Cu  ani în urmă, bătrânii luau aminte zilnic la semnele cerului. La aproape o lună de la Solstițiul de iarnă, putem spune că am ajuns în miezul anotimpului alb. În vreme ce în calendarul ortodox se prăznuiește Cinstirea lanțului Sfântului Apostol Petru (16 ianuarie - mai jos), calendarul popular consemnează înjumătățirea unui anotimp. „În ziua de Sfânt Petru de Iarnă sau Lanțul Sfântului Petru e jumătate de iarnă. Din ziua aceea, pân’ la Sfânt Petru de Vară  e tocmai atâta cât e de la Sfânt Petru de Vară până atunci. În Bagurea (Moldova), țin lanțul Sfântului Petru pentru lupi. (...) În Șcheia țin pentru sănătatea vitelor.  În Voloca spun că la Sfânt Petru de Iarnă se întorc jivinele în pământ cu capul în sus. În Mahala țin pentru șoareci; căci le rod toate celea dacă nu țin.” (Elena Niculiță Voronca, Datinele și credințele poporului român, vol. II, Ed. Polirom, 1998, pp. 307-308)

Lupul, animal feroce care dă atacul cu haita din care face parte, era de temut pentru satele de lângă pădure. La jumătatea lui noiembrie, în special femeile luau măsuri pentru a-și feri gospodăriile de atacul lupilor, respectând Filipii și pentru a nu fi „pocite”, căpătând cine știe ce beteșug. Zilele păzite erau 12, 13, 14 și 21 noiembrie, unele femei alegând și altele din acest interval, în funcție de obiceiul casei, al mamei sau al soacrei. Ciobanii coborau (și încă aduc la iernat) oile sau caprele la sărbătoarea Sfintei Parascheva sau a Sfântului Dumitru. Acestea, cât și alte animale domestice din gospodărie, devin ținte pentru  lupii care, până la Filipii de Iarnă (sfârșitul lunii ianuarie), devin extrem de feroce, aflându-se în perioada de împerechere chiar în intervalul dintre Filipii de Toamnă și cei de Iarnă.

În lumea satului românesc exista, la sfârșitul sec. al XIX-lea și chiar pe la jumătatea sec. al XX-lea, credința că Sfântul Petru ar coborî la 16 ianuarie să hrănească lupii. „Sfântul Petru este stăpânul lupilor. El are putere peste ei, le încleștează gura când se necăjește pe ei chiar 40 de zile, apoi le rânduiește pe cine să mănânce. Vitele destinate lupilor Sântul Petru le înseamnă «cu puțină roșeață în frunte». Când lupii – numiți și „câinii lui Sânpetru” se strâng și urlă, Sfântul Petru coboară din cer în mijlocul lor pe un cal alb și începe «să rupă codri dintr-o pâine care nu se mai isprăvește și aruncă la fiecare lup” (Ovidiu Bîrlea, Mică enciclopedie a poveștilor românești, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1976, pp. 343-344”), însă nu pot mânca decât ființele destinate lor. Unui lup șchiop, care ajunge mai târziu și rămâne flămând, i se rânduiește o vită sau un om care, ascuns, a văzut momentul hrănirii animalelor de către Sfântul Petru.   

Circovii și Filipii de Iarnă, închid sărbătorile consacrate lupilor, animale care simbolizează anotimpul rece, frigul, iarna pastorală, în vreme ce calul alb, pe care coboară Sfântul Petru în mijlocul lupilor, ne pune în lumina altui anotimp specific celor două perioade pe care le include calendarul pastoral: vara. Însă cum până la sosirea verii este cale lungă, dar calendarul pastoral nu cunoaște decât cele două anotimpuri, putem spune că după aceste sărbători populare, la final de ianuarie, oamenii din sate își îndreaptă atenția spre calendarul agrar, spre primăvară, deoarece la 1 februarie încă sunt sate în care se păstrează obiceiul Trifului viilor, preoții stropind cu agheasmă vița-de-vie pentru alungarea dăunătorilor și spre binecuvântarea unui rod bogat în toamnă.    

Calendar ortodox 16 ianuarie: Cinstirea lanțului Sfântului Apostol Petru

La 16 ianuarie, Biserica Ortodoxă prăznuiește cinstirea lanțului Sfântului Apostol Petru. Cu acest lanț Sfântul Petru a fost legat de Irod Agrippa în preajma anului 42, precum spune Sfântul Apostol și Evanghelist Luca în faptele Apostolilor, iar un înger s-a arătat și l-a dezlegat pe Sfântul Apostol Petru. Lanțul a fost păstrat de credincioșii din Ierusalim cu multă grijă, trecându-l de la unii la alții până când Patriarhul Iuvenalie l-a arătat Evdochiei, soția împăratului Teodosie cel Tânăr. Împărăteasa Evdochia l-a adus de la Ierusalim la Constantinopol în anul 437 sau 439, apoi a trimis lanțul la Roma, la fiica ei Eudoxia, soția lui Valentinian, împăratul Occidentului, cel care a zidit la Roma o biserică dedicată Sfântului Petru și în care a așezat lanțul. La Roma se păstrau la acea vreme și lanțurile cu care a fost bătut Sfântul Apostol Petru pe vremea împăratului Nero. „Și aceste lanțuri au fost așezate tot în această biserică și cinstirea lor a început a se face în această zi de 16 ianuarie.” (Viețile sfinților de peste tot anul)