Așa cum sunt obligate să folosească toate ”cuceririle” științei în materie de tehnologie, tot așa serviciile secrete folosesc și cele mai performante mecanisme din domeniul psihologiei. Și în emiterea de mesaje, și în crearea de emoții, dar mai ales în politica de racolare.

Ar fi total nesigur și neprofesionist să aleagă oameni integri, cu sufletul și mințile acasă, cu onoare și educație sănătoasă din familie. Pentru că aceștia ar fi supuși riscului de a „greși” (după reperele reci și cazone ale profilului respectiv de activitate).

Pentru specificul „muncii” de securici este nevoie numai de suflete schilodite.

Așadar, dacă vreodată vă veți întreba de ce nu ați fost „aleși” să fiți antrenați pentru ticăloșie, nici înainte de 1989, nici după, este suficient să faceți următorul exercițiu de imaginație. Ia să vedem cât de buni sunteți!

1. Imaginați-vă că mama dumneavoastră trăiește într-un sat din Dobrogea, iar dumneavoastră îi compuneți o poezie-epitaf (!), ca și cum ar fi murit deja, și o citiți la televizor lăcrimând. Felicitări, tocmai ați jucat magistral rolul lui Traian Băsescu. Nu, nu este de la băutură, este genetică tara. Episoadele „Petre, ești cel mai bun!” și „Dragă Stolo” (tot cu lacrimi în ochi) aduc și mai multă lumină.

2. Imaginați-vă că unul dintre copii pățește un accident cumplit din neatenția dumneavoastră și se pierde înecându-se în piscină. A doua zi postați pe Facebook un clip antiguvernamental în care spuneți „Dragi români și dragi părinți, nu sunteți mulțumiți că, atunci când merge pe stradă, copilul dumneavoastră nu este în siguranță?”. A treia zi aveți tot preocupări politice, vă hliziți de o gafă a Vioricăi Dăncilă, a patra zi luați apărarea șoferului cu plăcuța suedeză, iar imediat după înmormântare vă agitați la protestele pentru nu-știu-ce, alături de Dide și alți derbedei. Ați reușit să vă transpuneți în rolul personajului? Felicitări, tocmai l-ați jucat pe Sebastian Burduja în panoramicul coșmar. Nu, nu este de la substanțe halucinogene, este de la lipsa de educație. Pentru că, dragii mei, securicii tot securici educă. Și mai e de la ceva: de la o boală gravă numită arivism.

3. Imaginați-vă că niște tineri mor arși de vii și, la câteva zile după nenorocire, dumneavoastră ciocniți o cupă de șampanie cu alții ca dumneavoastră și apoi spuneți că „a fost nevoie să moară oameni” ca să nu-știu-ce. Ați reușit să vă priviți în această postură? Felicitări, tocmai l-ați interpretat cu talent pe Klaus Iohannis. Nu, nu este de la mediul politic viciat, e de la sufletul bolnav și de la lipsa de cultură.

4. Imaginați-vă că aveți procese în instanță atât cu părinții dumneavoastră, cât și cu copiii dumneavoastră. Pare ireal, neverosimil? Hai, un actor bun reușește să joace orice! Dacă ați putut, felicitări, tocmai ați „dat viață” personajului Cristi Dănileț.

5. Imaginați-vă că, o bună parte a tinereții, ați fost demnitar înalt în cea mai neagră perioadă a terorii comuniste, până la finalul acesteia, iar acum țineți prelegeri despre libertate și deplângeți soarta crudă care „v-a furat tinerețea”. E mai simplu, nu? Tocmai l-ați interpretat convingător pe Mihai Șora. Aici nu mai e lipsă de cultură, nici de educație, e suficientă lipsa de caracter.

6. Imaginați-vă că ați fost procuror comunist și, când nu erați adunat de prin șanțuri, semnați mandate de arestare în alb. Iar acum trebuie să vă înjurați țara prin Europa, deoarece nu există libertate și nici „stat de drept”. Știu, e mai greu să interpretați tremorul și ochii bulbucați, cu privire fixă. Nici aici nu e numai de la alcool ori prafuri, ci și de la educația securistică parentală.

7. Imaginați-vă că șefa procuraturii, pe care cândva ați criticat-o sever, vă fabrică un dosar aberant, din cauza căruia ratați candidatura la Primăria Capitalei. Dumneavoastră săriți ca un cosaș pe asfalt, împreună cu alți derbedei, ridicați osanale procuroarei respective, apoi sunteți achitat. Bravos, și pe Ludovic Orban ați reușit să-l jucați! Nici la el nu-i de la băutură, ci de la o combinație strălucită între prostie, educație din familie de securici și ouțe moi.

Mai vreți și cu Ponta, cu Liiceanu ori cu Cristian Diaconescu? Nu ați obosit?

Știu că sunteți istoviți după atâtea exerciții, dar fericiți că nimic nu este real. Întrebarea este: ați fi vrut să fiți măcar o zi în pielea vreunuia dintre cei de mai sus? Nu cumva ei sunt victimele și nu noi?

„One thing you can't hide: is when you're crippled inside” (John Lennon)
 
(Un singur lucru nu-l poți ascunde: acela că ești schilodit pe dinăuntru -n.r.).