Banca Națională a României și guvernul, indiferent de orientarea politică, nu au renunțat la continuarea demersurilor pentru recuperarea tezaurului, susține guvernatorul băncii centrale, Mugur Isărescu, amintind că anul acesta se împlinește un secol de la plecarea tezaurului în Rusia.

„Se împlinește un secol de la plecarea tezaurului. Banca Națională a României consideră în continuare că este de datoria sa să întreprindă toate demersurile necesare pentru ca aceste valori să revină acasă", a declarat Mugur Isărescu, într-un discurs pregătit pentru cea de-a XXIV-a ediție a Simpozionului de istorie și civilizație bancară „Cristian Popișteanu”.

„Reamintesc doar că de-a lungul celor două decenii interbelice, guvernul de la București nu a încetat să aducă această problemă pe agenda întâlnirilor bilaterale desfășurate la Copenhaga, Londra, Varșovia, Geneva etc.”, a spus Isărescu.

El a adăugat că, în practica relațiilor dintre băncile centrale, funcționează cutuma încrederii reciproce. "Astfel, în condițiile grele ale celui de-al Doilea Război Mondial, BNR a primit la rândul său un tezaur în depozit, trei tone de aur aparținând Băncii Poloniei, aur pe care l-a restituit integral și necondiționat la sfârșitul războiului. În același timp, vă reamintesc că România a permis și a sprijinit, în septembrie 1939, evacuarea întregului tezaur de aur aparținând băncii centrale din Polonia — 83,5 tone, precum și a bunurilor din patrimoniul cultural și artistic al acestei țări, în pofida amenințărilor Germaniei. România a respectat tratatul său de alianță cu Polonia, plătind, însă, cu viața prim-ministrului de la acea dată, Armand Călinescu, asasinat la câteva zile după trecerea tezaurului polonez prin România, la 21 septembrie 1939”, a menționat guvernatorul BNR.

La Banca Națională a României sunt păstrate documentele care atestă faptul că partea rusă a preluat între decembrie 1916 și august 1917 valorile depozitate în BNR în timpul războiului. Conform tradiției, acest dosar este transmis directorului care preia conducerea Băncii Naționale de către predecesorul său.

 

În data de 14 decembrie 1916, ministrul rus de Finanțe îl împuternicea pe directorul Băncii de Stat din Moscova, Kovalnitki, să preia spre păstrare Tezaurul României. La 12 decembrie 1916, la Iași au fost încărcate șapte vagoane cu 700 de lăzi conținând monede și lingouri de aur, iar în 13 decembrie 1916 au fost încărcate alte șapte vagoane de tren cu 740 de lăzi cu același conținut. Protocolul privind încărcarea și sigilarea celor 14 vagoane a fost semnat de trimisul rus A. Mossolov și de ministrul român de Finanțe de la acea vreme, Victor Antonescu. Transportul a ajuns la Moscova la 21 decembrie 1916.

La 5 august 1917 a fost încheiat la Moscova un protocol privind al doilea transport de valori românești. Era vorba de 188 de lăzi care cuprindeau - conform protocolului citat - "monede de aur, titluri de rentă, obligațiuni, depozite, cărți, documente și altele, în valoare totală de un miliard cinci sute nouăzeci și patru milioane trei sute treizeci și șase mii șapte sute un leu și nouă bani".

După cum se știe, în urma prăbușirii regimurilor socialist-totalitare din Europa, oficialitățile române au depus eforturi pentru stingerea litigiului pe care-l aveau cu Rusia, încă din 1918, când oficialitățile bolșevice au decis confiscarea Tezaurului românesc transportat la Moscova în anii 1916-1917. 

În privința relațiilor cu vecinul nostru de la răsărit acestea au evoluat pe o curbă extrem de sinuoasă: aliați și luptă comună în timpul Primului Război Mondial, ruperea relațiilor diplomatice în 1918, reluarea acestora în 1934, restituirea unei părți din Tezaur, 1935, ocuparea Basarabiei și Nordului Bucovinei 1940, eliberarea acestor provincii în 1941, războiul din perioada 1941-1944, reocuparea Basarabiei și Bucovinei, regimul de armistițiu și ocupație 1944-1958, restituirea unei alte părți din Tezaur în 1956, independență și ostilitate din 1956 până în 1989, conform ziaristionline.ro.