*După America lui Trump, Maria Britanie a conservatorilor lui Boris Johnson (învingători detașați în recentele parlamentare), și-a asumat să apere și ea creștinismul mondial. Iată două lucruri ce în urmă cu numai câțiva ani erau de neimaginat într-o lume ce se desacralizează într-un ritm inimaginabil și el cândva. Și totuși, biruința finală nu va fi a oamenilor, ci – după alte încercări viitoare, mai grele ca niciodată – ale Dumnezeului Cel Atotputernic.

 *Sub cel mai înalt patronaj regal, editura Curtea Veche a publicat de curând volumul "Mihnea Constantinescu: omul care a schimbat România fără ca noi să știm”. Multora ne este cunoscută, chiar dacă nu în detaliu, activitatea regretatului diplomat – inclusiv, din informații din interior, în susținerea Casei Regale. Mulți avem percepția că Mihnea Constantinescu a fost într-adevăr un profesionist și un om care a făcut destul de mult bine. Cu toate acestea titlul cărții mi se pare mult exagerat la scara celor trei decenii pe care el îi vizează și la scara "schimbărilor" pe care România le-a cunoscut efectiv în această perioadă. Ce vreau să spun în mod special e că, la acest nivel, spre deosebire poate de oricare altul, rigoarea nedeplină a judecăților istorice poate conduce la consecințe nedorite.

*Am lipsit și eu două zile, și ce găsesc? Iohannis l-a trimis pe "Petrov" (prezidentul dixit!) pe mare, pe Cioloș la plimbare iar pe George Maior a anunțat că-l retrage de la Washington. Trei lucruri ce-ar putea spune că, văzut cu sacii în car pentru ultimul mandat, prezidentul ar putea să facă zile amare Sistemului. În orice caz, pentru următoarele 24 de ore mă declar fan al sasului.

*Teodor Mărieș, președintele Asociației "21 Decembrie 1989", s-a arătat bucuros că Voican-Voiculescu a fost lovit, de un revoluționar, în Piața Universității. De unde nu e, nici Dumnezeu nu cere.

*Fostul liberal și viceguvernator BNR Bogdan Olteanu a fost condamnat, în primă instanță, la 7 ani de închisoare în dosarul în care e acuzat că a primit 1 milion de euro de la Sorin Ovidiu Vîntu pentru intervenții în favoarea numirii lui Liviu Mihaiu ca guvernator al Deltei Dunării. E de așteptat desigur deznodământul tărășeniei. Până atunci cert și amuzant e că fostul comediant al fostei Academii Cațavencu s-a jurat pe ce are el mai sfânt (pe niște conturi bancare burdușite cu devize) că habar n-a avut de traficul de influență pe care tâlharul de-a stânga îl făcuse pe numele lui; lui ăsta care nu se oprește nici azi să ne dea (mai ales de la Televiziunea publică) lecții de civism și bună-cuviință.

*Mesajul de Crăciun al Custodelui Coroanei: despre Hristos, despre Patrie, despre fiecare dintre noi...

*Cristoiu l-a atacat pe Iohannis că "la Revoluție a stat acasă la căldurică". Iată, dară, cum, ca oricare spirit înalt, fostul propagandist comunist se dovedește și profund paradoxal. Căci cum, oare, ar fi putut să iasă d-l prezident în stradă să deie jos un regim pe care el, Cristoiu, atâta îl linsese că a rămas peltic?

*L-am văzut foarte jovial la televizor pe fostul președinte Constantinescu "cinstind", în Parlament, sutele de tineri uciși acum 30 de ani. Nici el, nici actualul, n-am văzut să aibă vreo remușcare că Dosarul Revoluției îl vizează practic doar pe Iliescu. Personal n-am dubii că a existat și există un consens politic ca Justiția să ocolească cu mare și multă grijă Armata – a cărei aducere în boxa acuzaților n-ar cadra, mă-nțelegi, cu Parteneriatul ei strategic de azi. Comandații de mari unități și unități care și-au scos trupele ucigașe împotriva propriului popor au avut – absolut toți! – cariere fulminante după 89. Fostul președinte Constantinescu, de exemplu, i-a dus pe culmile ierahiei militare pe foștii locotenenți-colonei Gheorghe Carp și Constantin Degeratu (pe acesta l-a numit fix Șef al Marelui Stat Major). La fel s-a întâmplat și cu comandanții de la București care au ucis la Baricadă și în alte locuri din Capitală, mai ales și mai grav înainte de 22 decembrie: între ei Mircea Mureșan, Ionel Marin, Tiberiu Costache etc, dimpreună cu Carp. Reamintesc a suta oară: Prin Constituție și Legea apărării naționale 14/1972 Armata nu avea atribuții în apărarea ordinii constituționale, a ordinii publice etc. Ca să n-o mai lungesc, în articolul "Armata în Revoluția din Decembrie 1989: Reconciliere prin adevăr” (România liberă, 11 mai 1998) –  accesibil aici http://www.valerianstan.ro/a72-armata-in-revolutia-din-decembrie-1989-reconciliere-prin-adevar.html - am arătat cum "cel mai democrat președinte de după 89”, miniștrii săi de la Apărare (Babiuc și Dudu Ionescu, cel din urmă consilier prezidențial astăzi – halal!) și generalul Degeratu au obstrucționat Justiția în dosarul anchetelor militare).