Într-o nouă anchetă, jurnalistul francez Stéphane Luçon arată cum în România s-a format un sistem plin de conflicte de interese, ascuns sub umbrela Digital Services Act (DSA). ONG-uri soroșiste, care scriu ”știri”, ”verifică fapte”, și cenzurează ce se poate spune online. România devine astfel un exemplu al modului în care o lege europeană, creată pentru a proteja spațiul digital, poate fi transformată într-un instrument de control și cenzură.

*

DSA și Omul cu Multe Pălării

Societatea civilă falsă din România prosperă datorită unui eșec de guvernanță

Când am început să investigăm de ce atât de mulți jurnaliști independenți din România erau cenzurați, am crezut că va fi la fel de simplu ca identificarea actorilor și întrebarea politicosă dacă ei se aflau în spatele unei serii de decizii abuzive de moderare. Ideea era că, dacă expunem câțiva jucători răi, misterul va fi rezolvat.

În schimb, am descoperit un întreg ecosistem construit pe secretomanie și conflict de interese.

Sub strălucitorul Digital Services Act al UE, unele ONG-uri pot scrie știri, verifica faptele concurenților și chiar semnala conținutul care se abate prea mult de la propria lor viziune asupra lumii. Ei numesc asta „luptă împotriva dezinformării”, dar, în realitate, e greu să nu o vezi ca pe un război birocratic împotriva gândirii greșite — unde o rețea de actori netransparenți, fără mandat electoral, ajunge să fie și arbitru, și jucător.

Prin lobby și campanii publice, grupuri precum Funky Citizens și Expert Forum au contribuit chiar la crearea condițiilor care au dus la anularea alegerilor din România din 2024. Mai târziu, și-au folosit puterile de semnalare în timpul următorului tur electoral — cum anume, nu putem ști, deoarece refuză să dezvăluie activitatea lor de semnalare a conținutului.

Dar ei sunt doar vârful aisbergului. Problema nu constă în câteva ONG-uri excesiv de zeloase, ci într-un model de guvernanță care permite oricui să poarte câte pălării dorește, aproape fără niciun control.

Principiul

În justiție, polițistul, procurorul și judecătorul nu ar trebui să fie aceeași persoană.

Acea separare nu e decorativă; este fundamentul echității. Creează fricțiune. Încetinește abuzul de putere.

Același lucru ar trebui să se aplice și moderării online.

Fiecare rol ar trebui să fie distinct și specializat:

• Jurnaliștii creează conținut.
• Verificatorii de fapte (fact-checkers) îl verifică. Dacă cineva iubește verificarea faptelor, foarte bine — să o facă. Să îi ajute pe jurnaliști să verifice surse, să îmbunătățească calitatea, să întărească informația. Acesta era rolul istoric al verificatorilor de fapte: erau asistenți ai jurnaliștilor, nu cenzori. Lucrau în redacții, corectând erorile înainte de publicare — „probabil mi-au salvat cariera de cel puțin o duzină de ori”, își amintea Matt Taibbi (vezi: Fact-Checking Takes Another Beating). O plasă de siguranță, nu o armă.
• Moderatorii protejează utilizatorii, aplică regulile platformelor și se ocupă de conținutul cu adevărat periculos, cum ar fi apelurile la violență.

A produce conținut, a verifica conținut și a semnala conținut sunt roluri distincte — nu poți fi toate deodată.

Funky Citizens: Patru pălării, zero responsabilitate

Funky Citizens nu este doar un singur lucru — este totul deodată.

Ei conduc un site local de știri (Buletin de București) și o platformă de verificare a faptelor (Factual.ro). Verifică faptele pentru Meta — și sunt plătiți per „verificare”. În timpul alegerilor, își schimbă din nou pălăria și se alătură Rapid Response System, obținând puteri rapide de semnalare și retrogradare a postărilor — nu pentru că ar fi semnatari ai Codului de bune practici privind dezinformarea, ci pentru că fac parte din EDMO, European Digital Media Observatory, care oferă acces la acel sistem.

Și, pentru că nici asta nu e suficient de multe pălării, ei acționează și ca voce de politici publice. Și-au construit chiar reputația prin lobby pentru transparența guvernamentală — însă nu aruncă niciodată aceeași lumină asupra propriului ecosistem, care suferă profund de lipsă de transparență.

Jurnalist, purtător al adevărului, informator și lobbyist — toate într-un singur ONG.

„Verificările de fapte” ale lor alunecă adesea în control narativ. Un caz infam pretindea că verifică o plată care nu a existat niciodată¹. Când au fost contestați, au corectat discret o greșeală de tipar, dar nu și minciuna. Altă dată au „verificat faptele” unei postări ironice de pe Facebook despre noua lege privind discursul instigator la ură — tratând sarcasmul drept dezinformare, pentru că sistemul recompensează cantitatea, nu acuratețea. Frumos mod de a cheltui bani, domnule Zuckerberg — de ce să mai menții aceste contracte după ce ai recunoscut că „verificatorii de fapte au fost prea părtinitori politic și au distrus mai multă încredere decât au creat”?

Datorită investigației noastre extinse în Republica Cehă, am descoperit că o singură verificare de fapte este probabil facturată la aproximativ 800 de dolari. Funky Citizens nu a oferit cifra exactă, invocând clauza de confidențialitate a contractului lor.

Într-un gest care le face cinste, Funky Citizens au declarat că ar fi dispuși să renunțe la acordul de confidențialitate cu Meta dacă Meta este de acord — un gest rar de transparență. Însă problema de fond rămâne: un producător de conținut, un verificator de fapte, un semnalator de conținutși un lobbyist nu ar trebui să fie aceeași entitate. Mai ales atunci când directorul general al acesteia urmează să devină președintele secțiunii Uniunea Economică și Monetară și Coeziune Economică și Socială (ECO) din cadrul Comitetului Economic și Social European (EESC).

Expert Forum: Cinci pălării, scăpat de sub control

Și apoi avem un alt tip — așa-numitul „think tank”.

Se prezintă drept consilieri de politici publice, stau aproape de guvernele din Moldova și Ucraina, dețin puteri de semnalare pentru a cenzura românii online în timpul alegerilor și participă la noul hub EDMO numitFACT, creat inițial pentru Moldova și Ucraina, dar extins discret și pentru România și țările baltice.

Faceți cunoștință cu Expert Forum — unul dintre cei mai problematici actori pe care i-am întâlnit în întreaga investigație DSA.

Sunt semnatari ai Codului de bune practici privind dezinformarea, ceea ce le oferă puteri de Rapid Response System în timpul alegerilor pentru a semnala ceea ce nu le convine. Veți căuta în zadar rapoarte financiare detaliate sau vreo evidență a conținutului pe care l-au semnalat. Cu toate acestea, nimeni la Bruxelles nu le pune la îndoială locul la masă — cu atât mai puțin să-i suspende pentru ignorarea regulilor de transparență ale Codului.

În decembrie 2024, au co-semnat o scrisoare deschisă împreună cu Funky Citizens și alții, cerând desecretizarea dosarelor de securitate națională. Sună virtuos — „transparență pentru democrație” — până când acea desecretizare a determinat Curtea Constituțională să anuleze o alegere deja validată. Niciunul dintre rapoartele pe care le-au promovat nu a demonstrat fraudă sau interferență străină măsurabilă. Dar narațiunea era deja fixată.

Două luni mai târziu, Expert Forum a semnat o a doua scrisoare deschisă, cerând „transparență radicală”, pledând pentru acces sporit pentru experți, fără a menționa măcar transparența pentru utilizatori.

Transparența este ceva ce cer, nu ceva ce practică.

Expert Forum nu și-a publicat datele de semnalare, nu a lansat rapoartele cerute de Cod² și nu oferă nicio defalcare a finanțării sale externe — un adevărat „cine este cine” al marilor finanțatori: NED, Open Society, programe ale UE, Ambasada SUA, chiar și sponsori din industria petrolieră.

Între timp, directorul executiv al organizației face parte acum din Comisia de Evaluare a Procurorilor din Moldova — estompând linia dintre activismul ONG-urilor, politica externă și aplicarea legii.

Când un ONG fals, construit artificial (astroturfed), poate scrie acuzația, modela legea și executa verdictul, devine clar că problema nu mai ține de aducerea principiilor occidentale de control și echilibru într-o democrație românească „în formare”. Este vorba despre cum tacticile statului de supraveghere, adânc înrădăcinate în trecutul întunecat al României, pot fi reambalate drept „moderare de conținut” aprobată de UE.

Există o ironie tulburătoare: România, o țară cu o istorie de supraveghere polițienească secretă (Securitatea), ajunge acum să fie pionierul unui sistem în care organisme fără mandat electoral semnalează și retrogradează conținut în secret. Ridică spectrul unor mecanisme sinistre de control din trecut, reambalate pentru era digitală și exportate în restul Uniunii.

Cazul României arată cum DSA poate deveni un instrument de abuz, tocmai pentru că conflictele de interese nu sunt controlate.

Tiparul

Funky Citizens și Expert Forum sunt doar cele mai sonore exemple.
În întreaga Europă, peisajul DSA ar putea repeta aceeași poveste oriunde — verificatori de fapte invitați discret în Rapid Response Systems în timpul alegerilor, producători de conținut cu puteri de semnalare, ONG-uri care amestecă genurile, think tank-uri care au un picior în moderare.

Nu este o patologie românească; este un defect de proiectare european.
DSA nu interzice conflictul de interese. Presupune bună-credință — chiar și atunci când puterea și banii trag în direcții opuse.

Republica Cehă și-a activat deja propriul Rapid Response System luna trecută. Alte țări din UE observă cu atenție. Eurodeputata macronistă Nathalie Loiseau a avertizat chiar că „influența rusă se va produce în Franța în 2027”. Ironic, la doar câteva zile după această declarație, Franța a intrat într-o criză politică ce ar putea înlătura macroniștii mult mai devreme.

Așadar, întrebarea nu este dacă tiparul dramatic al României se va răspândi — ci cât de repede.
Dacă Franța ar convoca alegeri mâine, ar declanșa Comisia Europeană și semnatarii Codului anti-dezinformare un Rapid Response Systempentru a orienta conversația națională?

Urmează banii?

Să revenim la ONG-urile românești: ale cui interese le servesc, în fond?

Nici măcar nu am apucat să urmărim banii în profunzime — organizațiile nu publică defalcări detaliate, iar această investigație de patru luni a avut limite.
Pentru corectitudine, Funky Citizens este mai transparentă decât Expert Forum — o cutie neagră — dar niciuna nu oferă o responsabilitate reală.

Și un lucru este deja clar: niciunul dintre principalii actori DSA din România nu trăiește din contribuțiile membrilor sau ale cititorilor. Nu vorbim doar despre Funky Citizens sau Expert Forum, ci despre practic fiecare actor căruia i s-a acordat un rol în cadrul DSA. Asta nu este societate civilă. Niciunul nu este cu adevărat de la firul ierbii.
Ei depind de bani injectați, direct sau indirect, de către puterea executivă și marile corporații. Modelul financiar al acestor organizații este, în sine, o dovadă a naturii lor artificiale (astroturfed).

În timp ce Europa Occidentală încă are un ecosistem viu de asociații și cooperative ancorate în participarea reală a cetățenilor, ideea de a introduce în Comitetul Economic și Social European persoane cu legitimitate prefabricată — hrănite de banii guvernelor și ai corporațiilor pe care ar trebui să le conteste ca „ONG-uri independente” — este o pervertire a conceptului de societate civilă.

Ceea ce face povestea alegerilor din România din 2024 aproape comică:
au reușit să anuleze alegerile din cauza unui presupus candidat „fabricat” — în mare parte datorită unui ecosistem de ONG-uri artificiale care au ajutat la cosmetizarea ideii de suspendare a democrației.

Dacă cineva chiar dorește să repare DSA — deși ar fi poate mai simplu să fie eliminat complet și înlocuit cu algoritmi open-source obligatorii și transparență totală pentru fiecare act de moderare — trebuie aplicat mai presus de orice un singur principiu: limitele.

• Dacă scrii știri, nu semnala rivalii tăi.
• Dacă semnalezi conținut, publică semnalările.
• Dacă faci lobby pentru reguli, nu le aplica.
• Și dacă trăiești din bani guvernamentali, nu te numi non-guvernamental.