Un „stat securist": viitorul Europei?

Ultimul articol al seriei noastre despre „Regimul hibrid românesc și complicii săi europeni": rolul „sistemului" din România.

Oricât de semnificativ a fost rolul „complicilor europeni” ai României — și a fost considerabil —, lovitura de stat judiciară din 2024–2025 nu poate fi înțeleasă fără a confrunta "the elephant in the room”, namila, „sistemul” care operează în România.

România este o țară pe care o iubesc, o țară în care am ales să mă mut demult. Mă simt acasă aici — în limbă, în umor, în spiritualitate, în peisaj, în biodiversitatea uluitoare. Și mai ales printre oamenii ei: dintr-un fel de haos apar minți cu una dintre cele mai ascuțite și mai înțelepte înțelegeri ale lumii. Milioane trăiesc în diasporă, purtând trauma separării — și eu mă regăsesc în asta. România are mult mai multe de spus despre Europa decât îi indică locul obișnuit de la sfârșitul unor clasamente.

Dar România are și o față întunecată, o moștenire a erei comuniste care a supraviețuit căderii lui Ceaușescu în 1989. Odată cu poporul român, altceva a intrat în Uniunea Europeană în 2007: un stat în stat, un leviatan al serviciilor de informații în directă continuitate cu poliția politică totalitară, încă profund înrădăcinat în tot ceea ce contează — și totuși total incapabil să protejeze democrația română.

Textul următor este compus din trei fragmente extrase din contribuția mea la raportul privind interferența Uniunii Europene în alegerile statelor membre, publicat de MCC Brussels.

Rolul serviciilor de informații în lovitura de stat judiciară

Arhitectura contemporană a serviciilor de informații din România nu poate fi înțeleasă fără a reaminti amploarea și continuitatea acestora. În anii 1980, Securitatea recruta zeci de mii de informatori anual, susținând unul dintre cele mai dense sisteme de supraveghere internă din Europa de Est. Regimul a căzut în 1989, dar aparatul nu a fost desființat — ci doar reorganizat. Astăzi, efectivele de personal sunt strict secrete. Ceea ce este măsurabil este însă ponderea bugetară și structurală: România alocă o cotă semnificativ mai mare din resurse pentru informații interne decât democrațiile comparabile. SRI dispune de un buget de aproximativ trei ori mai mare decât cel al DGSI din Franța, pentru o populație de trei până la patru ori mai mică și fără tipuri de amenințare care să justifice o asemenea dimensiune.¹ Această configurație ridică o problemă fundamentală: de ce supravegherea propriei populații necesită o prioritate atât de disproporționată?

Agențiile militare și de informații române — inclusiv Serviciul Român de Informații (SRI), Serviciul de Informații Externe (SIE), Serviciul de Telecomunicații Speciale (STS) și structuri din cadrul Ministerului Afacerilor Interne (MAI) — participă la evaluări de securitate națională și la coordonare prin organisme precum Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT), prezidat de Președintele României și incluzând Primul-ministru. Mandatele lor legale includ abordarea amenințărilor încadrate ca acțiuni hibride și riscuri la adresa securității naționale.

Rapoartele de transparență ale rețelelor sociale indică faptul că mai multe autorități române de securitate și executive — inclusiv Ministerul Afacerilor Interne și Directoratul Național de Securitate Cibernetică (DNSC) — au primit acces la canale directe de escaladare, care le permiteau să raporteze conținut platformelor online în perioada electorală.²

Din interiorul aparatului de informații au apărut semnale contradictorii. Informațiile-cheie prezentate Consiliului Suprem de Apărare a Țării (CSAT) proveneau de la SRI și reflectau în mare parte analizele publicate anterior de ONG-uri precum Expert Forum.³⁴ Aceste materiale citau campanii — în special „echilibru și verticalitate" — ca exemple de manipulare coordonată.⁵ Investigațiile ulterioare au stabilit că această campanie fusese de fapt finanțată chiar de Partidul Național Liberal.⁶

În același timp, Serviciul de Telecomunicații Speciale (STS) a prezentat public o evaluare diferită. Poziția sa era fără echivoc: toate tentativele de atac cibernetic fuseseră blocate; procesul de vot din România se bazează pe hârtie; iar buletinele de vot pe hârtie constituie singurul temei legal pentru validarea voturilor.⁷

De la bun început, două poziții ireconciliabile au coexistat. Pe de o parte, o evaluare tehnică indicând că integritatea votului nu fusese compromisă. Pe de altă parte, o decizie politică de a încadra alegerile ca problemă de securitate națională, extinzând astfel competențele aparatului de informații în sfera electorală.

La acestea se adaugă faptul că, pe parcursul întregii crize electorale, SRI a fost lipsit de conducerea civilă mandatată. De la demisia în 2023 a directorului civil Eduard Hellvig, serviciul a fost condus interimar de generalul-locotenent Răzvan Ionescu, ofițer de carieră din interiorul serviciului, încălcând astfel o garanție democratică postcomunistă esențială.

Când analizăm ce pot și ce nu pot face agențiile militare și de informații române, o divizie specifică din cadrul acestei arhitecturi merită o atenție deosebită: Centrul Național Cyberint (din cadrul SRI). Directorul său, generalul Anton Rog, a oferit o perspectivă rară și sinceră asupra doctrinei operaționale a acestuia într-un interviu din 2023.⁸

Rog a descris capacități care depășesc cu mult apărarea tehnică, intrând în sfera influenței psihologice, declarând că unitatea sa putea, prin interacțiuni elaborate, „să te determinăm printr-un link, printr-un SMS, printr-un vishing, smishing, printr-un telefon pe care ți-l dăm să faci o acțiune pe care noi dorim să o faci — să o faci împotriva voinței tale. Să te determinăm să faci ceva pe care tu în mod normal nu vrei să-l faci. Și cum să spun, să-l faci cu plăcere și să-ți dorești să faci treaba asta." S-a lăudat cu instrumente cu „o rată de succes de 100%."

Mai critic, a conturat calea legală și operațională pentru intervenția directă în sfera electorală. În urma unui amendament legislativ din 2023 care clasifica acțiunile hibride ce „schimbă ordinea constituțională” drept amenințare la adresa securității naționale, Rog și-a explicat mandatul: „dacă acea campanie este o campanie de dezinformare, o campanie de influență, un atac hibrid la ordinea constituțională — adică influențează alegerile, influențarea alegerilor înseamnă că voința electoratului, care e parte din Constituție, dreptul de a alege și de a fi ales este schimbată, adică votul nu mai este dat conform voinței fiecăruia, ci există influență care conduce către alte procente, se schimbă ordinea constituțională — atunci noi ne folosim de toate mijloacele și forța de care dispunem în serviciul de informații pentru a elimina acea amenințare.” Aceasta ar putea implica eliminarea campaniilor online prin instituții partenere sau, în cazul persoanelor vizate, obținerea unui mandat de securitate națională — un proces pe care a afirmat că poate fi executat „în mai puțin de o oră.”

Aceste declarații reprezintă o articulare directă a modului în care cea mai puternică entitate de informații cibernetice a României își conceptualizează rolul: nu ca un apărător pasiv, ci ca un arbitru activ capabil să identifice și să neutralizeze amenințările percepute la adresa ordinii politice cu viteză extremă. Interviul a prezentat acest lucru ca pe o procedură operațională standard pentru gestionarea discursului electoral.

În cadrul acestei arhitecturi, Președintele României ocupă un loc aparte: prezidează Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT) și deține puterea de a declasifica informații. Pe 18 decembrie 2024, Președintele Klaus Iohannis (fost PNL) a recunoscut că atribuirea către Rusia „este foarte complicată deoarece se poate face doar dacă ai dovezi concrete și indubitabile”, adăugând că „știm cine acționează astfel, și aici a fost Rusia.”⁹

La șase luni după aceea, o sursă din interiorul Consiliului de Apărare a declarat: „Suntem siguri, prin analogie, că a fost Rusia, dar nu avem dovezi."¹⁰

Sfera mediatică

Peisajul mediatic românesc este marcat de două vulnerabilități structurale. Prima este infiltrarea redacțiilor de către serviciile de informații, dezbătută public încă din 2013, când eurodeputata Renate Weber a introdus un articol în Carta UE privind MEDIA, invitând statele membre să adopte legi care să prevină infiltrarea agenților sub acoperire în redacții.¹¹¹² Fenomenul a fost ulterior recunoscut deschis de fostul șef al Serviciului Român de Informații, George Maior, stârnind proteste formale, inclusiv din partea televiziunii publice române. Se estimează că între 100 și 200 de active de informații ar putea opera în continuare în redacțiile române și internaționale.¹³

A doua vulnerabilitate privește finanțarea. Instituțiile media se bazează în mare măsură pe fonduri legate de guvern, canalizate adesea prin partide politice în timpul campaniilor electorale. Acest model subminează independența editorială și stimulează alinierea la narațiunile oficiale. [Un exemplu revelator a fost furnizat după publicarea acestui raport, cu scandalul în jurul atacului la persoană al Newsweek România împotriva unui membru al Consiliului Național al Audiovizualului care se opunea cenzurii.]

În ciclul 2024–2025, aceste vulnerabilități au contribuit la o uniformitate quasi-totală a acoperirii mediatice, în special în încadrarea candidaților suveraniști sau anti-establishment ca riscuri de securitate și în amplificarea acuzațiilor de interferență străină fără analiză critică.

Integral la Francezul

1 Claudia Pîrvoiu, Bugetul Pe 2025: Serviciile Secrete Primesc Mai Mulți Bani Față de Anul Trecut, 31 Jan. 2025, https://hotnews.ro/bugetul-pe-2025-serviciile-secrete-primesc-mai-multi-bani-fata-de-anul-trecut-1891335.

2 Meta, Meta Report September 2025 — DSA Code of Practice on Disinformation (2025), https://disinfocode.eu/reports/meta/6/text.

3 Mădălina-Elena Voinea and Sorin Ionita, From Underdog to Contender: The Rise of Călin Georgescu in the Polls — Politics on Romanian TikTok (Expert Forum, 2024), https://expertforum.ro/en/files/2024/11/Policy-Brief-190-From-Underdog-to-Contender-The-Rise-of-Calin-Georgescu-in-the-Polls-4.pdf.

4 Consiliul Suprem de Apărare a Țării and Administrația Prezidențială, Ședința Consiliului Suprem de Apărare a Țării, 28 noiembrie 2024 (București, 2024), https://csat.presidency.ro/ro/comuni/sedinta-consiliului-suprem-de-aparare-a-tarii1732806302.

5 Administrația Prezidențială a României, Comunicat de Presă — Documente Declasificate CSAT (Președinția României, 2024), https://www.presidency.ro/ro/media/comunicate-de-presa/comunicat-de-presa1733327193.

6 Mirela Neag et al., ANAF a descoperit că PNL a plătit o campanie care l-a promovat masiv pe Călin Georgescu pe TikTok, 20 Dec. 2024, https://snoop.ro/anaf-a-descoperit-ca-pnl-a-platit-o-campanie-care-l-a-promovat-masiv-pe-calin-georgescu-pe-tiktok/.

7 Serviciul de Telecomunicații Speciale, Raport STS prezentat în ședința CSAT din 28 noiembrie 2024 (București, 2024), https://www.presidency.ro/files/userfiles/Documente%20CSAT/Document%20CSAT%20STS.pdf.

8 Stéphane Luçon, ‘It Is for Your Own Good!’ Says Romania’s Hybrid Regime, 30 May 2025, https://francezul.substack.com/p/it-is-for-your-own-good-says-romanias.

9 Stéphane Luçon and Pascal Clérotte, French Tango in Bucharest, 7 Sept. 2025, https://francezul.substack.com/p/french-tango-in-bucharest.

10 HotNews.ro, ‘Ce s-a discutat în ultimul CSAT: S-a discutat despre implicarea rusească în alegeri, fără probe suplimentare’, https://hotnews.ro/ce-s-a-discutat-in-ultimul-csat-s-a-discutat-despre-implicarea-ruseasca-in-alegeri-fara-probe-suplimentare-2023767.

11 ActiveWatch, ‘Parlamentul European a pus pe agendă interdicția infiltrării agenților sub acoperire în redacții’, 2013, https://activewatch.ro/articole/parlamentul-european-a-pus-pe-agenda-interdictia-infiltrarii-agentilor-sub-acoperire-in-redactii/.

12 European Parliament, European Parliament Resolution of 21 May 2013 on EU Standards for Media Freedom and Pluralism, https://www.europarl.europa.eu/doceo/document/TA-7-2013-0203_EN.html.

13 Stéphane Luçon, The Misery of the Romanian Legacy Media, 7 May 2025, https://francezul.substack.com/p/the-misery-of-the-romanian-legacy.