Mă întreb: o fi normal să pui la Muzeul Țăranului pornografii gen „120 BMP” ori „Nymphomaniac”? Cu ecranul în spatele catapetesmelor aduse din satul Mintia și satul Bejani... Cred că se întoarce Horia Bernea în mormânt. 
Muzeul s-a născut ca o baricadă spirituală împotriva neo-comunismului din anii 90. „Irina Nicolau ne-a corupt cu argumentul că „acest muzeu va fi o baricadă” – spunea Horia Bernea. „Nici nu se încheiase bine Revoluția și ea ne spunea că vom face o baricadă culturală din muzeul ăsta.”
Horia Bernea a reluat proiectul lui Alexandru Tzigara-Samurcaș din 1906, ideea de a surprinde muzeal spiritul satului românesc. O instalație sui-generis, dincolo de discursul muzeal clasic, pedagogic. Și a reușit să realizeze o capodoperă: MȚR este singura instituție românească ce a primit vreodată premiul Muzeul European al Anului (mai 1996).
Din păcate cu sala Bernea s-a întâmplat un matrapazlâc după plecarea lui Horia Bernea la Domnul, demn de tranziția noastră originală. A fost „privatizată”, preluată de asociația Macondo care operează aici acest cinematograf rupt de contextul muzeal.
Sala Bernea nu este un cinematograf oarecare, este parte integrantă a muzeului și trebuie să funcționeze ca atare. Nu este de vină directoarea Lili Passima, dânsa este unul dintre cei mai buni continuatori ai lucrării lui Horia Bernea. Chiar nu are nicio vină pentru ce se petrece acolo. Ministerul Culturii însă da. A fost sesizat în legătură cu multe evenimente inadecvate din sala Horia Bernea. Tăcerea a fost însă varianta de răspuns aleasă de fiecare dată.
Mai mulți oameni au mers la muzeu și au întrerupt acel film. Au revendicat un spațiu. Nu au procedat în cel mai fericit, elegant mod cu putință. Dar tăcerea noastră este fericită? Cu cine credeți că ar fi de acord Horia Bernea dacă s-ar întoarce astăzi la conducerea muzeului?
„Ce fel de om, de român, poate să nu se bucure de existența unui muzeu al civilizației tradiționale? Ce fel de om e acela care nu vrea ca imaginea strămoșului nostru, țăranul, să aibă un loc de „odihnă” și de „acțiune”  binefăcătoare asupra lumii noastre bolnave? Ce fel de om, ce fel de intelectual este acela care nu știe că nu se poate trăi fără memorie?” 
(Horia Bernea)