Deputatul AUR Sorin Muncaciu atrage atenția asupra faptului că România are nevoie de o dezbatere serioasă privind suveranitatea deciziilor în domeniul sănătății publice. Acesta susține că România trebuie să coopereze cu partenerii internaționali și să rămână conectată la cercetarea și expertiza medicală globală, dar deciziile fundamentale care privesc sănătatea cetățenilor români trebuie luate transparent, pe baza dovezilor științifice și în cadrul instituțiilor democratice ale statului român.

Statele Unite ale Americii au luat una dintre cele mai importante decizii din ultimii ani în domeniul politicii internaționale de sănătate: retragerea din Organizația Mondială a Sănătății. Procesul a fost declanșat de președintele Donald Trump la 20 ianuarie 2025, prin ordinul executiv privind retragerea Statelor Unite din OMS. Documentul Casei Albe invocă explicit modul în care OMS a gestionat pandemia COVID-19, lipsa reformelor considerate necesare, problema independenței organizației față de influența unor state membre și nivelul contribuției financiare americane.

Nu vorbim despre o țară marginală. Vorbim despre Statele Unite ale Americii, una dintre marile puteri medicale, științifice și farmaceutice ale lumii. Iar mesajul politic transmis de Washington trebuie să genereze o dezbatere serioasă și în Europa și, mai ales, în România. Ca medic și vicepreședinte al Comisiei pentru sănătate din Camera Deputaților, consider că sănătatea publică trebuie construită pe trei principii care nu sunt negociabile: știință, transparență și suveranitatea statului în luarea deciziilor care îi privesc cetățenii.

A critica Organizația Mondială a Sănătății nu înseamnă a contesta medicina. Știința medicală nu aparține unei organizații internaționale. Știința înseamnă dovezi, studii reproductibile, dezbatere, contradicție, revizuirea permanentă a concluziilor și libertatea medicului de a pune întrebări. Nicio instituție, fie ea națională sau internațională, nu trebuie ridicată deasupra criticii. Pandemia COVID-19 ne-a demonstrat cât de periculos poate deveni momentul în care dezbaterea medicală este amestecată cu presiunea politică, frica socială și decizii administrative luate în regim de urgență.

Au existat recomandări care s-au schimbat. Au existat controverse privind eficiența și proporționalitatea unor măsuri. Au existat dispute legitime privind restricțiile, tratamentele, vaccinarea și raportul dintre beneficiul colectiv și drepturile individuale. Tocmai de aceea avem obligația să analizăm acea perioadă cu documentele pe masă, fără tabuuri și fără verdicte politice prestabilite.

Ordinul emis de președintele Trump a cerut oprirea viitoarelor transferuri de fonduri guvernamentale către OMS, retragerea sau redistribuirea personalului american care lucra cu organizația și identificarea altor parteneri internaționali credibili și transparenți pentru activitățile necesare de sănătate globală.

Mai mult, administrația americană a dispus încetarea negocierilor privind Acordul OMS pentru pandemii și amendamentele la Regulamentul Sanitar Internațional pe durata procesului de retragere. Iar direcția politică nu s-a oprit aici. În ianuarie 2026, Casa Albă a anunțat retragerea SUA din alte zeci de organisme internaționale, justificând această politică prin apărarea interesului și suveranității naționale. Putem fi sau nu de acord cu administrația Trump. Dar nu putem pretinde că nu există o problemă care merită discutată.

Aceasta este întrebarea pe care o adresez astăzi Guvernului României. Unde se termină recomandarea unei organizații internaționale și unde începe obligația statului român de a decide independent, pe baza propriilor date și a propriului interes de sănătate publică?

România trebuie să coopereze internațional. Epidemiile nu cunosc frontiere. Bolile transmisibile nu cer pașaport. Schimbul internațional de informații epidemiologice și cercetarea medicală comună sunt indispensabile. Dar cooperarea nu trebuie să însemne subordonare. Nicio organizație internațională nu trebuie să poată substitui Parlamentul României, Guvernul României, Ministerul Sănătății sau comunitatea medicală românească în deciziile fundamentale privind sănătatea cetățenilor noștri.

În loc să importăm mecanic politici, România trebuie să-și reconstruiască instituțiile medicale și științifice. Avem nevoie de un Institut Național de Sănătate Publică puternic, de laboratoare performante, de cercetare medicală finanțată corespunzător, de baze de date epidemiologice moderne și de specialiști români capabili să evalueze independent orice recomandare internațională.

Avem nevoie de capacitatea de a spune DA atunci când dovezile justifică o măsură și de capacitatea de a spune NU atunci când interesul României sau dovezile științifice cer o altă abordare. Și, mai presus de toate, avem nevoie de transparență. Românii au dreptul să știe cine recomandă, cine decide, pe baza căror studii, cu ce argumente, cu ce costuri și cu ce eventuale conflicte de interese.

Din această perspectivă, consider necesară o evaluare parlamentară serioasă a relației României cu Organizația Mondială a Sănătății. Nu cer izolarea României de comunitatea medicală internațională. Cer ceva mult mai firesc: transparență, responsabilitate și control democratic. Trebuie să știm ce obligații și angajamente și-a asumat România, ce contribuții financiare plătește, ce recomandări OMS sunt transpuse în politicile naționale și ce mecanisme există pentru evaluarea lor independentă. Iar orice viitor angajament internațional care poate produce efecte majore asupra libertăților cetățenești, organizării sistemului sanitar sau competențelor statului român trebuie analizat transparent și democratic.

Poziția mea, ca medic, este foarte clară. România trebuie să colaboreze cu lumea, dar trebuie să decidă pentru România. Trebuie să ascultăm OMS, instituțiile europene, universitățile, cercetătorii, medicii și toate sursele serioase de expertiză. Dar decizia finală trebuie să aparțină instituțiilor democratice ale statului român și trebuie justificată în fața cetățenilor români.

Dacă Statele Unite au considerat necesar să reevalueze radical relația lor cu OMS, România are cel puțin obligația de a pune întrebări. Nu să copieze Washingtonul. Nu să copieze Bruxelles-ul. Nu să urmeze orbește Geneva. Ci să gândească în interesul României. Pentru că sănătatea publică nu trebuie transformată niciodată într-un instrument de obediență politică. Știința trebuie să rămână liberă. Medicul trebuie să poată pune întrebări. Cetățeanul trebuie să fie informat.

Iar România trebuie să rămână suverană în deciziile fundamentale care privesc sănătatea propriului popor. Ne dorim cooperare internațională, transparență, știință și medicină bazată pe dovezi. Dar nu dorim cedarea necondiționată a deciziei naționale!

Sănătatea românilor se apără prin știință, adevăr, transparență și responsabilitate națională!”, a declarat deputatul AUR, Sorin Muncaciu.