dumnezeu e tronul (izvorul) harului (Evr. 4:16); cuvintele Evangheliei sunt cuvintele Harului (Lc. 4:22). Cum apa râurilor curge din izvor, tot așa „apa vieții”, sfântul har, curge din coasta Mielului, ca să ne spele de orice păcat (1 In. 1:7).
„Prin Sfântul Duh izvorăsc izvoarele darului care adapă toată făptura spre rodire de viață” (Antifon glas 4), cântă strana Bisericii.
«De însetează cineva, – grăiește Domnul – să vină la mine și să bea. Din pântecele celui ce crede în mine, râuri de apă vie vor curge…» (In 4:14; 7:37-38).
«Și Duhul și Mireasa (Biserica) zic: Vino. Și cel ce aude să zică: Vino. Și cel însetat să vină și cel ce voiește, să ia în dar apa vieții» (Apoc. 22:17).

(Extras din „Spre Tabor”, de Pr. Ilarion Felea, vol. IV)

ATITUDINI