În timp ce statul român nu mișcă un deget privind demersurile pentru preluarea moștenirii Gojdu, estimată la miliarde de euro, românii din Ungaria cinstesc memoria marelui Mecena.

În prima duminică după Praznicul Învierii Domnului, în duminica Sfântului Apostol Toma, 23 aprilie, după săvârşirea Sfintei Liturghii şi a Ltiei mici pentru morţi, în Capela românească de pe strada Holló, preoţii împreună cu credincioşii au luat parte la o slujbă de pomenire la monumentul funerar al familiei lui Emanuil Gojdu din Panteonul Naţional din Budapesta (cimitirul Kerepesi), informează Romanian Global News.

Evenimentul a avut loc în organizarea Parohiei ortodoxe române de la Budapesta şi a Autoguvernării Româneşti din sectorul VII al capitalei Ungariei.

Emanuil Gojdu s-a născut în Oradea, în 1802 de unde a plecat în Bratislava pentru a studia dreptul, stabilindu-se ulterior în Budapesta. A devenit unul dintre cei mai căutați avocați din Imperiu. El este cel care a înlocuit limba latină cu limba maghiară în procesele din Ungaria și a ajuns la o situație materială foarte bună, dar nu și-a uitat niciodată originile, de care era mândru. 

Gojdu era mândru de originea sa de român ortodox. Casa lui din Budapesta a fost cunoscută ca fiind o casă românească, în care obișnuia să țină întruniri cu deputații români. Cu aceștia și sub președinția lui, s-a discutat și un proiect de lege „pentru egala îndreptățire a naționalităților". „Ca fiu credincios al Bisericii mele, laud dumnezeirea, căci m-a făcut român; iubirea ce am către Națiunea mea mă îmboldește a stărui în fapta, ca încă și după moarte să erump de sub gliile mormîntului, spre a putea fi pururea în sînul Națiunii.”

Prin testamentul făcut la Budapesta în 4 noiembrie 1869, Emanuil Gojdu și-a lăsat averea „acelei părți a națiunii române din Ungaria și Transilvania care aparține la confesiunea orientală ortodoxă", pentru acordarea de burse studenților și pentru ajutorul preoților. În acest sens a fost constituită o fundație. Acestă fundație a funcționat între 1870 și 1917, acordând foarte multe burse studenților români, dintre care se remarcă: Traian Vuia, Octavian Goga, Constantin Daicoviciu, Petru Groza șiVictor Babeș. Primii administratori ai Fundației Gojdu au respectat întocmai litera testamentului și o parte din sumele de bani s-au transformat în burse și ajutoare pentru tineri, peste 5600 de burse și ajutoare fiind acordate până în primul război mondial, dintre care, foarte multe pentru studii universitare sau doctorale. 

După 1945 Fundația Gojdu a fost naționalizată de regimul comunist din Ungaria. Actualul guvern al Ungariei refuză retrocedarea moștenirii Gojdu către Biserica Ortodoxă Română. Moștenirea valorează, după unele estimări, peste șapte miliarde de euro.

 

În octombrie 2005 prim-ministrul Călin Popescu Tăriceanu și ministrul de externe Mihai Răzvan Ungureanu au semnat cu guvernul maghiar un acord care prevedea înființarea - conform legislației ungare - a unei Fundații Publice româno-ungare „Gojdu”. Aceasta ar fi urmat să fie susținută anual financiar de cele două guverne - având ca bază patrimoniul lasat moștenire de Emanuil Gojdu. Scopurile fundației - constituite pe principiile cooperării - ar fi fost selectarea de bursieri români sau maghiari, sprijinirea funcționării muzeului și a bibliotecii „Emanoil Gojdu”, precum și susținerea de manifestări expoziționale, conferințe și programe științifice.

 

Criticii acestui acord, promovat printr-o Ordonanță de urgență, au acuzat că prin adoptarea ei, România va ceda gratuit patrimoniul "Fundației Gojdu", în favoarea statului maghiar. Lucru care, după cum se constată, s-a adeverit,

 patrimoniul Fundației fiind acum la dispozitia statului maghiar.

ÎPS Bartolomeu a fost una dintre cele mai vehemente voci în ceea ce privește scandalul declanșat de acordul româno-ungar (de fapt ungaro-român) prin care era cedată moștenirea Gojdu Ungariei.

În aprilie 2006, Mitropolitul Clujului a facut un apel pentru respingerea, în Senat, a Ordonanței de urgență privind înființarea Fundației Publice Ungaro-Romana Gojdu. Înaltul ierarh ortodox avertiza atunci, într-o declarație de presă dată publicității cu ocazia sărbătorilor pascale, că respingerea ordonantei in Senat „nu înseamnă un vot împotriva Guvernului român, și nici împotriva celui ungar, ci un vot în favoarea tinerilor merituoși, prezenți și viitori, cărora le este destinată comoara marelui lor binefăcător”.

După Tezaurul de la Moscova, avuția pierdută a Fundației Gojdu este a doua ca valoare și însemnătate. O comoară națională estimată acum la peste un miliard de euro cuprinzând 7 corpuri de clădiri cu câte o curte interioară, în total 250 de apartamente plus 50 de spații comerciale, terase, baruri restaurante.