ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


DUPĂ VEXLER, ȘANDRU!
 
Sistemul Regimului Dan continuă vânătoarea de susținători ai lui Călin Georgescu pentru vini imaginare. IICCMER - Institutul de Investigare a Urmelor Comunismului și Memoriei Exilului Românesc, sub conducerea lui Daniel Șandru, a decis să sesize organele de urmărire penală pentru o vină imaginară imputată profesorului universitar Nicolae Radu.
 
Exact ca pe vremea regimului stalinist, profesorul Radu este acuzat că a publicat un articol pe Ziare.com. în care l-ar fi elogiat pe Nicolae Ceaușescu. De altfel, un articol din presa de propagandă, susținătoare a regimului Dan-Bolojan, a titrat cu satisfacție decizia institutului condus de Șandru: ” IICCMER îl dă pe mâna procurorilor pe "umbra lui Călin Georgescu." Nicolae Radu a publicat un articol în care-l promovează pe Ceaușescu”, însoțind articolul de fotografii în care profesorul Nicolae Radu apare alături de Călin Georgescu și de generalul Iulian Vlad.

Profesorul universitar Nicolae Radu explică, pe Facebook, de ce acuzațiile IICMER sunt formulate cu rea credință și reamintește propagandiștilor  care vor să pună botniță susținătorilor lui Călin Georgescu că în Constituția României (art. 30) se garantează libertatea de exprimare, respectiv opinii, analize sociale si istorice. 

De asemenea, Nicolae Radu consideră drept regretabil faptul că IICCMER apreciază articolul incriminat ca fiind  "fals din punct de vedere istoric", în condițiile în care, de exemplu, vizita lui Niciolae Ceaușescu la Londra și primirea de către Majestatea Sa, Regina Elisabeta a II-a, intre 13-16 iunie 1978, este adevărată, fiind prezentată pe larg inclusiv în presa internațională. 

Redăm mai jos comunicatul postat de profesorul Nicolae Radu, o nouă victimă a regimului Nicușor Dan.
 
DREPT LA REPLICĂ: Adevărul învinge, greu, dar învinge!

ROG SA SE RETINA, punctual, următoarele:

1. Acuzațiile IICCMER sunt formulate cu rea - credință, prin prezentarea trunchiată și arbitrară a unei analize istorice, comparativă cu etape din istoria recentă; analiză întreprinsă, asociată cu o critică a perioadei post-1989, prin comparație cu perioada Ceaușescu, a avut drept scop invitația la o discuție obiectivă, comuna, academică sau jurnalistică, cu privire la momente din istoria noastră.

In calitate de cetatean, platitor de taxe si de impozite, iubesc Romania si pastrez in suflet, cu recunostinta, jertfele poporului roman.

Constituția României (art. 30) garantează libertatea de exprimare, respectiv opinii, analize sociale si istorice. Istoria cuprinde inclusiv persoane apreciate controversate care au condus Romania.

2. Așa cum am precizat și în conținutul articolului condamnat, nu am promovat "cultul personalității" lui Nicolae Ceaușescu și nu am îndemnat la atitudini neconforme cu respectul față de lege și față de adevăr.

După cum se poate constata din cuprinsul articolului, nu am îndemnat la violență,
la justificarea represiunii sau la instigare la ură împotriva unor grupuri (clasă socială, etnici, „dușmani ai poporului” etc.).

Nu am promovat ideologiile fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe!

3. În calitate de absolvent al Facultății de istorie, dar și preocupat de înțelegerea realităților sociale în care trăim, am procedat la o analiză istorică, prin metoda calitativă și cantitativă a unor surse de informare și a unor atitudini, pe baza unor lucrări precizate în articolul condamnat, dar "uitate" de IICCMER.

4. Regretabil este faptul că IICCMER apreciază articolul amintit "fals din punct de vedere istoric", în condițiile în care, spre exemplu, vizita lui Niciolae Ceaușescu la Londra și primirea de către Majestatea Sa, Regina Elisabeta a II-a, intre 13-16 iunie 1978, este adevărată, fiind prezentată pe larg inclusiv în presa internațională.

Richard Nixon, președintele SUA a vizitat România în data de 2 august 1969;

Gerald Ford, președintele SUA a vizitat România în data de 2-3 august 1975;

Nicolae Ceaușescu a vizitat SUA în anii 1970, 1973 și în 1978. Ultima vizită a fost făcută la invitația președintelui american Jimmy Carter.

5. Apreciez preocuparea IICCMER "pentru responsabilitatea ce revine unui cadru academic de a susține informații bazate pe adevăr!

În evidență argumentelor susținute de istorie, nu pot să înțeleg, însă, adevăratele interese care au determinat IICCMER să aprecieze publicarea articolului drept "distorsionarea a adevărului istoric"!

6. Trist este faptul că IICCMER se antepronunta asupra unor "fapte de natură legală", condamnând public conținutul unui articol, dar fără să respecte PREZUMȚIA DE NEVINOVĂȚIE și substituindu-se unei Onorate Instanțe de judecată!

În acest sens, sesizarea IICCMER,, "DE URGENTA, a comisiilor de etică (...) cu scopul de a evalua și sancționa orice abateri", reprezintă în fapt o AMENINȚARE directă adresată subsemnatului, dar și tuturor celor care îndeamnă la gândire și la exprimare liberă, garantate de Constituția României.

7. Regretabil și neonorant pentru
IICCMER este și aprecierea directorului Daniel Sandru potrivit căruia "mai sunt destui profesori în mediul preuniversitar care prezintă la clase o istorie ABRACADABRANTĂ"!

Această apreciere aduce o gravă și nemeritată atingere asupra imaginii învățământului din România și asupra personalului didactic, din care face parte și directorul în cauză, ca professor titular al Universității "Petre Andrei" din Iași.

8. În sensul celor prezentate, IICCMER trebuie să rămână o instituție obiectivă, preocupată de adevăr și nu să aducă acuzații și amenințări în spațiul social cu privire la fapte de care nu mă fac vinovat.

Informațiile expuse în articolul condamnat sunt dezbătute și în literatură de specialitate.

Recomand să fie lecturate:
Grigore Cartianu, "Crimele Revoluției", Ed. Adevărul, București, 2000

Grigore Cartianu, "Sfârșitul Ceausestilor", Ed. Adevărul, București, 2000

Marcu, Dorian, "Moartea Ceausestilor", Ed. Excelsior SA, București, 1991

Stoenescu, Alex Mihai, "Revoluția din Decembrie – 1989, o tragedie românească”, Editura RAO, București, 2017 etc.

NOTA
Desi se precizeaza de catre Europa FM ca s-a transmis subsemnatului o solicitare pentru drept la replica, mentionez ca nu am primit nicio informare, in spatiul public fiind prezentate doar acuzatiile IICCMER.

Cu speranta ca adevarul invinge intotdeauna, greu, dar invinge, transmit acest "Drept la replica" pentru a fi publicat de catre cei care au adus acuzatii sau au preluat acuzatiile de care nu ma fac vinovat cât și de apărătorii Adevărului.

Cu stima
Radu Nicolae 

Publicăm integral și textul publicat de Nicolae Radu pe Ziare.com, intitulat 
 
”Înainte de a fi împușcat, Nicolae Ceaușescu a cerut o cămașă curată și un pahar cu lapte. A fost însă refuzat”

Un episod tulburător al istoriei recente a României continuă să ridice întrebări, la mai bine de trei decenii de la Revoluția din decembrie 1989. Crimele „Revoluției” pot fi puse pe seama sângeroasei diversiuni a KGB-iștilor, după cum scria Grigore Cartianu? România are nevoie, mai mult ca oricând, de o analiză onestă a trecutului, pentru a înțelege prezentul și a putea răspunde întrebării care persistă: cum va fi ziua de mâine? 

Cine a tras în noi după 22 decembrie? În decembrie 1989, a fost Revoluție sau lovitură de stat? Evenimentele din decembrie 1989 sunt prezentate oficial drept o revoluție spontană, populară.Totuși, istorici, jurnaliști și martori ai vremii vorbesc despre o lovitură de stat mascată, în care puterea a fost preluată rapid de un nou grup politic, înainte ca adevărul să poată fi stabilit. Puterea nu se scrie pe cruce! 
 
După 25 de ani de conducere, Nicolae Ceaușescu a fost arestat și judecat într-un proces rușinos, sumar, considerat de mulți un simulacru de justiție. Condamnați la moarte înainte de a fi dată sentința de către „completul de judecată”, Nicolae Ceaușescu și soția sa, Elena Ceaușescu, au fost executați la 25 decembrie 1989, în Sfânta Zi de Crăciun. Credință creștină? Frică de Dumnezeu? Cine a dorit moartea soților Ceaușescu? 
 
După 36 de ani, cine mai crede într-o democrație clădită pe sângele conducătorilor României, fie aceștia buni sau răi? Dincolo de adevărul istoric sau de trădare, asasinarea președintelui Nicolae Ceaușescu rămâne o istorie încă necunoscută! 
 
Nicolae Ceaușescu nu poate fi judecat doar în alb sau negru. Istoria cere adevăr, nu sloganuri! Fără să îndemn la „cultul personalității”, trebuie să ne aducem aminte că orice om are părți bune și mai puțin bune. Poate că Nicolae Ceaușescu nu a fost un conducător perfect, dar modul în care a fost judecat și executat rămâne o rușine! Cine poate să mulțumească pe toată lumea? Asasinat pentru curajul de a așeza, cu drepturi egale, România la masa celor puternici, Nicolae Ceaușescu rămâne în istorie? 
 
Exponenții” democrației, care uită că s-au bucurat de privilegiile nomenclaturiste, consideră că Nicolae Ceaușescu este un simbol al dictaturii și al represiunii.Pentru o mare parte dintre români, etichetați în mod nedrept „nostalgici”, Nicolae Ceaușescu rămâne liderul care a oferit României independență economică, industrializare și demnitatea de a fi egali la masa celor puternici. Deși istoriografia tace, unii fiind preocupați să condamne comunismul, faptele vorbesc de la sine. 
 
În 25 de ani, România a dezvoltat un sistem industrial complex, inclusiv industrie de apărare; învățământul și sănătatea erau gratuite și accesibile.
 
Nicolae Ceaușescu a fost singurul șef de stat primit cu cele mai înalte onoruri acordate vreodată de regina Elisabeta a Marii Britanii.Nicolae Ceaușescu a fost primit la gară personal de către regina Elisabeta și însoțit în caleașcă până la Palatul Buckingham.
 
Nicolae Ceaușescu a primit vizita în România a doi președinți americani, Gerald Ford și Richard Nixon, și a fost primit de trei ori, cu înalte onoruri, la Casa Albă.România era un stat independent, furnizor de soluții pentru pace! 
 
În plan extern, Ceaușescu a avut o diplomație activă și independentă. România a avut relații directe cu președinți ai SUA, Chinei, Indiei și cu lideri din lumea arabă.Un fapt mai puțin discutat este colaborarea cu președintele libian, colonelul Muammar Gaddafi. Nicolae Ceaușescu, „frate” cu președintele libian, a obținut pentru România exploatarea unui câmp petrolier în valoare de miliarde de dolari, vândut însă în 1992 italienilor, în condiții ciudate, de „noua democrație” instalată la București.Nicolae Ceaușescu a achitat, în martie 1989, datoria externă de circa 20 de miliarde de dolari, împrumutați pentru industrializarea țării. 

Fără să îndemn la atitudini neconforme cu respectul față de lege și față de adevăr, cum poate fi explicat faptul că Nicolae Ceaușescu a reușit să ridice o industrie, inclusiv de apărare, cu 20 de miliarde de dolari, în timp ce guvernele de „tranziție” au făcut peste 220 de miliarde de euro împrumuturi externe, iar economia, aproape inexistentă, „duduie” doar în mintea unor guvernanți?
 
Nicolae Ceaușescu a fost la un pas să ridice, împreună cu țări arabe, o Bancă Mondială, o alternativă la actuala Bancă Mondială.Proiectul gândit de Nicolae Ceaușescu a fost pus în practică de Rusia, China și Brazilia prin construcția BRICS, o „bancă mondială” cu dobânzi mai mici. 
 
Pe cine a supărat Nicolae Ceaușescu atât de tare încât a fost abandonat de SUA și de URSS?
 
Să fi fost ambiția pentru o independență economică a României unul dintre motivele care au grăbit executarea lui Nicolae Ceaușescu?Cine a rescris istoria după 22 decembrie 1989?Cât de adevărat este faptul că, în data de 24 decembrie 1989, „Statele Unite ale Americii au încercat să negocieze preluarea lui Nicolae și Elena Ceaușescu, dar grupul condus de Ion Iliescu s-a opus cu înverșunare”? 
 
Lovitura de stat din decembrie 1989 a dus la înlăturarea de la putere a cuplului Nicolae Ceaușescu și Elena Ceaușescu.Ajunși la vârste înaintate, aceștia au fost arestați și ținuți captivi în Unitatea Militară 01417 Târgoviște, până când au fost asasinați.Înainte să moară, președintele Nicolae Ceaușescu, comandantul suprem al Armatei, a cerut comandantului unității militare, colonelul Andrei Kemenici, o cămașă curată și un pahar cu lapte. A fost însă refuzat!Despre colonelul Andrei Kemenici se știe că a fost cel care a dat ordinul ca Nicolae Ceaușescu și Elena Ceaușescu să fie uciși fără judecată, în noaptea de 24 spre 25 decembrie 1989, potrivit declarației martorului Iulian Stoica, dată în fața „Comisiei Decembrie 1989” și consemnată de Grigore Cartianu. 
 
Democrația se construia în spatele ușilor închise? Cine conducea „mascarada judiciară”, dovedită astăzi un rușinos act de justiție?Lucruri mai puțin știute au avut loc în timpul procesului de la Târgoviște!
 
Victor Athanasie Stănculescu, Gelu Voican Voiculescu, colonelul Gică, președintele „completului de judecată”, Virgil Măgureanu sunt cei care au fost martori la „drumul morții” pentru Nicolae și Elena Ceaușescu.

Nicolae Ceaușescu, bolnav de diabet, timp de trei zile nu a primit asistență medicală adecvată. În orice moment, absența insulinei putea declanșa coma diabetică.Timp de două zile, Nicolae și Elena Ceaușescu, îmbrăcați în mantale, au fost ținuți închiși într-un transportor militar TAB, parcat în spatele unității, în condiții de igienă improprii, obligați să își facă nevoile „lângă mașină, sub prelată și sub o plasă de mascare”.Explicabil sau nu, asasinarea lui Nicolae Ceaușescu a dovedit că „trădarea vine de la cei apropiați, așezați la masă”! 
 
În sala de judecată se afla generalul Victor Stănculescu, desemnat de Nicolae Ceaușescu drept ministru al Apărării, în locul generalului Vasile Milea, care a murit în urma unui controversat gest sinucigaș.Tot generalul Victor Stănculescu a fost cel căruia, la momentul plecării cu elicopterul din Comitetul Central, Elena Ceaușescu i-a spus: „Victoraș, să ai grijă de copii!”Trădarea a venit și de această dată, așa cum spune istoria, „de la cei apropiați, așezați la masă”. 
 
În timp ce generalul Victor Stănculescu făcea avioane din hârtie, impasibil la drama celui care îi acordase cea mai mare încredere, Nicolae Ceaușescu și Elena Ceaușescu erau umiliți și acuzați de fapte dovedite ulterior neadevărate. Cum a fost posibil ca avocatul desemnat pentru apărare să se transforme într-un procuror?
 
Cine își mai aduce aminte de avocatul apărării care, încălcându-și rolul, se adresa președintelui completului de judecată, colonelul Gică Popa: „domnule președinte (…) este greu să pui concluzii împotriva oamenilor care nu vor să recunoască crima împotriva poporului român, crima de genocid (…), dar fără să prezinte nicio probă”?Apărarea se făcea cu acuzații? 

Ținând seama că procesul a fost o „lichidare politică”, după cum amintea Robert Badinter, „celebru jurist francez”, consemnat de Grigore Cartianu, când va fi rejudecată condamnarea lui Nicolae și Elena Ceaușescu?
 
Cine iubește trădarea? Cine iubește trădătorii? Să fie o întâmplare că plătim pentru tot ce facem pe acest pământ? 
Cum poate fi explicat gestul sinucigaș al colonelului Gică Popa, avansat general, care a ales să își tragă un glonț în cap în timp ce se afla în biroul său?Cum poate fi înțeleasă soarta colonelului Andrei Kemenici, avansat general, care a refuzat să îi ofere o cămașă și un pahar cu lapte fostului președinte Nicolae Ceaușescu?
 
Degradat la gradul de soldat pentru crimele petrecute în Unitatea Militară 01417, Andrei Kemenici poartă în suflet regretul că a uitat de omenie în fața morții unor oameni? Regretul că nu a oferit paharul cu lapte cerut îl urmărește și acum!Ce se mai poate spune despre generalul Victor Athanasie Stănculescu, omul de încredere, „Victoraș”, numit ministru al Apărării de Nicolae Ceaușescu, implicat în mod direct în organizarea rușinosului proces și în executarea soților Ceaușescu? 

Cum poate fi explicat gestul sinucigaș al colonelului Gică Popa, avansat general, care a ales să își tragă un glonț în cap în timp ce se afla în biroul său?
 
Cum poate fi înțeleasă soarta colonelului Andrei Kemenici, avansat general, care a refuzat să îi ofere o cămașă și un pahar cu lapte fostului președinte Nicolae Ceaușescu?
 
Degradat la gradul de soldat pentru crimele petrecute în Unitatea Militară 01417, Andrei Kemenici poartă în suflet regretul că a uitat de omenie în fața morții unor oameni? Regretul că nu a oferit paharul cu lapte cerut îl urmărește și acum!Ce se mai poate spune despre generalul Victor Athanasie Stănculescu, omul de încredere, „Victoraș”, numit ministru al Apărării de Nicolae Ceaușescu, implicat în mod direct în organizarea rușinosului proces și în executarea soților Ceaușescu? 
 
Cine poate să explice de ce datoria externă a României a depășit 220 de miliarde de euro, împrumuturile fiind continuate chiar și în condiții de „reformă”, cu scadențe de peste 30 de ani?
 
Cine va plăti aceste împrumuturi? Cine încasează dobânda? România a devenit țara în care totul este posibil?
 
Vreau să cred că nu! România, încotro? 
 
Prof. Univ. Dr. Nicolae Radu