Este un loc comun să spui 'civilizația occidentală a ajuns la amurgul ei'. Niciodată însă o civilizație nu a avut o 'religie' a tehnologiei, un 'dumnezeu' al inteligenței artificiale sau 'apostoli' și 'ucenici' ai științei fără Dumnezeu cum are civilizația occidentală acum. Nuanțat putem spune că ethos-ul societății apusene devine unul centrat pe material, unul al transformării lumii în 'rai' prin tehnologie ca 'dumnezeu' al ei. Să nu ne amăgim, 'raiul' tehnologic nu este un loc fără ierarhii. Aristocrația noii lumi apusene este deja conturată. Noul spațiu deschis de tehnologie este deja controlat de o elită care este occidentală.

 

Nici vorbă de amurg, deci. În noul context, pentru noua putere care este implicit politică, religiile cunoscute sunt irelevante. Lor le este creat un spațiu de manifestare perfect neutru. Acesta este și locul în care se află azi creștinismul.

 

Totul este în joc însă. Complexul 'cetății creștine asediate' este perdant. Noua societate fără Dumnezeu este și una în sete după sens. Sufletul omului nu este structurat binar, numeric sau hexazecimal. Perspectiva unei morți ca o simplă 'stingere de bec' aruncă un fior mistic chiar și asupra unui ateu convins. Spațiul neutru creat ar putea fi o oportunitate din perspectiva mărturisirii creștine. Cine îl va ocupa?