ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!





 
 Cazul româncei Camelia Smicală, căreia autoritățile din Finlanda i-au luat copiii în mod abuziv, pare unul fără speranță. În ciuda apelurilor repetate ale copiilor către autorități, din România și din Finlanda, soarta Mariei și a lui Mihai rămâne la mâna protecției copilului din Finlanda. Site-ul stiripentruviața.ro publică, din nou, scrisorile trimise anul trecut către ONU de cei doi copii ai Cameliei Smicală, în speranța că vocea lor se va face auzită. Așa cum Activenews arăta recent AICI, cei doi copii ai Cameliei Smicală au ajuns în îngrijirea unui psihiatru, „grație”căruia micuța Maria a ajuns la intenții suicidale, așa cum anunța mama lor.
„Bună! Sunt Mihai și am trecut prin încercări foarte grele. Petri, care se dă drept tatăl meu, pe când eu aveam 2 ani [n.b. – avea cam 4 ani], a încercat să mă omoare pe mine și pe familia mea. El a izbit-o pe sora mea mai mare, Andreea de perete, s-a urcat pe mama și pe sora mea mai mică.

Apoi, când eu, mama, sora mea mica și sora mea mai mare, ne-am mutat de la el, am fost cu toții fericiți până ne-au obligat sa ne întâlnim cu Petri. Apoi ne-au dus la casa de copii, de fapt la închisoarea de copii.

Am fost luați cu forța, bătuți și chinuiți. Când ne-au dus la niște lucratori sociali, aceștia ne-au spus că ne vor duce să locuim la Petri. Am sunat de multe ori la 112. Ne era frică de ce o sa ne facă Petri. Când a aflat Petri că am sunat la 112 a început să țipe la Maria: «Ce ați făcut?» El s-a repezit la noi pe scări în sus, ne-a luat telefoanele și ne-a spus că ne duce la casa de copii. Eu și Maria am spus că acolo e mai bine decât cu el.

Apoi, după ce am ajuns din nou acasă, am fost obligați din nou să ne întâlnim cu Petri. Petri ne spune tot timpul că suntem zombi și că eu și cu Maria nu vom mai ajunge niciodată acasă. a spus că ne promite că nu o să mai ajungem acasă.”

Maria Smicală:

„Ce ne-a făcut Petri mie și familiei mele. Petri s-a urcat pe mama când eu eram la mama in brațe și în același timp s-a urcat și pe mine.

Petri ma pișca si mă strângea atât de tare de mână (la fel ii făcea si fratelui meu), incât imi rămâneau semne timp de o săptămână.

Petri l-a băgat pe fratele meu cu capul sub apă și a aruncat-o pe sora mea mai mare pe scări. Petri mi-a aruncat cu papucii lui in capul meu si al sorei mele.”