Agenția Internațională pentru Cercetarea Cancerului clasifică dioxidul de titan ca fiind cancerigen din grupa 2B, ceea ce înseamnă că este "posibil cancerigen pentru oameni" prin inhalare.

O meta-analiză a solicitat o regândire a siguranței nano-TiO2, citând numeroase efecte toxice la oameni și animale acvatice.

Nu numai adulții au fost expuși fără să știe la această substanță probabil cancerigenă, ci și copiii, care sunt deosebit de vulnerabili la influențele toxice. 

Agenția Internațională pentru Cercetarea Cancerului ("IARC") clasifică dioxidul de titan ca fiind cancerigen din Grupa 2B, ceea ce înseamnă că este "posibil cancerigen pentru oameni" prin inhalare.

 

Înainte de pandemie, acest lucru se întâmpla în principal în mediile profesionale, în timpul producției de pulberi de dioxid de titan sau în fabricarea produselor care conțin această substanță.

Au existat, de asemenea, unele preocupări legate de cremele de protecție solară cu pulverizare (aerosoli), spray-urile pentru vopsirea părului și pulberile cosmetice care conțin particule microscopice de dioxid de titan care ar putea fi inhalate.

În mod specific, statul California include dioxidul de titan sub formă de particule în suspensie care măsoară 10 micrometri sau mai puțin pe lista Proposition 65, precizând: "Dioxidul de titan (particule în suspensie, nelegate de dimensiuni respirabile) se află pe lista Proposition 65 deoarece poate provoca cancer. Expunerea la dioxid de titan poate crește riscul de cancer."

În ciuda faptului că este binecunoscută carcinogenitatea dioxidului de titan atunci când este inhalat, compusul este utilizat în mod obișnuit în textilele măștilor de față pentru a îmbunătăți stabilitatea la lumina ultravioletă și pentru a fi folosit ca colorant alb și agent de maturare.

Tehnologia nanoparticulelor este, de asemenea, utilizată în măștile de față, iar nanofibrele care conțin dioxid de titan au fost folosite pentru a realiza filtre antimicrobiene, adesea în combinație cu argint și grafen, în timp ce acoperiri cu nanoparticule de dioxid de titan pot fi, de asemenea, aplicate pe țesătura de bumbac pentru a spori proprietățile antibacteriene.

Nu numai că au fost raportate efecte adverse în studiile pe animale care implică inhalarea de particule de dioxid de titan, dar o echipă de cercetători a avertizat asupra "posibilelor consecințe viitoare cauzate de o utilizare slab reglementată a nanotehnologiei în textile", dezvoltând potențialele efecte asupra sănătății umane și a mediului.