La Catedrala Patriarhală a avut loc duminică, 13 iulie 2025, sărbătoarea Aducerii moaștelor Sfântului Dimitrie cel Nou la București (GALERIE FOTO la Basilica).

Slujba a fost săvârșită, la Altarul de vară, de Episcopii vicari patriarhali Varlaam Ploieșteanul și Paisie Sinaitul, împreună cu Episcopul vicar Timotei Prahoveanul al Arhiepiscopiei Bucureștilor.

La Sfânta Liturghie a participat și o delegație din Sfântul Munte Athos, condusă de Arhimandritul Efrem, starețul Mănăstirii Vatoped, care a adus la București cinstitul cap al Sfântului Ioan Gură de Aur (GALERIE FOTO la Basilica).

Preafericitul Patriarh Daniel a susținut în același timp Sfânta Liturghia în Paraclisul istoric al Reședinței Patriarhale, unde a ținut un cuvânt de învățătură și despre Evanghelia zilei: „Domnul Iisus Hristos îi judecă și îi chinuiește pe demoni nu prin mustrare, ci prin prezența Sa fizică alături de oamenii în care se aflau demonii”, a explicat duminică PF Patriarh Daniel despre Evanghelia vindecării demonizaților din ținutul Gadarei.

Încă de sâmbătă a avut loc procesiunea cu cinstitele moaște ale Sfântului Ierarh Ioan Gură de Aur, Sfântului Ierarh Nectarie, Sfinților Împărați Constantin și Elena și ale Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou și așezarea acestora, spre închinarea credincioșilor, în Baldachinul Sfinților; după ce fuseseră întâmpinate vineri de Patriarhul Daniel.

Astăzi, de la ora 16, are loc Slujba Vecerniei și a Paraclisului Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, săvârșite în Catedrala Patriarhală.

Cinstitele moaște ale Sfântului Ioan Gură de Aur vor rămâne la închinare pentru credincioși până în ziua de miercuri, 16 iulie 2025. 

Istoria aducerii moaștelor Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou la București

Sfântul Cuvios Părinte Dimitrie cel Nou a trăit pe vremea binecredincioșilor împărați vlaho-bulgari (secolele XII-XIV), într-un sat mic numit Basarabov sau Basarabi, așezat pe apa Lomului. Născut din părinți săraci, dar creștini dreptcredincioși, Dimitrie nu s-a deprins cu învățături înalte sau meșteșuguri lumești, ci era păstor, ostenindu-se în lucrarea sa, dar și la săvârșirea faptelor bune, paza minții și dobândirea smereniei și a rugăciunii.

După ce a viețuit destulă vreme în această îndeletnicire, s-a dus la o mică mănăstire, aflată într-o peșteră pe apa Lomului. Acolo a primit schima monahală, ascunzându-se de rudenii, prieteni și cunoscuți și s-a nevoit spre luptele cele mai anevoioase si duhovnicești: post aspru, priveghere și rugăciune de toată noaptea, smerita cugetare întru frica lui Dumnezeu, lucrări care l-au adus la nepătimire, ajungând a fi bărbat desăvârșit, la măsura vârstei deplinătății lui Hristos (Efeseni 4, 13), pentru că a mai viețui în trup i se părea o adevărată pagubă, iar a zbura spre veșnicele lăcașuri o neprețuită dobândă (cf. Filipeni 1, 20-27).

Din descoperire dumnezeiască, mai dinainte cunoscându-și sfârșitul, s-a culcat între două pietre mari ce se aflau acolo, aproape de peșteră și astfel și-a dat strălucitul său suflet în mâna lui Dumnezeu, iar mult truditul lui trup a rămas nevătămat între acele două pietre vreme îndelungată.

Odată, s-a revărsat apa Lomului și s-au surpat lespezile care acopereau trupul sfințit al Cuviosului Dimitrie cel Nou, iar moaștele au căzut în apă, rămânând acolo, ca o neprețuită comoară duhovnicească.

Apoi, Cuviosul s-a arătat în vis unei copile care era chinuită de duh necurat, arătându-i locul și zicându-i: „Eu te voi vindeca, dacă părinții tăi mă vor scoate din apă!” Dimineața, copila a spus părinților visul pe care l-a avut. Atunci, adunându-se preoți și oameni mulți, s-au dus toți la locul descoperit copilei in vis, unde adeseori se arăta o lumină, care se socotea de cei de rând a fi semn că acolo era o comoară.

Căutând cu de-amănuntul, au aflat sfintele lui moaște în prundiș, strălucind ca aurul, după cum se arătase copilei, le-au scos întregi și le-au dus în satul Basarabov. Vestea despre aflarea cinstitelor moaște a ajuns și la domnitorul Țării Românești, care a trimis preoți si boieri ca să aducă moaștele Sfântului Cuvios Dimitrie. Dar Sfântul nu a voit atunci să vină în Țara Românească, încât moaștele sale nu au putut fi mișcate din loc mai departe de Ruse.

De aceea, toți s-au sfătuit să înjuge două junici tinere la carul în care se aflau moaștele Sfântului și să le lase să meargă încotro vor vrea, socotind că aceasta va fi voia Cuviosului. Și — o, minune! — junicile s-au întors cu moaștele Sfântului la Basarabov. De aceea, domnitorul de atunci al Țării Românești a zidit acolo o biserică pe cheltuiala sa.

Între anii 1769 și 1774, fiind război între împărăția Rusiei și Poarta Otomană și cuprinzând rușii Moldova și Țara Românească, generalul Ivan Petru Saltîkov a ocupat și câteva sate de peste Dunăre, între care și satul Basarabov, unde moaștele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou se aflau în biserica părăsită a satului.

Atunci, de teamă ca nu cumva turcii, care se îndreptau spre Dunăre, să le pângărească, generalul a luat cu sine sfintele moaște, dorind să le duca la Kiev. La întoarcerea din război, trecând prin București, la stăruințele drept-credinciosului negustor Hagi Dimitrie, care a căzut înaintea lui cu rugămintea să nu înstrăineze sfintele moaște, ci să le dăruiască țării noastre, pentru prăzile și jafurile pe care le-au pătimit românii din pricina războiului și să-i mângâie cu acest dar, înduplecându-se, generalul a dăruit sfintele moaște mitropolitului Grigorie al II-lea al Țării Românești (1760-1787); deci, împreună cu tot poporul, cu mare cinste și evlavie, în ziua de 13 iulie 1774, mitropolitul a așezat sfintele moaște ale Cuviosului Părinte Dimitrie în Catedrala Mitropoliei din București, unde se află și astăzi.

Generalul a oprit doar mâna dreapta a Sfântului, trimițând-o la Lavra Pecerska din Kiev. Și îndată a simțit poporul ocrotirea și sprijinul Sfântului, întrucât nu numai că a încetat războiul dintre ruși și turci, ci a contenit și molima ciumei, care bântuia atunci. În următorii ani, cu binecuvântarea evlaviosului mitropolit Grigorie al II-lea, s-a alcătuit și s-a tipărit Slujba în cinstea Sfântului, iar, în 1792, mitropolitul Filaret al II-lea l-a numit pe Sfântul Dimitrie Ocrotitor al Bucureștilor. Și, într-adevăr, Sfântul s-a arătat ocrotitor de-a lungul timpului, prin diferite semne și minuni.

Astfel, moaștele Sfântului au fost purtate în procesiuni pentru îndepărtarea unor calamități: în anul 1802, după un cutremur puternic, mitropolitul Dositei Filitti al Țării Românești (1793-1810), a scos în procesiune racla cu moaștele Sfantului, aducând liniștire bucureștenilor, îngroziți de spaima cutremurului; în anul 1803, din cauza secetei, s-a făcut o procesiune condusă de mitropolitul Dositei Filitti și de domnitorul Constantin Ipsilanti; în anul 1813, în timpul „Ciumei lui Caragea” (1813-1814), procesiunea a fost condusă de mitropolitul Nectarie; în anul 1817, când orașul era cuprins de secetă; în anul 1827, procesiunea condusă de Sfântul Mitropolit Grigorie Dascălul a adus îndată ploaia; în anul 1831, generalul Pavel Kiseleff, președintele Divanului Țării Românești, a cerut ca cinstitele moaște ale Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou să fie scoase în procesiune prin oraș până la Câmpia lui Filaret, în ziua de 15 septembrie.

Mărturiile militare și tradiția urbană au consemnat în diverse scrieri, din ziua aceea și până la sfârșitul lunii octombrie, a scăzut numărul celor care se îmbolnăveau; în 23 martie 1847, a izbucnit un mare incendiu în București.

Îngroziți de aceasta nenorocire, credincioșii au fugit în Dealul Mitropoliei și au cerut mitropolitului Neofit al II-lea să scoată în procesiune moaștele Ocrotitorului Bucureștilor; în primăvara anului 1867, când seceta amenința recoltele, s-a organizat din nou o procesiune cu sfintele moaște, de la Mitropolie până la Câmpia Libertății, unde, fiind de față mitropolitul Nifon și principele Carol I, s-au înălțat rugăciuni către Dumnezeu, avându-l mijlocitor pe Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou; în iulie 1870, când copiii din București erau afectați de o boală numită angină difterică, mitropolitul Primat Nifon a binecuvântat ca moaștele Sfântului să fie scoase în procesiune, iar mamele, cu credință, își atingeau pruncii de racla Cuviosului, spre a fi păziți sănătoși.

În vremea Primului Război Mondial, în 17 februarie 1918, o trupă de soldați bulgari, în timpul nopții, au răpit moaștele Cuviosului din Catedrală. Ei au plecat în grabă și toată noaptea au căutat drumul spre Giurgiu.

Dar o ceață deasă nu le-a îngăduit să înainteze și au fost capturați de patrula solicitată de mitropolitul primat Conon al Ungrovlahiei pentru aflarea raclei cu sfintele moaște. După ce sfintele moaște au revenit în Catedrală, bucureștenii și-au arătat evlavia și bucuria printr-un pelerinaj vreme de o lună, zi și noapte, când toată suflarea orașului a trecut prin fața raclei în care se afla sfintele moaște, mulțumind Sfântului Cuvios Dimitrie cu lacrimi de bucurie pentru că nu ne-a părăsit.

Această întâmplare a fost un prilej de a cunoaște dragostea Sfântului față de poporul român, dar și un prilej ca aceștia să-și arate evlavia față de Sfântul ocrotitor, care, prin moaștele sale, săvârșește mari minuni si dăruiește grabnic ajutor și îmbelșugată binecuvântare.

În anii ’80 ai secolului al XX-lea, regimul comunist a dorit să dărâme Catedrala și reședința patriarhală, iar în octombrie 1989 conducătorii atei nu au îngăduit desfășurarea sărbătorii Sfântului pe Dealul Patriarhiei, dar în luna decembrie a aceluiași an regimul comunist a căzut. Astfel, Sfântul a făcut să cadă tirania ateistă și a păzit neatinsă biserica în care îi sunt adăpostite cinstitele moaște.

În anul 2020, în Duminica a V-a din Sfântul și Marele Post, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, a avut loc o procesiune pe străzile Bucureștiului cu icoana și moaștele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, pentru încetarea pandemiei de coronavirus.

În anul 2022, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a instituit sărbătoarea Aducerii moaștelor Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou la București, cu zi de prăznuire la 13 iulie, sărbătoare înscrisă în calendar începând cu anul 2024, la împlinirea a 250 de ani de la acest eveniment binecuvântat.

Troparul, glas 1

Postul și rugăciunea cu evlavia le-ai unit și pe pământ cu smerenie ai viețuit, iar din Basarabi ai venit la noi și Ocrotitor al Bucureștilor te-am numit apoi; Sfinte Cuvioase Părinte Dimitrie, cu ale tale moaște minuni săvârșești, de boli și de necazuri ne izbăvești; roagă-te lui Hristos Dumnezeu să ne păzească de orice rău și să mântuiască sufletele noastre.

BASILICA.RO