Cine ar fi putut să bănuiască imediat după asasinarea soților Ceaușescu că astăzi vom ajunge unde suntem. Că fiul unui securist torționar va fi prim-ministru, că un om al Securității va fi și el timp de un deceniu președintele țării iar azi va candida nerușinat la Primăria Capitalei, și câte și mai câte... Și totuși, destule lucruri erau previzibile odată cu impunerea actualei Constituții, în 1991, de către FSN-ul uzurpator, un clan securist-comunist trădător de țară condus de cel mai mare dintre trădători, om al Moscovei și al Occidentului cinic – Ion Iliescu. Între multe nenorociri aduse de Constituția din 1991 și de legislația ulterioară a fost și aceea că n-a interzis ca funcțiile și demnitățile publice să fie ocupate de foști activiști ai PCR și de foști agenți și colaboratori ai Poliției politice comuniste. În condițiile în care nazismul și comunismul au fost regimuri totalitare practic la fel de criminale, o asemenea interdicție se impunea de la sine. Pentru că, mă întreb a nu știu câta oară, ar fi fost de imaginat ca lumea civilizată (Occidentul, nu-i așa...) să admită ca un lider nazist sau un om al SS-ului, ori fii ai acestora, să fie președintele sau cancelarul Germaniei postbelice? Sau primar oriunde în Germania sau în lume? Bineînțeles că nu! Iar aici vedem în toată măreția lui cinismul infam al Occidentului, care s-a opus categoric nu doar unui proces al comunismului asemănător procesului de la Nürnberg, dar și oricărei contestări a oamenilor regimului comunist (indivizi prin care mai ales în România Occidentul și-a făcut de cap cum nu visase vreodată în istorie). Am revenit la această temă după un caz școală din comuna Băsești din județul Maramureș. Primarul în funcție Ioan Călăuz – fost PDL-ist de-al securistului Petrov iar în prezent al PNL-ului beizadelei securiste Orban, cu numeroase și mari abuzuri la activ, inclusiv o suspiciune de auto-incendiere interesată a sediului Primăriei – își depune candidatura pentru un nou mandat. Unul dintre contracandidați, tânărul și foarte bătăiosul Alin Sabadîș, deține informația că primarul a avut calitatea de colaborator al Securității (calitate constatată prin Decizie a CNSAS). Se adresează instanței de judecată și îi contestă candidatura, inclusiv sub aspectul falsului în declarații – dat fiind că numitul Călăuz a depus la dosarul candidaturii Declarația cerută de lege negând fără pic de rușine și teamă de lege că ar fi fost colaborator al Securității. Instanța constată temeinicia ambelor acuzații dar...  respinge Contestația întrucât legea nu-l împiedică pe respectivul să candideze și să mai obțină un mandat. Și, într-adevăr, Codul administrativ nu-l împiedică. De ce? Pentru că Constituția și Codul administrativ au fost dictate de o clasă politică după chipul lui Iliescu, Băsescu, Orban, Călăuz și al cinismului occidental.

*Dacă bunul Dumnezeu ne va mai da timp, dreptul cetățenilor de a nu mai fi tâlhăriți de propriii conducători trădători va deveni poate primul dintre drepturile omului. Mai important decât cel de a-ți exhiba scabros sexul prin piețe ori decât obligația de a spune celor ce ne-au dat viață nu mamă și tată ci părinte 1 și părinte 2; cu asemenea ideologii ne-au ocupat și murdărit mințile sataniștii în timp ce complicii lor din toată lumea ne-au batjocorit și tâlhărit nemilos.

*Recent am adus un număr de actualizări web-site-lui personal, funcțional încă din urmă cu 15 ani https://www.valerianstan.ro/ Pe lângă secțiunile de publicistică și de documente, el vrea să prezinte celor interesați o biografie cât mai completă și relevantă a mea: ca fost ofițer la armatei până în noiembrie 1991, iar ulterior activist civic și de drepturile omului și pentru accesul la o justiție independentă, expert în integritatea administrației publice, demnitar guvernamental, publicist – și în general un om anti-sistem care a plătit un preț dureros pentru aceasta. Am realizat acest web-site din convingerea puternică că orice persoană publică – un om politic, un demnitar public, un intelectual militant, un publicist ori ziarist sau oricine altcineva care are sau pretinde să aibă în orice mod o înrâurire asupra vieții și realității publice – este moralmente obligată să se prezinte mai întâi ea publicului căruia vrea să i se adreseze. Or din punctul acesta de vedere la noi a fost și e în continuare o situație dincolo de bine și de rău: președinte despre care aflăm numai după un mandat de zece ani că a fost turnător la Securitate (și astfel șantajat de toți cei mai răi și puternici din țară și din afară); președinte cu studii și activitate în Uniunea Sovietică stalinistă pe care nimeni nu l-a întrebat vreodată dacă a fost sau nu om al KGB; președinte profesor universitar lustrabil și el dacă n-ar fi ascuns tot timpul că a avut funcții de conducere în organizațiile PCR (și foarte probabile legături cu Securitatea); foști scribi în presa comunistă și mari conștiințe morale după, fără măcar un singur rând despre viața lor; actuali pretinși opozanți ai regimului comunist ajunși în manualele de istorie, care ne spun senini că nu-și găsesc dosarele de Securitate – dar nici nu dau  măcar un singur detaliu sau nume de ofițer de Securitate care să-i fi anchetat etc. Se întâmplă ca web-site-ul meu (și biografia mea de pe el) să fie unul dintre cele mai detaliate din câte am reușit să văd, dacă nu cumva cel mai detaliat. Dând seamă de fiecare an și lună din viața mea, relevantă în sensul despre care vorbesc; dar și răspunzând foarte concret (inclusiv prin procesele pe care am fost nevoit să le deschid unor calomnii dintre cele mai grave). În acest mod am crezut și cred că trebuie să procedeze un om care pretinde că-i respectă (și nu că-și bate joc de ei) pe cei cărora le vorbește.