*„Cruce sfântă părăsită, / Oamenii nu-și mai ridică pălăria-n dreptul tău,/ Să se-nchine și să zică: Doamne, feri-ne de rău!”

*Pentru țările din Vest, UE e Uniunea Europeană iar pentru cele din Est, parcă tot mai mult Uniunea Sovietică.

*Patriarhia s-a apucat să-i demonstreze foarte documentat lui Hunor că tipul de cruce „legionară” de la Valea Uzului e de fapt veche de 2.000 de ani. Și totuși, să te apuci să-i demonstrezi așa ceva lui Hunor e ca și cum ai bate la o ușă încuiată la minte.

*Pe cât de primitivi și indolenți suntem cei ce pângărim natura cu gunoaiele noastre, pe atât de sublimi sunt cei ce rânesc, anonimi și fără nicio plată, după noi.

*Castelul Peleș, o perlă arhitectonică și istorică a Europei, a fost construit din banii personali ai regelui Carol I; în acest scop regele a vândut o moșie din Germania și a refuzat să folosească bani din lista civilă (drept care castelul n-a făcut niciodată parte din Domeniile Coroanei, care erau proprietăți ale statului doar puse la dispoziția suveranului). După moartea lui Carol, castelul a trecut în proprietatea lui Ferdinand și, apoi, al succesorului său dinastic, regele Mihai. În 1948 castelul este confiscat de regimul comunist, din 1953 devenind  muzeu (castelul putuse să fie vizitat încă de pe vremea regelui Carol I). În februarie 2007, post-comuniștii (puneți dvs ghilimelele unde credeți că trebuie) au retrocedat castelul proprietarilor de drept – firește, după un lung proces șicanator. Din dorința expresă a regelui Mihai, palatul a continuat să adăpostească Muzeul Național Peleș, un muzeu de stat. Când i-a fost restituit regelui Mihai, castelul se afla într-o avansată stare de degradare, deși când i-a fost confiscat era o bijuterie. În 2010 s-a încheiat un contract între Casa Regală și statul român prin care Casa Regală urma să primească o chirie simbolică pentru Domeniul Peleș (aproximativ 2 lei pe metru pătrat, impozabili) iar statul se obliga să renoveze castelul. Deși chiria modică ar fi permis ca din restul de încasări să se facă investiții, timp de aproape zece ani cele două guvernări post-comuniste au făcut ce-au știut ele cel mai bine: s-au șters undeva cu obligațiile contractuale ce le reveneau. Perioadă în care, însă, au încasat fiecare euro-cent din cele poate câteva sute de milioane de euro. Unde s-au dus aceste sume uriașe cu destinație stabilită strict? La această întrebare cei aproape o duzină de miniștri ai Culturii din perioada dată (aparținând tuturor partidelor – cum altfel?) ar trebui să răspundă fiecare cu câțiva ani de libertate. Dar, cum era de așteptat, lucrurile nu s-au oprit aici, ci în chiar această perioadă ele trădează o încercare de re-naționalizare a Peleșului. Sens în care Guvernul pesedist și Primăria penelistă supun concertat Casa Regală unor presiuni și amenințări de te întrebi dacă în România nu cumva sunt dislocate iar tancuri sovietice. 

*Băbuțele cucernice, cu basmale groase și cernite, trebuie să fi fost și ele cândva niște iubărețe nebunatice.

*Cât a fost președinte, Băsescu, această rămășiță securistă, ne-a ținut în genunchi în fața Bruxellesului (de-aia ne-au și anulat referendumul prin care fusese demis). Iar acum el se face că tună și fulgeră că țările est-europene au fost și sunt tratate aproape ostil de UE.

*Cel mai scurt spus, creștinii vor fi judecați după Noul Testament, evreii după Vechiul Testament iar toți ceilalți după legea firii, a conștiinței pe care Dumnezeu a dat-o oamenilor.

*Continui să cred că Liviu Dragnea a putut fi sincer încercând să se bată cu Sistemul securist-mafiot și cu interesele străine infame. Ce n-a înțeles el, însă, și acum plătește în modul cel mai firesc, e că atât timp cât România va fi republică o asemenea încercare nu poate fi decât sinucigașă.

*Sfântul Munte Athos pare să înceapă să se transforme tot mai mult din Grădina Maicii Domnului într-o destinație turistică de 5 stele. Mare pericol ar fi să se uite, mutatis mutandis, tragedia căderii Constantinopolului.