ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



„Dacă într-adevăr trebuie să vaccinăm 7 miliarde de oameni, s-ar putea să avem nevoie de toate tehnologiile posibile”, a afirmat Margaret Liu, președinta consiliului de administrație al Societății Internaționale pentru Vaccinuri.

Compania americană Inovio Pharmaceuticals, susținută de Departamentul american al Apărării, dezvoltă un nou tip de „vaccin” cu acid nucleic, însă unul care utilizează ADN în loc de ARNm, arată IEEE Spectrum, o revistă online editată de Institutul de ingineri electrici și electronici.

Inovio finalizează în prezent studiile de fază 2, testând siguranța și eficacitatea „vaccinului” pe grupuri relativ mici din Statele Unite și China. Între timp, compania a accelerat producția cu un plan de furnizare a sute de milioane de doze de vaccin COVID-19 pentru populația globală, „în cazul în care vaccinul se dovedește a fi un succes”.

Spre deosebire de „vaccinurile” pe bază de ARNm, cele pe bază de ADN nu au nevoie să fie păstrate la rece, însă folosesc o nouă tehnologie de administrare. Deoarece studiile pe oameni ar fi arătat că, dacă sunt administrate cu un ac hipodermic obișnuit, acestea conferă doar o protecție slabă, în cel mai bun caz, Inovio Pharmaceuticals folosește o tehnică cunoscută sub numele de electroporare, în care un impuls electric aplicat pe piele deschide pentru scurt timp canalele din celule pentru a permite intrarea serului. După o injecție standard de vaccin, dispozitivul de electroporare al Inovio, care arată ca o periuță de dinți electrică, este ținut pe piele. La apăsarea unui buton, un câmp electric slab pulsează în braț, deschizând canale în celule.

Instrumentul oferă vaccinurilor ADN impulsul de care au nevoie pentru a funcționa la om, susține compania, prezentându-l ca pe o soluție inginerească la o problemă biologică, Inovio trebuind să fabrice nu numai „vaccinul”, ci și dispozitivul și vârfurile sale de unică folosință. Orice unitate de vaccinare care plănuiește să administreze „vaccinul” Inovio va avea nevoie nu numai de dispozitiv, ci și de persoane care să știe cum să îl folosească.

Primele studii pe oameni cu „vaccinuri” pe bază de ADN, care au început la mijlocul anilor '90, „au fost un eșec total”, spune Kate Broderick, vicepreședinte senior al departamentului de cercetare și dezvoltare al companiei Inovio. Vaccinul pur și simplu nu a declanșat un răspuns imunitar semnificativ. „A fost o mare surpriză și o mare dezamăgire”, adaugă Jeffrey Ulmer - șeful, până anul trecut, al departamentului de cercetare și dezvoltare preclinică al gigantului farmaceutic GSK - în prezent, consultant în industrie. „În ciuda datelor foarte bune obținute pe o mare varietate de modele animale, la o gamă largă de afecțiuni diferite, acestea nu păreau să funcționeze la om”, spune el.

Problema a fost de a face ca ADN-ul, care este o moleculă mare, să pătrundă nu doar prin straturile exterioare ale celulei, ci și prin membrana nucleară a celulei, până în nucleu. Spre deosebire de un vaccin cu ARNm, care poate funcționa în părți ale celulei din afara nucleului, un vaccin cu ADN poate funcționa doar în interiorul nucleului. Unii cercetători au motivat că vaccinurile cu ADN au funcționat bine la animalele mici deoarece acul de injecție a creat o presiune care a deteriorat multe celule din jur, permițând moleculelor de ADN să pătrundă. Dar în corpurile mai mari ale oamenilor, acul generează o presiune relativ mică și mai puține celule absorb serul injectat.

Astfel, oamenii de știință au început să testeze metode mai fizice de administrare a vaccinurilor și de creștere a absorbției celulare. „Este o chestiune de bun simț: în loc să spui „Te rog, deschide o fereastră mică și lasă-mă să intru”, adopți o abordare violentă, în care spargi ușa”, spune Shan Lu, imunolog la Facultatea de Medicină a Universității din Massachusetts.

În acest scop, cercetătorii au elaborat tot felul de metode, care mai de care mai „ingenioase”, pentru a forța fizic introducerea serurilor cu ADN în organism. Ei au încercat sonoporarea, care folosește unde sonore pentru a penetra stratul exterior al unei celule, precum și injecțiile presurizate, prin care un piston împins de o eliberare bruscă de energie emite un flux subțire de lichid la presiune ridicată. De asemenea, au experimentat cu microunde de șoc, în care o scânteie generată de electrozi provoacă o microexplozie, trimițând un val de energie care forțează serul să treacă prin piele fără ac. Au mai testat pistoale genetice care propulsează particule de aur învelite cu ADN în celule și micro-ace care au fost impregnate cu serul și concepute ca plasturi pentru piele.

„Cu gândul la luptătorii săi de peste mări și țări” - e de părere publicația IEEE Spectrum -, Departamentul american al Apărării (DOD) a sprijinit abordarea Inovio printr-un contract de 71 de milioane de dolari americani, pentru a extinde producția dispozitivului său de electroporare și o sumă nedezvăluită, pentru a acoperi studiile de fază 2 și 3 pentru „vaccinul” COVID-19 dezvoltat de companie. Nu în ultimul rând, Fundația Bill și Melinda Gates a oferit companiei 5 milioane de dolari, „ca parte a unui efort de a crește accesul echitabil la vaccinurile COVID-19”.